{"id":14319,"date":"2012-12-13T10:52:07","date_gmt":"2012-12-13T08:52:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14319"},"modified":"2012-12-13T10:52:32","modified_gmt":"2012-12-13T08:52:32","slug":"viata-nu-e-in-alta-parte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viata-nu-e-in-alta-parte\/","title":{"rendered":"Viata nu e in alta parte"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Gelu Ionescu, <em>Tarziu, de departe\u2026,<\/em> Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2012, 216 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Cu modestia si autoironia specifice intelectualului versat, Gelu Ionescu isi intituleaza volumul \u201eT\u00e2rziu, de departe\u2026\u201c. Distanta spatio-temporala nu ii anihileaza autoritatea, ci ii confirma statutul de voce critica pe deplin avizata. T\u00e2rziu nu inseamna tardiv, dupa cum nici indepartarea nu este o descalificare. Nu avem de-a face cu o privire aruncata peste umar din Germania catre Rom\u00e2nia, ci, dimpotriva, cu un discurs implicat. Fara a practica o lectura de int\u00e2mpinare, autorul comenteaza texte sau evenimente literare cu care empatizeaza. Cartea reuneste articole publicate, aproape in totalitate, in revista \u201eApostrof\u201c, unde a inceput sa scrie, din 1990, la invitatia Martei Petreu si a lui Ion Vartic.<br \/>\nImpartita in sase sectiuni, culegerea de cronici nu dezamageste prin fragmentarism ori diversitate nearticulata, deoarece se coaguleaza in jurul unor idei persistente ale criticului. Printre acestea, am putea mentiona recuperarea scriitorilor din exil, incapacitatea culturii rom\u00e2ne de a se dezbara de complexul marginalitatii, ostentatia sanctificarii unor nume si aproprierea valorilor ce nu ne apartin de facto. Atitudinea incisiva la adresa comilitonilor sai transpare mai ales in capitolul dedicat centenarului Eug\u00e8ne Ionesco. Popularitatea lui Eliade sau Ionesco se datoreaza \u2013 crede Gelu Ionescu \u2013 reputatiei internationale c\u00e2stigate in afara tarii, nu valorizarii pozitive de care au avut parte aici. Autorul \u201eScaunelor\u201c a ales exilul din ratiuni ce depaseau amenintarea politica: \u201eIonescu a plecat din Rom\u00e2nia nu numai din cauza fricii sale de legionarism (\u2026), dar si pentru ca, la urma urmei, prezenta sa in viata literara rom\u00e2neasca a acelor nu a semanat cu un succes. Nu era luat in serios, desi el era serios si avea, de cele mai multe ori, dreptate\u201c. Interzis din 1971, dramaturgul nu a fost repus in drepturi nici dupa revenirea la democratie. Cu totul neasteptat a fost refuzul autoritatilor statului rom\u00e2n de a-l sarbatori, la o suta de ani de la nastere (2009), sub pretextul ca se considera cetatean francez. Gelu Ionescu pune in oglinda sfidarea cu pretentiile nefondate ale asimilarii operei ionesciene exclusiv la patrimoniul literaturii noastre. In acest sens, exegetul considera inoportuna relatia de identitate (poate ar fi fost cuvenita o distinctie ipse\u2013idem, in descendenta lui Ricoeur) intre Eug\u00e8ne Ionesco si Eugen Ionescu: \u201eel este scriitor francez, adica apartine literaturii franceze (fiind de origine rom\u00e2na, daca vrem sa specificam), dar si scriitor rom\u00e2n prin ceea ce a scris in rom\u00e2neste (\u2026) Nu avem prea multe nume cu care sa ne\u2026 \u00abm\u00e2ndrim\u00bb pe mapamond si de aceea ne \u00ablipim\u00bb de gloria lor\u201c. O observatie pe c\u00e2t de incomoda, pe-at\u00e2t de adevarata. Destinele celor doi Ionescu (Gelu si Eugen) se intretaie in \u201eAnatomia unei negatii\u201c, studiu asupra operelor rom\u00e2nesti ale dramaturgului, elaborat in 1973, dar publicat in tara noastra de-abia dupa revolutie.