Ne aflam, oare, cu adevarat, in fata unui nou inceput? Deocamdata,\u00a0 nu ma pot\u00a0 lasa\u00a0 contaminat de entuziasmul general, poate si pentru ca am in urma c\u00e2teva dictaturi si destul de multe inceputuri. Voi\u00a0 incerca, asadar, sa privesc totul cu o relativa detasare, deoarece, asa cum am scris deseori, noua, rom\u00e2nilor, ne\u00a0 reusesc foarte bine inceputurile si inmorm\u00e2ntarile. Nimeni nu continua nimic, in politica, dar nu numai, toti o iau de la capat, de parca nimic n-ar fi existat inaintea lor. Moartea este, in ultimii ani, cel mai eficient dascal national. Cu ocazia inmorm\u00e2ntarilor,\u00a0 natia afla ca am avut mari personalitati in toate domeniile cunoasterii, de care, insa, in timpul vietii,\u00a0 nimeni n-a avut nevoie si, astfel, mergem dintr-un inceput in altul, iar lacrimile se usuca inainte de a fi acoperit sicriul cu pam\u00e2nt.\u00a0 In acest an, de exemplu, Marin Preda ar fi implinit 90 de ani. A trecut de parca nici n-ar fi fost. A lasat o opera extraordinara, c\u00e2teva romane care ar ocupa un\u00a0 loc de cinste in orice literatura importanta. M-am g\u00e2ndit deseori la ceea ce avem in realitate si la putinul cu care am iesit in lume. Din pacate, experienta anilor postrevolutionari dovedeste cu prisosinta\u00a0 ca renuntam usor la libertatea pe care am dob\u00e2ndit-o dupa enorme sacrificii, ne delegam raspunderea unor indivizi pe care nu-i judecam at\u00e2t dupa fapte, c\u00e2t mai ales, asa cum s-a int\u00e2mplat in ultimul timp,\u00a0 dupa modul in care izbutesc sa-si foloseasca decibelii. Ne-am obisnuit sa acceptam cu mai multa usurinta minciuna dec\u00e2t adevarul, iar frica este un pretext pentru a nu actiona, a nu ne asuma nicio raspundere. Un nou inceput, insa, nu trebuie sa fie schimbarea unei echipe cu o alta, ci cobor\u00e2rea pe terenul faptelor si al adevarului, Un spatiu in care lichelele nu tin cursuri de demnitate, idiotii nu dau lectii de inalta cultura si stiinta, iar nebunii sunt lasati, pe c\u00e2t posibil, in seama medicilor. Oricum, dupa Revolutie am pierdut totul: industrie, finante, sanatate, educatie, iar de c\u00e2teva zile, am inceput sa pierdem si pam\u00e2ntul, la un pret de nimic. Prin urmare, suntem obligati sa incepem sa ne regasim, nu inainte, insa, de a intelege c\u00e2t de aproape suntem de fundul prapastiei, de \u2013 n-am nicio indoiala \u2013 sinuciderea noastra ca popor.\u00a0 S-au facut toate experientele posibile: cu hoti, cu prosti, cu lichele ori cu naivi, ne-au condus cine a vrut si cine n-a vrut, dar daca tinem sa existam in aceasta lume, care nu cunoaste mila si intelegerea pentru cei slabi, tara trebuie incredintata oamenilor destepti,\u00a0 pe care inca ii mai avem. Si care nu se jeneaza sa-si spuna rom\u00e2ni, si nu persoane cu identitate multipla, ca sa utilizez noua sintagma cu care ies la bataie fostii internationalisti proletari deveniti apoi europeni si globalisti, a caror grija era ceva mai demult ce zice Moscova, iar acum se intreaba zilnic ce zice Occidentul. Nu isi doresc dec\u00e2t sa fie slugi recunoscute. De altfel, am avut mereu c\u00e2te un bau-bau, un judecator\u00a0 sever, la a carui protectie apelau toti. Cu candoarea sau ignoranta papuasilor care au crezut ca era zeu, divinitate suprema, avionul ce trecea mereu pe deasupra lor. Pe parcursul vietii mele, n-a fost bine sa fii antigerman, antifrancez, antienglez, antiamerican, antisovietic, antislav, in general, anticomunist, iar apoi procomunist.\u00a0 Acum, cel mai grav este sa fii antioccidental si, mai ales, antiamerican. Daca esti antirom\u00e2n nu-i nicio vina, ba dimpotriva.