{"id":14306,"date":"2012-12-13T10:43:21","date_gmt":"2012-12-13T08:43:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14306"},"modified":"2012-12-13T10:43:51","modified_gmt":"2012-12-13T08:43:51","slug":"biografia-unei-moralitati-tranzactionale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/biografia-unei-moralitati-tranzactionale\/","title":{"rendered":"Biografia unei moralitati tranzactionale"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Tudorel Urian, <em>Vietile lui Alexandru Paleologu,\u00a0<\/em> Editura Vremea, Bucuresti, 2010, 208 pagini, plus anexe cu fotografii si documente fotocopiate.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<blockquote><p><strong>Horia Nestorescu Balcesti, <em>Alexandru Paleologu mason,<\/em> Centrul National de Studii Francmasonice, Bucuresti, 2009.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Biografiile agitate, chinuite sau aventuroase eclipseaza opera. Imediata posteritate alege nedrept. Nu-i o \u00eent\u00e2mplare ca, \u00een locul marilor scriitori (Sadoveanu, Arghezi, Blaga), sunt mai atractive biografiile unor scriitori insoliti prin experientele lor de viata, nu prin opera (disociere discutabila), cum sunt, de pilda, Alexandru Paleologu si N. Steinhardt, I. D. S\u00eerbu si Petre Pandrea, biografii interesante nu prin impactul lor cu literatura, prin articularea unei noi conceptii estetice, ci prin socul unor relatii institutionale sau spirituale mai putin obisnuite. Alexandru Paleologu a atras atentia \u00een perioada postdecembrista prin marturisirea colaborarii sale cu Securitatea, iar N. Steinhardt a interesat prin jurnalul convertirii fericite a unui evreu la ortodoxie. La fel, ca dezechilibru \u00eentre viata si opera, s-a \u00eent\u00e2mplat cu Mircea Eliade sau Constantin Noica, discutati preferential prin prisma relatiei lor cu legionarismul, pornind deci de la un pretext biografic, ideologic, extins asupra operei numai \u00een masura \u00een care lumineaza mai bine biografia si erorile ei. Alexandru Paleologu este, pentru Tudorel Urian, un caz de moralitate \u00eendoielnica scuzabila, un scriitor \u00eencerc\u00e2nd sa se salveze prin recunoasterea greselilor. Logica iertarii postume e prea bine cunoscuta. Nu omul e de vina, ci epoca. A gresit, dar a fost o victima. Marturisirea pacatelor (colaborarea cu Securitatea) \u00eel \u00eennobileaza. Pacatul marturisit e pe jumatate iertat. Dar ce se \u00eent\u00e2mpla cu cealalta jumatate? Explicatia generosilor continua. A fost constr\u00e2ns sa greseasca, daca socotim (si nu se poate sa nesocotim) presiunea conjuncturilor nefaste. Altfel, \u00een absolut, judec\u00e2nd cu intransigenta, din boierul sau aristocratul tranzactional (oscilatia \u00eentre cele doua categorii sociale exista \u00een comportamentul unui intelectual contemplativ) razbate \u00een constiinta etica a actualitatii mai mult tranzactionalitatea biografiei. Initiativele de interpretare critica a operei, \u00een regim strict estetic, fara a tine cont de biografie, sunt umbrite, daca nu cazute \u00een desuetudine si suspiciune. Biografia tranzactionala ocupa \u00eentregul ecran, oric\u00e2te explicatii si justificari s-ar aduce. Evazionistul tulburat \u00een pasivitatea lui, pleziristul, cautatorul egoist de satisfactii \u00een orice conditii fac pactul profitabil. Aristocratul (boierul dupa ce si-a v\u00e2ndut pam\u00e2nturile) e si un bun negustor \u00een interesul pasivitatii si comoditatii sale.