Poeta si eseista Carmelia Leonte a petrecut o torida luna de iulie, la Moj\u00e1car, \u00een Andaluzia, unde \u201etotul se lichefia \u00een jurul meu. Chiar si ceasurile ca \u00een tablourile lui Dali\u201c, alaturi de alti sapte scriitori si artisti din Argentina, Italia, Portugalia, Spania, SUA, gratie unei burse acordate de Fundatia Valpara\u00edso. \u00cen acest timp a tinut un jurnal sub forma unor epistole sau mesaje, cum le numeste autoarea, catre o persoana nenumita, poate imaginara. Intitulat \u201eLa umbra lui Don Quijote\u201c si aparut la \u201eIdeea europeana\u201c, jurnalul este un foarte interesant exercitiu de autoscopie, de confruntare spirituala \u00eentr-un univers cu totul inedit pentru autoare, de initiere, de meditatie pe tema identitatii, dar si de scriere pur si simplu. Notatiile Carmeliei Leonte, asa-zic\u00e2nd, la cald sunt pline de reflectii, de sentente, idei si propozitii incitante, nu putine memorabile \u00een sensul cel mai propriu al cuv\u00e2ntului. Diarista se dovedeste a fi printre putinii poeti, prozatori, eseisti, jurnalisti care \u00eesi \u00eenteleg bine epoca, una a imaginii electronice \u00een miscare prin excelenta, c\u00e2nd \u00eentr-o scriere de acest gen consemnarea de date, descrierea ampla, somnolenta, \u00een cuvinte a unor realitati cunoscute, de obicei superficial, la fata locului, evocarea \u00eentr-un stil metaforico-liricoid si adeseori gaunos a unor impresii si \u00eent\u00e2mplari sunt at\u00e2t de defazate si de inutile, \u00eenc\u00e2t e neserios sa crezi ca cineva \u00eesi mai poate pierde astazi timpul cu astfel de lecturi. Cititorul cultivat si talentat \u2013 \u00eentruc\u00e2t si cititul presupune talent! \u2013 asteapta si vrea sa vada ce se \u00eent\u00e2mpla cu spiritul si personalitatea diaristului, memorialistului, ce se \u00eent\u00e2mpla cu sufletul celui care traieste o anumita experienta \u00eentr-un univers nou pentru el, caci peisajele, monumentele etc. dintr-un loc sau altul i se \u00eenfatiseaza mult mai spectaculos \u00een imaginile de televiziune si de pe Internet. Iar apoi, fireste, cum exprima ceea ce traieste, fiindca, vorba lui Calinescu, at\u00e2t existi c\u00e2t exprimi. Cu o pana de poet si de fin eseist, cu un umor adeseori \u00eenfiorat de o unda de tristete, dar si cu subtire ironie, Carmelia Leonte se scrie de fapt pe sine sur le vif. \u00cen literatura noastra, mai avem un jurnal oarecum asemanator, cel mexican, al lui Octavian Paler, \u201eCaminante\u201c. \u201e\u00ceti scriu mereu mesaje\u201c \u2013 i se destainuie la un moment dat autoarea misteriosului confident \u2013\u201edar nu le pot trimite. Le scriu \u00een caiet. Am fost prevazatoare. \u00cen absenta laptopului, pe care nu am putut sa mi-l cumpar, m-am dotat cu ditamai caietul. Si acum scriu! Desi as fi vrut sa ma \u00eenrudesc cu \u00eengerii\u2026 Ti-am povestit ce cred eu: \u00eengerii tin evidenta populatiei pe laptop. Seara se aduna deasupra capului meu (si al tau), deschid laptopul si bifeaza problemele care trebuie rezolvate. Altfel nu ar face fata, la at\u00e2tia oameni si at\u00e2tea probleme! De aici rezulta ca un laptop este indispensabil\u201c. Experienta scrisului e traita plenar de autoare chiar si \u00een conditii cu totul insolite pentru o asemenea \u00eendeletnicire: noaptea, pe trotuar, printre boschetari si alte fiinte umile, ciudate, agresive, o lume subterana de o umanitate tragica. Dupa o excursie fabuloasa \u2013Granada, Cordoba, orasul care \u201ereabiliteaza romantismul, \u00eentr-o lume at\u00e2t de cruda\u201c, Sevilla -, Carmelia