\u00a0 Multi au trait si mai traiesc foarte bine comercializ\u00e2nd nu numai istoria, ci si antirom\u00e2nismul. Uneori ma g\u00e2ndesc la intelectualii de dupa Marea Unire, care au revenit acasa ridic\u00e2nd in scurt timp tara in r\u00e2nd cu alte state care contau at\u00e2t de mult. Vremurile s-au schimbat: alt secol, alte maniere. Se c\u00e2stiga mult mai bine din denigrare. Nu stiu ce nume vor purta mai t\u00e2rziu acesti ultimi ani postrevolutionari: democratie cu fata vulgara, democratie ca la usa cortului sau, cum mi se pare mai corect, desav\u00e2rsirea recolonizarii Rom\u00e2niei. Marin Preda vorbea de era ticalosilor. Din nefericire, ticalosii din epoca despre care scria erau mult mai putin perniciosi dec\u00e2t cei de azi. Poate ca titlul unei tablete din \u201eImposibila intoarcere\u201c, volum aparut in 1971, ar acoperi mult mai bine adevarul unui timp in care ticalosia a atins perfectiunea. Este vorba de\u00a0 \u201eNeobosita inventivitate a tipului infect\u201c. Dar oricum se va chema epoca, o axioma nu va putea fi trecuta cu vederea. Este vorba, se intelege, de \u201eIarna nu-i ca vara!\u201c\u00a0 \u2013 care este, in\u00a0 realitate, chintesenta g\u00e2ndirii filosofice a anilor din urma, caci altceva, in afara de hotii, injuraturi, santaje si manele, nu va ram\u00e2ne. Si nici nu va avea cum, caci se vede numaidec\u00e2t, majoritatea personajelor care populeaza acest timp si acest spatiu par desprinse din Zola si din Balzac si, fara posibilitatea de a gresi, din anii de inceput ai \u201eepocii de aur\u201c. Va trebui sa treaca mai mult timp p\u00e2na c\u00e2nd institutiile statului se vor reabilita in ochii oamenilor caci nu mai suntem de mult la usa cortului, ci ad\u00e2nc pierduti in cort. Un cort bizar, un cort jalnic pentru anul in care ne gasim. Si pentru ca vorbeam despre personaje, in trecere, imi vin in minte doi inalti functionari carora le-am cautat nu prea demult un loc intr-unul din romanele mele. Primul \u2013 inalt, usor aplecat de spate, purt\u00e2nd ochelari cu rame demodate, cu o frunte coplesita de riduri \u2013, chiar daca te int\u00e2lnea de zeci de ori intr-o zi, te int\u00e2mpina in loc de salut cu \u201eNu ne vom face bine niciodata!\u201c, spus conspirativ, de parca abia atunci ar fi aflat aceasta taina. Nu il interesa urma ta de speranta, daca ai si tu o parere sau daca g\u00e2ndesti altfel, el iti comunica singura lui concluzie, din care decurgea si tonul viitoarei discutii. Si, ca at\u00e2tia altii, isi spunea cu deosebita siguranta concluzia, at\u00e2ta doar ca restul lumii era vinovat ca am ajuns aici. Un masochist: parca se bucura ca toti suntem egali in mizerie, spaime si neputinta. Celalalt personaj, cu infatisare de agent secret de pe strada bravului soldat Svejk, este obsedat de Apocalipsa. Stiau aia vechi ce stiau, ca doar n-au gresit niciodata. Crapam, sa ne fie de bine, dar as muri impacat daca as fi sigur ca vor crapa si astia!\u201c Biblia, numeroasele articole ce se inmultesc pe masura ce calendarul se apropie de data fatala, cartile despre alte proorociri ratate sunt pietre care-i paveaza drumul spre moarte. Nu are prea mare importanta ca va disparea si el cu acest prilej, ci faptul ca vor muri aia si ala. Daca imi\u00a0 amintesc de el este pentru ca a-ti dori sa mori deodata cu capra vecinului nu face parte din specificul national. Iar apoi, nu este singura solutie, moartea, ca sa te eliberezi de o obsesie. Ma aflam in Viena c\u00e2nd un post de televiziune anunta, printre multe altele, ca Apocalipsa din 21 Decembrie, prevestita de calendarul mayas, nu va mai avea loc. M-am g\u00e2ndit imediat la omul meu, si nu numai la el. Ce se va face el fara apocalipsa? Pe cine va gasi vinovat ca nu se bate cu aia si cu ala?