<br \/>\nVolumul lui Tudorel Urian \u201eVietile lui Alexandru Paleologu\u201c (Ed. Vremea, 2010) este simptomatic pentru o \u00eentreaga tendinta a noii istorii literare. Asa cum promite din titlu, criticul nu \u00eesi propune de fapt sa analizeze monografic \u00eentreaga opera a lui Alexandru Paleologu (tendintele sau specificul criticii si eseisticii sale), nefiind nici pe departe un demers exhaustiv, ci unul restr\u00e2ns la problematica etic-biografica. Este o analiza bazata pe surse memorialistice si arhiva documentara privind coordonatele personalitatii lui Alexandru Paleologu. Nucleul de la care porneste Tudorel Urian \u00een demersul sau este de fapt unul si mai restr\u00e2ns, dar cu vaste implicatii pentru \u00eentreaga intelectualitate rom\u00e2neasca \u00een relatie cu epoca totalitara, si anume pactul cu Securitatea, o problema omniprezenta din 1990 \u00eencoace, capabila de a genera false demascari si un discurs isteroid, lipsit de orice nuantari, pasibil de a arunca oprobriul adesea nejustificat asupra unor mari personalitati culturale. Tudorel Urian considera ca si Alexandru Paleologu a fost victima unui astfel de fals proces, a unor exagerari justitiare, aruncat \u00een tabara celor care au facut \u201epolitie politica\u201c, fara nuantari si d\u00e2nd uitarii gestul acestuia de a-si fi marturisit culpa cu mult timp \u00eenainte, \u00eenca din 1990. Esantionul reprezentativ din scrierile lui Al. Paleologu pe care \u00eesi alege sa lucreze Tudorel Urian provine mai ales din zona confesiva, valorific\u00e2nd marturisiri, interviuri, tot ce tine de memorie, dar si multe documente din arhiva CNSAS, atasate la finalul biografiei (rapoarte ale Securitatii \u00een privinta arestarii, a detentiei si a recrutarii, a semnarii acceptului, dari de seama \u00een legatura cu activitatea lui de colaborator, inclusiv desfasuratorul banilor primiti si ai celor cheltuiti, apoi notele informative care reflecta trecerea lui Paleologu de la colaborator la supravegheat; lipseste textul integral al \u201eAutobiografiei\u201c pentru uzul Securitatii, copiata dupa manuscrisul original, prezent \u00een teza de doctorat aflata la originea acestei carti). Toate acestea nu fac dec\u00e2t sa \u00eentregeasca portretul unui intelectual, care, departe de a fi facut politie politica, a fost de fapt o alta victima a sistemului totalitar si a Securitatii. Privilegierea laturii confesive a creatiei lui Al. Paleologu \u00eesi are justificarea \u00een chiar substanta scrierilor acestuia si \u00een preferinta lui pentru interviu ca gen hibrid, reunind autenticitatea dialogului si a jurnalului, dar si libertatea sau concizia eseului. C\u00e2teva dintre aceste interviuri au fost luate chiar de Tudorel Urian si publicate \u00een \u201eCuv\u00e2ntul\u201c. Av\u00e2nd \u00een vedere ca pe parcursul lucrarii citeaza pasaje ample din acestea, nu era neaparat nevoie ca acestea sa fie reluate \u00een finalul biografiei. Altfel \u00eensa, luate separat, ele alcatuiesc un dosar al confesiunilor, cu toate inflexiunile lor morale si contextuale.<br \/>\nDe altfel, chiar primele pagini ale cartii stau sub semnul confesivului si al persoanei \u00eent\u00e2i, ceea ce ofera un dinamism aparte discursului si \u00eendeamna la lectura, printr-o retrospectiva \u00een doi timpi: Tudorel Urian povesteste cum a luat nastere prietenia sa cu Al. Paleologu, printr-un interviu, solicitat \u00een 1992 pentru \u201eCuv\u00e2ntul\u201c fostului ambasador al golanilor, \u00eentors de la Paris (primul timp), si rezuma (\u00een al doilea timp) controversa ulterioara iscata de raportul CNSAS din noiembrie 2000 care \u00eel situa pe acesta \u00een categoria cea mai blamata \u2013 aceea a colaboratorilor Securitatii care au facut politie politica, controversa repercutata \u00een varii forme si gener\u00e2nd tabere \u00een media rom\u00e2neasca a momentului. Dincolo de rememorarile subiective, Tudorel Urian considera ca argument pentru alegerea lui Alexandru Paleologu drept subiect de studiu faptul ca este o figura emblematica pentru secolul XX rom\u00e2nesc, caruia i-a fost martor, cunosc\u00e2nd si lumea disparuta a interbelicului, si