<br \/>\nPe parcursul aceleiasi parti, Gelu Ionescu discuta doua volume semnate de Matei Calinescu (cel caruia ii este dedicata \u201eT\u00e2rziu, de departe\u2026\u201c) si Eugen Simion, ambele aparute in 2006. Eseistul se pune de acord cu doua idei mateicalinesciene: structurarea intregii creatii a lui Ionescu sub forma unei mari confesiuni ce transcende genurile (nascuta din \u201econflictul intre doua identitati, cea rom\u00e2na si cea franceza\u201c) si conditia de minorat pe care ar fi avut-o \u201eC\u00e2ntareata cheala\u201c si alte piese, daca ar fi fost scrise in rom\u00e2na. De asemenea, lucrarea \u201eEug\u00e8ne Ionesco, teme identitare si existentiale\u201c ii confirma lui Gelu Ionescu doua ipoteze personale: ca opera lui Ionesco poseda o intertextualitate interna, construita pe migrarea unor motive si mituri de la jurnale catre drame si ca acesta nu a fost influentat de Caragiale si Urmuz. In analiza cartii lui Eugen Simion (\u201eT\u00e2narul Eugen Ionescu\u201c), Gelu Ionescu isi flateaza flerul critic, declar\u00e2ndu-se primul care a postulat \u201eantiteatrul\u201c dramaturgului. Tot el a intuit, inca din 1973, proiectul unui jurnal comprehensiv, unde urmau sa fie incluse scrierile ionesciene in limba rom\u00e2na.<br \/>\nDincolo de preocuparea mai ampla pentru cazul Ionesco, Gelu Ionescu aduna, in \u201eT\u00e2rziu, de departe\u2026\u201c, cronici despre romane, teatru (Matei Visniec), studii memorialistice sau de critica si istorie literara (urmate de un \u201eCentenar Caragiale\u201c, care incheie contrapunctic si circular volumul). Intr-un articol ce-l vizeaza pe Radu Cosasu, regasim cheia intregului ethos al redactorului de la Radio Europa Libera: o \u201eobligatie a sinceritatii, chiar si in elegiu\u201c trebuie sa stea la baza tuturor relatiilor omului cu viata, dar mai ales in interpretarea filologica.<br \/>\nSeria \u201erecuperarilor\u201c ii cuprinde pe Alexandru George, prin romanul \u201eSeara t\u00e2rziu\u201c (ce spune povestea destramarii burgheziei bucurestene, a spolierilor comuniste), Eginald Schlattner sau Alexandru Vona. Cei doi urma infatiseaza lumi minoritare, lasate uitarii. \u201eCocosul decapitat\u201c de Eginald Schlattner, \u201eFerestrele zidite\u201c si \u201eOrbitor\u201c sunt, potrivit lui Gelu Ionescu, singurele romane rom\u00e2nesti capabile de circulatie si succes mondial. \u201eLizoanca la 11 ani\u201c si \u201eC\u00e2nd ne vom intoarce\u201c de Radu Mares sunt apreciate pentru calitatile de fresca a lumii rurale. Dincolo de actualitatea povestii, scrierea ultragianta a Doinei Rusti se remarca, in viziunea cronicarului, prin \u201einteligenta narativa, fluiditatea actiunii, expresivitatea mereu surprinzatoare a textului\u201c. Un alt roman, \u201eZilele regelui\u201c, i se pare admirabil datorita \u201edozajului cumpanit\u201c, \u201ecultivarii savante a amanuntului, lipsei, stridentei, vulgaritatii sau patetismului. De opinii favorabile, chiar entuziaste, se mai bucura Florina Ilis (\u201eCruciada copiilor\u201c, 2005) si Petre Cimpoesu (\u201eChristina Domestica si V\u00e2natorii de suflete\u201c, 2008). Pe Liviu, personajul principal din \u201eRadacina de bucsau\u201c, Gelu Ionescu il inscrie in traditia figurilor emblematice ale asteptarii si prizonieratului, precum Hans Castorp sau locotenentul Drogo. In \u201eAstept\u00e2nd ceasul de apoi\u201c, \u201eSupleantul\u201c si \u201eCarolineplatz\u201c sunt sanctionate st\u00e2ngacii stilistice ce dauneaza aderentei epicului (modul facil in care Dinu Pillat rezolva conflictele, \u201ecinematograficul\u201c retrograd al lui Petru Popescu, deconstructia si suprasaturarea textuala m\u00e2nuite de Horia Ursu). La sf\u00e2rsitul capitolului intitulat, frust, \u201eRomane\u201c, este plasat un articol despre Herta M\u00fcller, prilej cu care Gelu Ionescu reitereaza ideea marginalitatii: \u201eLa rom\u00e2ni, absenta unui concetatean de pe lista suprema (Premiul Nobel \u2013 n.m., G.D.) scoate la suprafata toate complexele nationale, at\u00e2t de antiproductive inc\u00e2t ti-e lehamite sa le mai pomenesti\u201c.