\u00a0 P\u00e2na acum, alaturi de numele si de ineptiile unor politicieni si ale c\u00e2torva\u00a0 gazetari,\u00a0 funesta data era rostita at\u00e2t de frecvent, inc\u00e2t, pe masura trecerii timpului era mai prezenta chiar dec\u00e2t numele lui Traian Basescu, care, orbit de lupta cu Ponta si Antonescu, scapase ocazia sa se pronunte si despre ea. Dar cum nici Barroso si nici van Rompuy nu si-au facut cunoscute opiniile, fenomenul cosmic ram\u00e2ne nelamurit din punct de vedere rom\u00e2nesc. Sigur, as fi necinstit daca nu as recunoaste ca faptul ca lumea nu se va sf\u00e2rsi la data pomenita nu m-a lasat indiferent,\u00a0 dar\u00a0 n-am respirat mai usurat, deoarece c\u00e2nd vine vorba de posibile catastrofe esti inclinat sa crezi in ele, sa le astepti: cutremure, eruptii solare, vulcani si uragane. Pentru oricare dintre ele suntem prea slabi, prea fragili. Din pacate, ne-am obisnuit sa traim printre catastrofe de tot felul: de la cele pe care ni le ofera cu generozitate o natura tot mai agresata la cele datorate idiotilor. Cunoastem foarte multe taine ale omului si ale lumii in care traim, dar la nici una dintre cele mai importante nu avem acces. Oricum, sunt convins ca, pentru mine, respectiva zi nu va fi ca oricare alta, deoarece mereu exista suficient loc pentru neprevazut si necunoscut, chiar si in cele mai banale situatii. De altfel, un maestru in arte martiale isi sfatuia elevii sa fie pregatiti pentru orice si, in mod deosebit, pentru nimic. Privind situatia dintr-o perspectiva mult mai simpla, pentru mine, ziua cu pricina nu\u00a0 este dintre cele de care simt nevoia sa-mi amintesc cu placere. Un psihanalist s-ar grabi sa vorbeasca de traume infantile, caci, av\u00e2nd o oarecare vechime pe planeta aceasta, data cu pricina, in afara de Solstitiul de iarna,\u00a0 mai este si ziua de nastere a \u201egenialului conducator al popoarelor\u201c, Iosif Visarionovici Stalin, ale carui maniere au prins radacini\u00a0 trainice si pe \u201epam\u00e2ntul vechii Dacii, c\u00e2nd mai mare, c\u00e2nd mai mic\u201c, vorba poetului. Astazi, privind in urma, ne este greu sa ne imaginam o viata normala, fara agitatia primitiva a paranoicilor. Imi amintesc\u00a0 uneori ca, inainte de a ne intreba ce m\u00e2ncam, cu ce ne imbracam, ce facem de Craciun, cine a mai fost omor\u00e2t in luptele din munti, cine a mai fost trimis la inchisoare, pe vremurile acelea, preocuparea tuturor elevilor si a invatatoarelor trebuia sa fie: cum int\u00e2mpinam ziua de nastere a generalisimului Stalin? Eram obligati sa-i scriem scrisori in care sa-i multumim pentru viata noastra fericita si pentru ca ne-a eliberat, sa-i trimitem poezii, desene si mici jucarii facute in orele de lucru manual, bete incrustate, farfurioare scobite in lemn, animalute din coceni de porumb. De la el ni se trageau toate, si nu numai noua, ci si popoarelor lumii. El a facut si a g\u00e2ndit totul si, se intelege,\u00a0 lui i se aduceau la cunostinta succesele. S-a construit o fabrica? Stalin a facut-o! S-a nascut un copil? Stalin\u00a0 l-a facut!, cum\u00a0 glumea N.D. Cocea. A venit apoi un inceput de martie 1953, c\u00e2nd putinele radiouri existente atunci au anuntat vestea incredibila a incetarii din viata a genialului parinte al popoarelor. Parea sf\u00e2rsit de lume, preludiul unei catastrofe cosmice, un eveniment cu consecinte greu de anticipat. Vecinii mei spuneau insa cu o satisfactie nedisimulata: \u201eNu l-a rabdat Dumnezeu!