tulburarile deceniului cinci, si ororile \u00eenchisorilor comuniste, dar si haosul primei decade postdecembriste. \u00cen plus, Al. Paleologu a avut si o biografie interesanta \u00een sine, ca naratiune plina de evenimente, care se preteaza perfect unor astfel de demersuri de reconstituire biografica, foarte atractive si azi: \u201eA fost \u00een imediata apropiere a unor evenimente care au \u00eensemnat cotituri majore \u00een evolutia tarii. A cunoscut din interior fenomene \u00eembracate \u00een mister (masoneria), a peregrinat religios pe traseul ortodoxie-catolicism si retur, a trait emotia de a sta ascuns sub o identitate falsa, cosmarul \u00eenchisorilor comuniste si rusinea de a fi fost colaborator al fostei Securitati. Si-a \u00eemplinit, la batr\u00e2nete, visul tineretii de a deveni ambasador la Paris. S-a vazut, pe parcursul aceluiasi an s2000t, \u00eencununat cu Premiul pentru Excelenta \u00een Cultura Rom\u00e2na si pus la st\u00e2lpul infamiei pentru o vina demult marturisita\u201c (p. 11). Avem \u00een aceste argumente un bun rezumat si o motivatie clara a interesului pentru subiect, interes care nu este doar al cercetatorului, ci si al publicului. Dincolo de cartile sale, ignorate aici, scriitorul a avut o \u201eminunata aventura a vietii\u201c care se cere povestita. Iar Tudorel Urian o povesteste, o contextualizeaza si o analizeaza c\u00e2t se poate de interesant, chiar daca cu o tendinta partizana, oferind \u00eentotdeauna circumstante atenuante unei biografii tranzactionale, \u00eenclinate spre compromis.<br \/>\nPrimul capitol (\u201eFamilia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii\u201c) se concentreaza pe arborele genealogic al familiei Paleologu, greu de trasat cu exactitate, datorita chiar vointei de a-l pastra \u00een ceata, fie pentru ca scriitorul a evitat mereu subiectul, fie pentru ca a dat informatii vagi atunci c\u00e2nd a raspuns \u00eentrebarilor directe. Se discuta apoi ipoteza avansata chiar de Al. Paleologu \u00een privinta prieteniei \u00eentre bunicul sau Misu Paleologu si Eminescu, ipoteza deconstruita cu precizie de Tudorel Urian, conform datelor istoriei literare si arhivelor. Pornind de la afirmatia autorului cum ca \u201eadevarata lume este lumea din literatura\u201c, Tudorel Urian o aplica la \u00eentreaga lume a lui Alexandru Paleologu, degaj\u00e2nd o valenta estetica a privirii sale asupra istoriei si realitatii.<br \/>\nAl doilea capitol (\u201eVremea \u00eent\u00e2lnirilor esentiale\u201c) \u00eesi propune sa cartografieze exhaustiv toate posibilele influente si \u00eent\u00e2lniri spirituale pe care le-a avut Paleologu, nu doar \u00een timpul tineretii, ci si trec\u00e2nd binisor spre v\u00e2rsta maturitatii. Capitolul amalgameaza de fapt influentele cu modele spirituale si culturale, le combina cu \u00eent\u00e2lnirile autorului cu intelectuali de la N. Steinhardt la C. Noica, ceea ce era mai potrivit sa fie tratat \u00eentr-un capitol aparte, cel al afinitatilor, \u00eensa fac parte p\u00e2na la urma din aceeasi vasta galerie a unui spirit al admiratiei. Investigatia ia \u00een calcul toate amanuntele formarii intelectuale a lui Alexandru Paleologu, trec\u00e2nd de la portretele unor dascali, spre figura de \u201ez\u00e2na buna\u201c a Alicei Voinescu, dintr-o prima galerie de maestri. Desi e vorba de o figura memorabila, care i-a marcat destinul, nu e oricum de acelasi calibru cu figurile din galeria maestrilor clasici sau din categoria influentelor culturale, de pus alaturi de un Caragiale sau Montaigne. Fascinatia pentru scrisul lui Caragiale de la o v\u00e2rsta frageda explica si predispozitia pentru registrul comic a lui Al. Paleologu, omniprezenta r\u00e2sului \u00een fibra personalitatii sale. Tudorel Urian \u00eencearca sa pastreze axa cronologica \u00een ordonarea