{"id":14288,"date":"2012-12-13T10:31:35","date_gmt":"2012-12-13T08:31:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14288"},"modified":"2012-12-13T10:32:52","modified_gmt":"2012-12-13T08:32:52","slug":"scriitor-de-viitor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scriitor-de-viitor\/","title":{"rendered":"Scriitor de viitor"},"content":{"rendered":"

Alfred Bulai, Scriitorii<\/em>, Editura Paideia, 2012, 341 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u201eScriitorii\u201c este al doilea roman al lui Alfred Bulai. Primul, intitulat \u201e8539\u201c, a aparut, tot la Editura Paideia, \u00een 2003. \u00centre aceste doua romane exista o anumita continuitate stilistica (si nu numai: ultimele pagini din cel de al doilea trimit la o posibila cheie de lectura a primului). \u201eScriitorii\u201c are \u00eensa o constructie epica mai ampla si mai complexa. Eroul lui este, \u00een 1989, inspector la Ministerul \u00cenvatam\u00e2ntului. Atunci a \u00eenceput totul, \u00een iunie 1989, c\u00e2nd a fost trimis, \u00eempreuna cu un alt inspector din acelasi minister, \u00eentr-o comuna din judetul Vrancea pentru a ancheta moartea suspecta a unui elev. Cei doi ajung \u00een comuna respectiva si acolo directorul scolii le spune un lucru neasteptat: copilul gasit mort \u00een scoala nu era elevul scolii si nimeni din comuna nu-l cunostea.
\n\u201e Cum asa?\u201c, \u00eentreaba cei doi inspectori.
\n\u201eSigur nu e de la noi din comuna\u201c, le spune directorul scolii.
\n\u201eCum puteti fi at\u00e2t de sigur?\u201c
\n\u201eSigur nu este de la noi din comuna\u201c, le raspunde directorul, \u201ecaci copilul e negru.\u201c
\nCei doi inspectori \u00eennopteaza la o femeie din comuna si a doua zi eroul romanului afla ca tovarasul Nica, colegul lui, a disparut. Eroul este apoi prins \u00eentr-un v\u00e2rtej de \u00eent\u00e2mplari care devin din ce \u00een ce mai ciudate si cititorul trebuie sa citeasca mai departe pentru a afla explicatia lor.
\nCine sunt \u201escriitorii\u201c ? Elohim, un personaj care joaca un rol important \u00een economia romanului, \u00eei spune eroului: \u201eNoi avem cuvinte! Noi utilizam cuvintele; avem un limbaj pe care \u00eel punem, de c\u00e2nd am devenit oameni, \u00eenaintea realitatii. Cuvintele sunt temelia pentru instrumentarea viitorului. (\u2026) Noi utilizam cuvinte si construim realitati. (\u2026) Cuv\u00e2ntul ne poate face sa proiectam viitorul. (\u2026) Cuvintele ne dau ambitia sa construim viitorul\u201c.
\nTimpul este creatia noastra, \u00eei spune Elohim eroului \u00een cursul unei alte conversatii; el exista doar pentru ca noi \u00eel generam. Dar oamenii nu doar genereaza timp, ci \u00eel si pot guverna. Si aici vin scriitorii: ei sunt acei oameni \u201ecare au capacitatea nu doar de a genera timp, ci de a-l guverna la nivelul la care ei pot sa scrie ceea ce se va \u00eent\u00e2mpla.\u201c
\n\u201eScriitorii\u201c sunt cei care \u00eesi imagineaza viitorul, care-l scriu. Elohim este un astfel de scriitor, iar eroul este protagonistul unui experiment facut de el si de alti scriitori: ei au dorit sa vada daca un om obisnuit poate deveni la r\u00e2ndul lui scriitor de viitor.
\nEroul asterne \u00een scris propria sa poveste. El povesteste, 20 de ani mai t\u00e2rziu, \u00eent\u00e2mplarile prin care a trecut \u00een acesti ani. A devenit el \u00eensa si un scriitor de viitor? Aparent, experimentul a esuat; \u00een final \u00eensa, eroul pare a fi descoperit ceva ce scriitorii de viitor nu stiau. Cel care trebuie sa decida daca experimentul a esuat sau nu este cititorul.
\nAjuns la sf\u00e2rsitul cartii, cititorul trebuie sa \u00eesi rememoreze \u00eentreaga poveste, sa puna cap la cap explicatiile oferite pe parcurs de diferite personaje si sa decida daca experimentul a esuat sau nu. Evident, existenta celor care scriu viitorul si a experimentului pot fi luate \u00een litera lor sau metaforic. Aceasta este o alta alternativa pusa in fata cititorului.
\nAlfred Bulai are o foarte mare pofta de a povesti. Romanul este scris cu verva, cu mult umor si cu un bun dozaj al episoadelor enigmatice. Alfred Bulai este sociolog si a dorit sa faca literatura. Asa cum el \u00eensusi a spus (\u00eentr-o nota aflata la \u00eenceputul cartii): \u201eLiteratura este o forma de cunoastere care nu este cu nimic mai prejos dec\u00e2t investigatia stiintifica. Si sociologul, si romancierul spun povesti despre oameni. Singura diferenta este ca la un roman muncesti mai mult\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alfred Bulai, Scriitorii, Editura Paideia, 2012, 341 p. \u201eScriitorii\u201c este al doilea roman al lui Alfred Bulai. Primul, intitulat \u201e8539\u201c, a aparut, tot la Editura Paideia, \u00een 2003. \u00centre aceste doua romane exista o anumita continuitate stilistica (si nu numai: ultimele pagini din cel de al doilea trimit la o posibila cheie de lectura a… Cite\u0219te mai mult »Scriitor de viitor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8512,8510,8511],"class_list":["post-14288","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-8512","tag-alfred-bulai","tag-scriitorii"],"views":1476,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14288","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14288"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14288\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14288"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14288"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14288"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}