\u201c. Isi aminteau,\u00a0 fireste, de arestarile in miez de noapte, de munca fortata si de darile insuportabile. La scoala, in schimb, eram pregatiti pentru momentul inmorm\u00e2ntarii, c\u00e2nd toate sirenele aveau sa sune, sa bata clopotele bisericilor, iar oamenii trebuia sa se opreasca pe loc oriunde se vor fi aflat. Eram, tin minte, in Baia Mare, in fata cinematografului \u201eMinerul\u201c, emotionat de gravitatea evenimentului. Atunci, c\u00e2nd au inceput sa bata clopotele si sa sune dramatic sirenele de la Uzinele Phoenix, unde lucra tatal meu, am vazut primul accident de masina din viata mea. Un barbat aflat la volanul uneia dintre putinele masini din oras si-a imbratisat femeia, asezata pe scaunul vecin, iar\u00a0 vehicolul s-a oprit intr-un castan spre hazul neasteptat al celor de l\u00e2nga mine. In ziua imediat urmatoare, am descoperit niste lucruri\u00a0 foarte simple, si anume ca nimic nu se int\u00e2mplase, toate erau la locul lor asa cum le stiam: turnul Stefan, un fel de brat ciung indreptat spre cer, casele, luna si stelele, dealurile din jur cu verdele cel mai verde in anotimpurile cu mai mult soare, Ignisul si Gutinul sub care, in Cavnic, descoperisem cu alt prilej st\u00e2lpul\u00a0 cu o inscriptie foarte veche ce consemna o victorie importanta a localnicilor: \u201eAnno 1717 usque hic fuerunt tartaris\u201c (p\u00e2na aici au ajuns tatarii). Semn ca nimic nu dureaza si ca totul se poate reduce la o fraza pe un st\u00e2lp, pe un morm\u00e2nt ori pe o pagina de carte. A urmat un alt 21 decembrie, cu 23 de ani in urma, c\u00e2nd eram convins ca at\u00e2t de mult asteptata apocalipsa nationala are loc. Din nefericire, n-a fost sa fie. Nimic din ce am visat atunci, in noptile c\u00e2nd soarta Revolutiei nu era decisa, c\u00e2nd stateam in fata armatei fara sa stim daca va primi ordin sa traga. Cine ar fi banuit ca tara pentru care atunci am fi murit daca ar fi fost nevoie va ajunge in unul dintre cele mai jalnice si mai rusinoase momente ale istoriei sale? Cine ar fi banuit ca un popor, acelasi care a facut Revolutia, va ajunge sa joace intr-o piesa at\u00e2t de oribila? Cu toate astea, ma incapat\u00e2nez sa cred ca, de obicei, in decembrie, istoria a fost generoasa cu noi si sunt convins ca nici in acest decembrie nu ne va ignora. Mai ales ca\u00a0 nu sunt\u00a0 prea sigur ca voi mai avea nervi pentru o noua iluzie. Si pentru ca am spus apocalipsa, imi vine involuntar in minte celebrul film al lui Francis Ford Coppola: \u201eApocalypse now\u201c. Privind in jur la ceea ce odinioara a fost o tara, imi dau seama ca politica poate fi mai distructiva dec\u00e2t napalmul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ne aflam, oare, cu adevarat, in fata unui nou inceput? Deocamdata,\u00a0 nu ma pot\u00a0 lasa\u00a0 contaminat de entuziasmul general, poate si pentru ca am in urma c\u00e2teva dictaturi si destul de multe inceputuri. Voi\u00a0 incerca, asadar, sa privesc totul cu o relativa detasare, deoarece, asa cum am scris deseori, noua, rom\u00e2nilor, ne\u00a0 reusesc foarte bine… Cite\u0219te mai mult »Apocalipsa ori napalm<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,1699],"class_list":["post-14296","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-societatea-romaneasca"],"views":2159,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14296","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14296"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14296\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14296"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14296"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14296"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}