capitolelor si subcapitolelor, astfel ca trateaza modelele si personalitatile formatoare \u00een ordinea intrarii lor \u00een contact cu marele om de cultura. Remarca faptul ca Paul Zarifopol este veriga de legatura a eseistului cu Caragiale, depl\u00e2nge ratarea unei \u00eent\u00e2lniri directe \u00eentre Zarifopol si t\u00e2narul Alexandru Paleologu, concluzion\u00e2nd ca Zarifopol si-a lasat o puternica amprenta asupra stilului paleologal. \u00cen privinta lui Montaigne, lucrurile se schimba, deoarece Paleologu n-a scris niciun studiu\u00a0 dedicat exclusiv lui, cu toate ca \u00eel mentioneaza foarte frecvent \u00een interviuri si pare influenta cea mai importanta, alaturi de Caragiale si Goethe, complet\u00e2nd astfel galeria modelelor spirituale. Se selecteaza acele marturisiri mai recente care arata ca eseurile lui Montaigne sunt si un sprijin moral, exploateaza si o suma de strategii de supravietuire \u00een infernul carceral comunist. Cu prilejul discutarii modelului Goethe, se detaliaza disputa dintre Noica si Paleologu. \u00centr-un alt subcapitol, se analizeaza caracterul deosebit al \u00eent\u00e2lnirii criticului cu opera lui Sadoveanu, datorata penitenciarului (care avea o editie de opere \u00een biblioteca), dar si pasiunii pentru masonerie din tinerete, care i-ar fi oferit cheia de \u00eentelegere, viziunea. Interpretarea paleologala (mai pronunt \u00eenca o data adjectivul, pentru a-l consacra), deci interpretarea paleologala a operei sadoveniene este considerata de Tudorel Urian imposibil de contrazis. Nu pot \u00eensa sa nu fac o observatie: \u201eBaltagul\u201c, de care se ocupa Al. Paleologu \u00een cartea sa despre Sadoveanu, nu este o opera masonica, asa cum este \u201eCreanga de aur\u201c; interpretarea \u201eBaltagului\u201c e una mitologica, nu masonica. E adevarat ca Al. Paleologu ofera premisele unei interpretari masonice a operei sadoveniene, c\u00e2nd explica sintetic filosofia ei, dar numai premisele unei astfel de interpretari specifice \u2013 ceea ce e important, desigur.<br \/>\nUn alt subcapitol relateaza despre \u00eemprejurarile \u00eent\u00e2lnirii cu N. Steinhardt si a prieteniei cu el, faptul ca experienta carcerala a pus \u00een dificultate prietenia dintre cei doi si faptul ca au adoptat solutii diferite de supravietuire. Steinhardt nu a cedat \u00een nici un fel regimului politic, a rezistat anchetelor fara sa dezvaluie nimic, fara sa deconspire pe cineva. Daca Al. Palelologu e un colaborator scuzabil, N. Steinhardt e un rezistent culpabil? Sunt doua atitudini greu de conciliat. Si, totusi, cei doi au fost si au ramas prieteni. O atentie speciala capata problema supravegherii (daca nu cumva e prea mult spus) lui Steinhardt de catre Paleologu, devenit \u00eentre timp informator al Securitatii, dar oferind note informative inofensive, ba chiar favorabile celui urmarit.<br \/>\nDaca prima parte a lucrarii schita o biografie spirituala a lui Alexandru Paleologu, al treilea capitol (\u201eLectiile vietii: pe cararile paradisului si infernului\u201c) se situeaza pe un teren istoric si mai pronuntat, fiind relatarea si analiza aventurii vietii lui Paleologu, insist\u00e2nd pe punctele nodale ale biografiei sale, un capitol scris foarte fluent si captivant totodata. Se deschide cu remarca despre bucuria si deschiderea omului Paleologu catre experientele cele mai diverse, care sunt menite sa fortifice fiinta interioara. Este vorba desigur de pozitia martorului, care se pastreaza mereu la o distanta estetizanta de tulburarile realitatii si istoriei, chiar c\u00e2nd vine vorba de Apocalips. La aceasta se adauga si talentul povestitorului din interviuri de a reda atmosfera fiecarei epoci, de a reda aerul lumilor disparute. Tudorel Urian selecteaza ample pasaje din opiniile lui Al. Paleologu despre clasele sociale din Rom\u00e2nia interbelica, unde acesta diferentiaza \u00eentre aristocratie si burghezie, unde discuta actele\u00a0 de eroism ale femeilor \u00een situatii limita. \u00cen anexe se gaseste un amplu text (\u201eAmurgul boierimii rom\u00e2ne\u201c), o polemica implicita peste timp cu Marin Preda, care sustinea ca rom\u00e2nii n-au avut o aristocratie propriu-zisa.