Leonte, ca tot intelectualul rom\u00e2n onest si sarac, nu are cu ce plati un taxi care sa o duca de la Almer\u00eda, la vreme de seara, p\u00e2na \u00een localitatea de rezidenta, aflata la multe zeci de kilometri distanta. Situatia se complica si mai mult, deoarece cladirea autogarii unde spera sa poata \u00eennopta si de unde dimineata sa ia autobuzul se \u00eenchide. Nu i-a mai ramas dec\u00e2t sa-si petreaca noaptea \u00een strada, \u00eentr-o ambianta promiscua din care nu poate \u201eevada\u201c dec\u00e2t scriind: \u201eNoaptea \u00een Almer\u00eda va ram\u00e2ne pentru mine o experienta interioara. Este noaptea \u00een care am \u00eenvatat ce \u00eenseamna sa scrii\u201c. Tentata de psihanaliza, poeta observa ca \u201eoamenii disperati spera cel mai mult\u201c. (Ceea ce ma duce cu g\u00e2ndul la Cioran, care credea ca numai optimistii se sinucid; pesimistii ce motiv ar avea sa o faca?!). Carmelia Leonte \u00eesi duce g\u00e2ndul mai departe si noteaza \u00een jurnal: \u201eE at\u00e2t de simplu sa minti un om\u2026 Pentru ca omul spera\u2026\u201c
\nDeloc tonifiante, dar \u00eentristator de relevante din multe puncte de vedere sunt notatiile privind relatia sa cu colegii straini rezidenti la Moj\u00e1car, altfel, acestia, personaje simpatice, inclusiv datorita bizareriilor lor, asa cum sta bine unor artisti (unul deseneaza sau picteaza numai pisici cu expresii umane, altcineva confectioneaza fluturi etc.). Se pare ca e din ce \u00een ce mai greu sa fii rom\u00e2n \u00een lumea de azi. Carmelia Leonte este, daca \u00eemi dau bine seama, un om funciarmente religios. \u00cesi pigmenteaza jurnalul, ori de c\u00e2te ori se iveste prilejul, cu reflectii despre credinta, crestinism sau despre alte religii. \u00cen ignoranta lor, cei alaturi de care petrece o luna de zile considera ca interesul rom\u00e2ncei pentru religie ar fi, si acesta, un semn ca vine dintr-o tara \u00eenapoiata, pe deasupra si ortodoxa. E drept, p\u00e2na la un punct, as putea sa le dau dreptate. Nu are cineva de pe alte meleaguri dec\u00e2t sa asiste la spectacolul grotesc, de un primitivism socant pentru un om civilizat al secolului XXI, ce se produce, \u00een fiecare an, \u00een Iasul meu si al Carmeliei Leonte, de ziua Sf. Parascheva. Ar fi destul pentru ca acel om civilizat sa ne puna stampila de \u00eenapoiati. Oricum, colegii ei \u201esunt total siderati de tupeul meu de a fi rom\u00e2nca\u201c. Sa fie oare aceasta atitudine si expresia unui complex de inferioritate fiindca rom\u00e2nca este poliglota, ceea ce nu e cazul americanului venit de la New York, dar nu numai al lui, sau pentru ca e mai meditativa, mai culta, mai profunda ca sensibilitate, g\u00e2ndire si chiar mai frumos, mai cu gust \u00eembracata?! Nici vorba. Baietii si fetele campati \u00een fascinanta Andaluzie nu sunt impresionati de astfel de fleacuri. Imaginea lor despre rom\u00e2ni si tara lor se bazeaza pe altceva. E adevarat ca \u00een straduinta sa, altminteri de o exemplara discretie, de a-si c\u00e2stiga statutul de egal al lor, Carmelia Leonte se vede \u00eenjosita de un fapt compromitator: \u00eentr-o seara, un compatriot, chelner la terasa centrala din orasul andaluz, \u00eencarca grosolan nota de plata a grupului de bursieri Valpara\u00edso, pun\u00e2nd-o pe Carmelia \u00eentr-o situatie dintre acelea \u00een care \u00eeti vine sa intri \u00een pam\u00e2nt. Dar ce te faci c\u00e2nd imaginea Rom\u00e2niei, una eminamente falsa, este inoculata de cutare film ori de o stire de presa superficiala sau prefabricata: \u201eNu prefera sa vada lumina c\u00e2nd se