<br \/>\nMemorialistica, opera de reflectie \u2013 nici fictiune, nici actiune \u2013, il inc\u00e2nta pe Gelu Ionescu gratie acelui \u201epatetism al derizoriului\u201c. Fictiunile eului camuflate in iluzia autenticitatii, \u201ecorectitudinea politica\u201c, identitatea ultima sunt probleme dezbatute intr-un scurt excurs prin memoriile lui Livius Cioc\u00e2rlie, Leon Volovici si Mircea Cartarescu.<br \/>\nIn compartimentul \u201eCritica si istorie literara\u201c sunt recenzate volume ale caror idei si principii corespund in chip explicit celor ale comentatorului. \u201eSingura critica\u201c de Mircea Martin \u2013 unde se ridica problema moralei criticii literare puse in fata epurarii esteticului \u2013 este reprezentativa pentru curajul intelectualului onest. \u201eVrajitorul\u201c Ion Ianosi (monograful lui Thomas Mann), Ilina Gregori, Florin Turcanu sunt adusi in discutie datorita unor carti impecabile, bine documentate, ce pot demonta complexe inveterate. Nu lipsesc istoriile lui Nicolae Manolescu si Eugen Negrici. Ele impun un canon, insa in ce masura \u2013 se intreaba Gelu Ionescu \u2013 este acesta un indicator al valorii?<br \/>\nNici problema exilului nu este definitiv incheiata. Inteleg\u00e2nd exilul ca fenomenologie practica, eruditul i se raliaza lui Florin Manolescu. Acesta evidentiase doua valuri ale plecarilor filologilor rom\u00e2ni \u2013 primul imediat dupa 1945 (Mircea Eliade, Eugen Coseriu, Al. Cioranescu etc.), al doilea in anii \u201970 (Toma Pavel, Matei Calinescu, Virgil Nemoianu) \u2013, pe urmele celor mai importanti reprezentanti ai avangardei, dar si pe ale lui Caragiale, predecesorul stramutatilor. Nici Gelu Ionescu nu este deloc strain de fenomen, el insusi stabilindu-se in Occident in 1982. Dupa cum am subliniat deja, criticul alege, pe baza unei omologii ideatice, acele texte care se inscriu intr-o gama de preocupari si simpatii comune cu ale sale. Chiar si raspunsul dat la intrebarea \u201eDe ce a plecat Caragiale?\u201c i se potriveste: din cauza \u201eunui divort din vina ambilor soti\u201c (scriitorul si Rom\u00e2nia), dintr-o raceala reciproca.<br \/>\n\u201eT\u00e2rziu, de departe\u2026\u201c nu este un punct de vedere efemer al profesionistului indepartat de contextul socio-literar din tara, ci un discurs al apartenentei la realitatile vii ale prezentului. Articolele adunate in volum cristalizeaza o viziune si confirma o reputatie. Ram\u00e2ne ca dorinta exprimata pe prima pagina sa devina promisiune: \u201esper sa mai pot scrie si alte texte \u2013 cronici, daca vreti; asa ca, de va fi o a doua editie, va fi deci \u00abadusa la zi\u00bb\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Gelu Ionescu, Tarziu, de departe\u2026, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2012, 216 p. &nbsp; Cu modestia si autoironia specifice intelectualului versat, Gelu Ionescu isi intituleaza volumul \u201eT\u00e2rziu, de departe\u2026\u201c. Distanta spatio-temporala nu ii anihileaza autoritatea, ci ii confirma statutul de voce critica pe deplin avizata. T\u00e2rziu nu inseamna tardiv, dupa cum nici indepartarea nu este o&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viata-nu-e-in-alta-parte\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Viata nu e in alta parte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8519,4517,8518],"class_list":["post-14319","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-de-departe","tag-gelu-ionescu","tag-tarziu"],"views":1804,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14319","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14319"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14319\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14319"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14319"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14319"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}