<br \/>\nSe succed apoi alert paragrafe despre atmosfera anilor imediat urmatori sf\u00e2rsitului razboiului, visul lui Al. Paleologu de a deveni diplomat, \u00eemplinit doar t\u00e2rziu, \u00eenscrierea lui \u00een masonerie, cu speranta unui profit de buna recomandare pentru diplomatie, si convertirea temporara la catolicism, cei sase ani de fuga de autoritati, prima tentativa de recrutare a sa \u00een Securitate (tentativa esuata). Partea cea mai valoroasa, mai interesanta si aduc\u00e2nd partea cea mai mare de inedit este cea a ultimelor subcapitole, \u00eencep\u00e2nd cu momentul arestarii lui Paleologu si a pactului ulterior cu Securitatea. Tudorel Urian ofera aici amanunte esentiale pentru \u00eentelegerea dramei lui Paleologu, mention\u00e2nd faptul ca, desi acesta refuza sa dea detalii la ancheta sau sa ofere detalii despre prietenii sai, \u00een celula i-a fost plasat un informator, caruia i se marturisea, subestim\u00e2nd perversitatea sistemului. Tudorel Urian sugereaza ca, daca Paleologu ar fi citit notele informative ale colegului de celula Mateovici Dusan (una redata \u00een fotocopie), ar fi trebuit sa aiba serioase procese de constiinta, deoarece toti cei mentionati de Paleologu \u00een conversatiile cu el au fost ulterior arestati (C. Noica, Marietta Sadova), iar situatia de a divulga astfel de nume l-a dus pe Mihai Radulescu, un coleg de suferinta, la sinucidere.<br \/>\nEpisodul detentiei ar fi putut trasa o paralela mai str\u00e2nsa cu Steinhardt, \u00een privinta experientei carcerale ca experienta fundamentala care nu trebuia sa lipseasca din viata lor (asa credeau am\u00e2ndoi ulterior, binecuv\u00e2nt\u00e2nd norocul arestarii si detentiei). Cu toate ca un om \u00een situatia lui Paleologu nu trebuie judecat pentru demisia sa morala, spune Urian, totusi e greu de \u00eenteles de ce scriitorul a cedat pactului tocmai \u00eentr-un moment c\u00e2nd conditiile de detentie s-au \u201e\u00eendulcit\u201c, arat\u00e2nd chiar un interes de a se adapta noilor cerinte. Raspunsul este dat tot de Paleologu care considera ca astfel \u00eesi platea o veche polita \u00een contul mai multor generatii care au evitat munca grea si au beneficiat de privilegii. Se mai mentioneaza si articolele pe care Paleologu le-a scris \u00een \u00eenchisoare \u00eempotriva lui Cioran si Mihai Farcasanu si care n-au mai aparut niciodata, ele lipsind si din arhive, la fel cum lipsesc, cu c\u00e2teva exceptii, si notele informative scrise chiar de m\u00e2na lui Paleologu. Articolele, proiectate (comandate) sa apara \u00een \u201eGlasul patriei\u201c, scrise, dupa marturisirea autorului, cu convingere revolutionara si vehementa polemica \u00eempotriva celor doi, nu au aparut dintr-un calcul subtil al Securitatii: viitorul informator Al. Paleologu ar fi fost deconspirat, credibilitatea i-ar fi fost compromisa. Securitatea avea grija de reputatia bunelor sale instrumente, mai mult dec\u00e2t protagonistii \u00eensisi, uneori prea zelosi.