uita la mine, ci o proiectie\u2026\u201c Iar exemplul concret din acest punct de vedere i-l ofera unul dintre colegii straini: \u201eVincent \u00eesi bazeaza impresiile (despre Rom\u00e2nia \u2013 nota mea) mai ales pe filmul lui Mungiu \u00abPatru luni, trei saptam\u00e2ni si doua zile\u00bb, de unde a tras concluzia ca \u00een Rom\u00e2nia este un spatiu gri-cenusiu, remarcabil prin promiscuitate, invincibil la capitolul murdarie si sordid, si unde, mai ales, toti barbatii sunt betivi si toate femeile sunt usuratice. Sau invers\u201c. Poeta noastra \u00eencearca sa-l convinga ca tara sa are multe valori care, ele, o reprezinta cu adevarat si o definesc. Si nu un film ce poate fi si tezist. Mari valori?! \u201eDar le si sustine?\u201c \u2013\u00eentreaba Vincent. \u201e\u00cenghit \u00een sec. Ce sa-i spun? Sunt vinovata!\u201c. La r\u00e2ndul meu, ce as putea spune? Doar at\u00e2t: toti suntem vinovati! Pe de alta parte, subscriu la aceasta opinie a Carmeliei Leonte: \u201eArta ar trebui sa aduca un grad \u00een plus de puritate, de inocenta, nu sa transmita vinovatii, nicidecum sa m\u00e2njeasca fata lumii, si asa murdara\u201c. P\u00e2na la urma, scrie triumfator ironic diarista \u2013\u201eei toti au \u00eenteles ca sunt si eu o fiinta umana, desi vin din Rom\u00e2nia\u201c. \u00cenc\u00e2t \u201eseara ne adunam la masa. E un moment placut, de socializare. Toata lumea e bine dispusa, gata sa povesteasca amintiri simpatice de acasa. Numai eu trebuie sa povestesc despre comunism! Asta mi se cere\u201c.
\nE, \u00eentr-adevar, c\u00e2t se poate de trist sa cantonezi \u00een prejudecati si sabloane, sa nu poti trece dincolo de fapte si aspecte izolate, sa nu dai drumul imaginatiei nici chiar \u00een patria lui Cervantes si a lui Don Quijote. E o contraperformanta rara pentru niste oameni care se pretind artisti. De aceea nici nu ma mai mir, desi e cel putin bizar, ca, asa cum noteaza, surprinsa, diarista la \u00eencheierea stagiului andaluz, \u00een grupul literar-artistic de la Moj\u00e1car nu se vorbise deloc despre Don Quijote! Si asta tocmai \u201ela umbra\u201c lui. \u201eCum am putut?\u201c\u2013 se \u00eentreaba Carmelia Leonte. \u201eNici macar nu l-a pomenit nimeni, macar putin, din politete. Tacerea asta echivaleaza cu un act de violenta. S-ar putea numi ucidere din culpa\u201c.
\nSi c\u00e2nd te g\u00e2ndesti ca Don Quijote, o proiectie feminina a lui, se afla printre ei! Dar cine sa-l vada? De vreme ce venea din Rom\u00e2nia\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Poeta si eseista Carmelia Leonte a petrecut o torida luna de iulie, la Moj\u00e1car, \u00een Andaluzia, unde \u201etotul se lichefia \u00een jurul meu. Chiar si ceasurile ca \u00een tablourile lui Dali\u201c, alaturi de alti sapte scriitori si artisti din Argentina, Italia, Portugalia, Spania, SUA, gratie unei burse acordate de Fundatia Valpara\u00edso. \u00cen acest timp a… Cite\u0219te mai mult »Nimic despre Don Quijote<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8514,8513],"class_list":["post-14292","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-la-umbra-lui-don-quijote","tag-carmelia-leonte"],"views":1471,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14292","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14292"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14292\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14292"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14292"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14292"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}