<br \/>\nO nuanta importanta se impune: Al. Paleologu a fost recrutat \u00een detentie ca agent de influenta (un fel de propagandist de celula), nu ca informator (am evitat si eu aceasta posibila confuzie), ceea ce, dupa cum \u00eentelege Tudorel Urian, explica absenta notelor informative din dosarul sau sau al altora semnate de el (repet: \u00een perioada detentiei!). Dar dupa detentie, din 1963 p\u00e2na \u00een 1984, mai bine de doua decenii, a figurat \u00een documentele Securitatii ca informator activ, uneori si platit, d\u00e2nd informatii (de pilda, \u00een anii 1975-1977) despre Nicolae Breban, Nichita Stanescu, Mircea Ciobanu, Geo Bogza, Sergiu Dan, Paul Georgescu, Ion Negoitescu, Paul Goma, dupa cum rezulta din raportul satisfacut al ofiterului care \u00eel avea \u00een subordine. O rectificare importanta pe care o mai aduce Tudorel Urian este cea privind statutul paralel de urmarit pe care l-a avut Alexandru Paleologu \u00een anii \u00een care a colaborat cu Securitatea. Nu-i de mirare: era o forma de control. Dupa 1985, Al. Paleologu este scos din retea si devine din ce \u00een ce mai \u201eneascultator\u201c, incomod si inconformist. \u00cesi daduse cu asupra de masura tributul, \u00een secret, regimului comunist, sub obladuirea eficienta a Securitatii. Acum putea sa joace, din amuzament, si \u00een echipa adversa. Nu mai existau riscurile din anii \u201850. Cum s-a jucat de-a informatorul peste douazeci de ani, acum histrionul se poate juca putin si de-a dizidentul? Din pacate, de-a informatorul nu s-a jucat, am putea numai presupune iertatori si \u00eentelegatori pentru o inteligenta cu doua fete (una \u00een secret, alta la vedere), pentru un \u201earistocrat\u201c si un om de lume cu joc dublu.<br \/>\nBiografia redactata de Tudorel Urian se \u00eencheie firesc cu scurtul episod \u00een care scriitorul a fost ambasador la Paris si cu maniera \u00een care acesta si-a pregatit pe \u00eendelete momentul despartirii de lume. Concluziile sunt tot \u00een spiritul confesiv al argumentului, mention\u00e2nd si c\u00e2teva puncte cheie \u00een elaborarea biografiei, cum ar fi afinitatea dintre filosofia de viata a lui Mihai Sora (posibil a fi numita, de dragul adjectivului inventat, o filosofie soraniana), ca filosofie a bucuriei si a sperantei, si cea a lui Paleologu (o filosofie sau, mai degraba, o morala paleologala: bucuria cu orice pret, satisfactia egoista a propriei vieti \u201earistocratice\u201c) sau nevoia de a restabili adevarul despre viata lui Paleologu, de a risipi confuzia, perpetuata prin internet si media.<br \/>\nRam\u00e2n, totusi, retrospectiv, cu o nedumerire si o amaraciune. Daca nu as fi cunoscut documentele, nu mi-as fi imaginat ca Al. Paleologu a fost (ar fi putut deveni) informator al Securitatii. E ultimul pe care l-as fi banuit, cu toata atmosfera de suspiciune generalizata care s-a iscat dupa 1990. Tocmai pentru ca nu dadea de banuit putea fi informatorul ideal. Acoperirea intra \u00een calculele institutiei, iar Tudorel Urian o comenteaza ingenios: \u201eRelaxat, vesel, simpatic, inteligent, cultivat, credibil printre detinuti din perspectiva descendentei sale aristocratice, aparent deschis \u00een relatiile cu anchetatorii si tot mai dornic sa-si \u00eensuseasca principiile marxism-leninismului, Alexandru Paleologu avea toate calitatile pentru a deveni un foarte eficient informator al Securitatii. Fireste, toate aceste calitati nu aveau cum sa treaca neobservate de cei meniti sa-i selecteze pe viitorii agenti\u201c (p. 119). Acestea nu mai sunt circumstante atenuante! \u00cen filosofia de supravietuire a lui Al. Paleologu intra un tip de adaptare echivalent cu o alterare morala, un conformism pe care colegul lui de celula, informatorul Mateovici Dusan, \u00eel \u00eentelegea foarte bine si-l recomanda cu toata \u00eencrederea \u00eentr-una din notele lui informative despre aristocratul \u00een zdrente si zeghe: \u201e\u00cen general, el este bine dispus pentru ca cum spune el: n-are rost sa se necajeasca si sa se consume, caci si asa se asteptase la asa ceva, (chiar imediat dupa arestarea lui Noica \u00een urma carui fapt a si distrus toata corespondenta lui Noica) si ca va \u00eencerca sa-si formeze si aici o viata. \u00cen absenta unor preocupari mai importante, el se g\u00e2ndeste la continutul unei carti pe care are de g\u00e2nd s-o scrie c\u00e2nd va iesi din \u00eenchisoare, bine\u00eenteles, asa cum convine regimului acestuia. Are de g\u00e2nd sa se poarte bine, \u00een general sa spuna totul pentru ca si asa ancheta stie totul foarte bine si pentru ca n-are rost sa fie si el rau vazut si prost tratat\u201c (p. 118-119). Dar, daca Steinhardt nu a confirmat nimic \u00een anchete, nu a marturisit nimic, daca lui nu i-a pasat ca e rau vazut si prost tratat \u00een \u00eenchisoare \u2013 asta, prin contrast cu Al. Paleologu, ce \u00eenseamna? Sa nu raspundem dur si intransigent, sa raspundem bl\u00e2nd si \u00eentelegator: \u00eenseamna ca Steinhardt avea alta filosofie de viata, pe fundamentul altei morale.<br \/>\nExegeza lui Tudorel Urian porneste de la o perspectiva etica asupra biografiei, personalitatii si scrierilor lui Alexandru Paleologu, analizate cu precadere prin prisma relatiei cu istoria, fenomenul totalitar si provocarile morale pe care le aduce acesta pentru un intelectual aristocrat. E rodul unei noi istorii literare, pentru care, \u00een realizarea unei biografii, conteaza semnificativ comportamentul de raspuns al scriitorului \u00een conditii ideologice, intelectuale si morale altadata ignorate (comunismul, cenzura, Securitatea, francmasoneria). Aspectele inedite provin din analiza documentelor, aspecte care pot restaura o imagine adevarata despre omul si intelectualul Alexandru Paleologu, revizuind prestigiul sau moral. S-ar fi cerut poate prezenta unui capitol si despre scrierile lui Paleologu, pentru a nu cadea \u00een capcana unei imagini unidimensionale despre opera sa, ating\u00e2nd astfel si standardul unei lucrari monografice. Dar nu e o monografie \u00een stil traditional \u201eviata si opera\u201c. Alexandru Paleologu nu a avut o viata, ci mai multe, din pacate imposibil de \u00eempacat unele cu altele. Meritele indubitabile ale biografiei se vad \u00een concizie, claritatea demonstratiei, aspectul inedit al datelor, structurarea clara a capitolelor \u00eentr-un ritm narativ, dar si stilul critic al lui Tudorel Urian, care invita la lectura. Talentul publicistic al lui Tudorel Urian si valorificarea unui larg fond arhivistic contribuie la realizarea unei excelente biografii, cum nu prea avem multe, \u00eentr-un gen editorial cerut de public si binevenit \u00een mediul universitar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Tudorel Urian, Vietile lui Alexandru Paleologu,\u00a0 Editura Vremea, Bucuresti, 2010, 208 pagini, plus anexe cu fotografii si documente fotocopiate. &nbsp; Horia Nestorescu Balcesti, Alexandru Paleologu mason, Centrul National de Studii Francmasonice, Bucuresti, 2009. Biografiile agitate, chinuite sau aventuroase eclipseaza opera. Imediata posteritate alege nedrept. Nu-i o \u00eent\u00e2mplare ca, \u00een locul marilor scriitori (Sadoveanu, Arghezi, Blaga),&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/biografia-unei-moralitati-tranzactionale\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Biografia unei moralitati tranzactionale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8517,8516,3653,3651],"class_list":["post-14306","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-paleologu-mason","tag-horia-nestorescu-balcesti","tag-tudorel-urian","tag-vietile-lui-alexandru-paleologu"],"views":1721,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14306","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14306"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14306\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14306"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14306"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14306"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}