Colocviile \u201eGarabet Ibraileanu\u201c care au debutat la \u00eenceputul verii \u00een T\u00e2rgu Frumos au fost ocazia unui veritabil desant critic de care luam cunostinta din paginile \u201eConvorbirilor literare\u201c, revista aflata \u00een ultimii ani \u00eentr-un spectaculos proces de \u00eentinerire. Desantul tineresc pomenit mai sus face parte din acest fericit proces si-l tinteste, acum, pe \u201ebatr\u00e2nul\u201c Ibraileanu, sub a carui haina roasa de vreme, ne spun acesti desantisti admirabili, bate o inima surprinzator de t\u00e2nara, poate la fel de t\u00e2nara ca a lor. Cu o privire proaspata, dezbarata de conventiile scrisului \u201efrumos\u201c si ale coafurii stilistice literaturizante, ei vad spiritul \u00eenalt si inteligenta stralucita \u2013 comparabila cu a celui mai inteligent rom\u00e2n cunoscut p\u00e2na acum, I. L. Caragiale \u2013 a celui mai important critic de la \u00eenceputul secolului trecut: \u201eFara a fi \u00eenzestrat de la natura cu harul expresiei spontane, Ibraileanu a intrat \u00een jocul publicisticii \u00eenca de pe bancile scolii, fascinat\u201c \u2013 scrie Roxana Patras \u2013 \u201ede stralucirea inteligentei umane, dar intimidat de diversitatea formelor tranzitorii prin care se poate manifesta g\u00e2ndirea\u201c. Poate ca marele critic nu era at\u00e2t intimidat, c\u00e2t s\u00e2c\u00e2it si excedat de respectiva \u201ediversitate\u201c a formelor tranzitorii prin care se poate manifesta g\u00e2ndirea. Aceste \u201e\u00eenvelisuri\u201c care pot sf\u00e2rsi prin a estompa si \u00eenabusi stralucirea g\u00e2ndirii sunt adesea, \u00een scrisul lui, date la o parte, de nu azv\u00e2rlite cu o graba suspecta: graba, nerabdarea \u2013 tinereasca! \u2013 de a \u201epipai\u201c, ca Arghezi \u00een cautarea unui Dumnezeu \u00eenvaluit si ascuns, miezul de foc al g\u00e2ndirii si acea stralucire orbitoare a inteligentei umane. \u201eDupa ce \u00eenfiinteaza, \u00eempreuna cu bunul sau prieten Raicu Ionescu Rion revista liceului Gh. Rosca-Codreanu\u201c, noteaza cu ascutime critica remarcabila Roxana Patras, \u201eadolescentul cu vocatie critica porneste \u00een numele Ratiunii primele cruciade \u00eempotriva conventiilor si limbajului pretios, \u00eempotriva \u00abmanechinelor\u00bb (cum numeste el undeva formele goale), a \u00ab\u00eempodobirilor\u00bb desarte sau chiar \u00eempotriva \u00abliteraturii\u00bb, vazuta ca umbra inconsistenta a adevarului. Transant, Ibraileanu alege sa apere \u00abspiritul\u00bb, \u00abinteligenta\u00bb si arida stiinta a filologiei de orice intruziune a scrisului \u00abfrumos\u00bb\u201c. Nimic mai strain de acest rationalist fascinat de spectacolul ideilor, de \u201ejocul ielelor\u201c, ca si un Camil Petrescu, dec\u00e2t scrisul \u201elins\u201c si manierat, preparat artificial si frivol \u00een laboratorul cosmetic al unui atelier de coafura stilistica si \u201eliterara\u201c. Claritatea de clestar, simplitatea stilului sau despodobit sunt \u00eenselatoare si au indus \u00een eroare pe multi. N-au lipsit din aceasta pricina etichetele pripite, vinovate de opacitate. Roxana Patras evoca faima de \u201eantitalent\u201c capatata \u00een epoca de Ibraileanu: \u201eSimion Mehedinti \u00eel considera un silabisitor b\u00e2lb\u00e2it, Mihail Dragomirescu \u00eel trateaza drept \u00abneglijent\u00bb, Iorga \u00eei este complet ostil, Ovid Densusianu subliniaza ca e \u00abcertat\u00bb cu g\u00e2ndirea si limba rom\u00e2na, iar altii, rastalmacind vocatia profesoratului, repeta fara \u00eencetare ca Ibraileanu nu poate scapa de didacticism, asemenea pedagogului de scoala veche\u201c. \u201eDefectele\u201c ascund mari calitati. Acest anacronic pedagog nutrea un cult mistuitor al claritatii puse \u00een serviciul transmiterii repezi si exacte a adevarului cuprins de si \u00eentins \u00een g\u00e2ndul originar: s-ar zice ca a sacrificat \u201estilul\u201c de dragul acestui g\u00e2nd. Un contemporan binevoitor, Andrei Braniste, considera ca Ibraileanu \u201ese salveaza prin capacitatea de a spune clar ce g\u00e2ndeste\u201c, iar Tudor Vianu \u00eel salveaza si el printr-un paradox, arat\u00e2nd ca stilul criticului ajunge la originalitate tocmai prin \u201eneimpunerea unei forme a originalitatii\u201c si prin \u201eadaptarea continua la directiile urmate de g\u00e2ndire\u201c. Izabela Sadoveanu \u201ese consoleaza\u201c si ea cu g\u00e2ndul ca oric\u00e2t de \u201ezgrunturos\u201c, scrisul lui Ibraileanu \u201ese salveaza prin fuga de bombasticul retoric\u201c prin aceea ca \u201estilul e incorporat \u00een cugetarea sa\u201c, ca haina intrata \u00een carne. Toate aceste opinii, protectoare si pline de bl\u00e2ndete, desi vag indulgente si consolatoare la adresa \u201ehandicapului\u201c stilistic al marelui critic contin, \u00een felul lor, sugestia concordantei \u00eentre idee si expresie, \u00eentre g\u00e2ndire si obiectul ei: \u201eDiscrete dar nu inexistente, marcile personalitatile lui se estompeaza \u00een densitatea unei curiozitati avide, dispusa sa sacrifice podoabele pentru a atinge obiective mult mai nobile dec\u00e2t banala etalare a virtuozitatii expresive: surprinderea legaturii organice dintre \u201erealitate\u201c si reprezentarea ei mentala\u201c. Adversar al \u201etorturii de a stiliza\u201c, problema claritatii la care aspira Ibraileanu pentru a face c\u00e2t mai vizibil \u201ejocul ielelor\u201c, spectacolul g\u00e2ndirii vii ce scoate din ad\u00e2ncul sau adevarul nu tine de \u201estilistica\u201c si este una mai mult dec\u00e2t delicata, chiar echivoca \u00een esenta sa. Claritatea, des invocata \u00een numele unei estetici clasice ori clasicizante, este \u00een literatura si \u00een critica o notiune ambigua. Numai un cititor inocent crede ca poate \u00eenota \u00een apele \u201eclare\u201c ale unei oglinzi: Narcis e \u00eenspaim\u00e2ntat tocmai de claritatea insondabila a propriului chip reflectat \u00een unda senina a apei. Oglindind cu claritate halucinanta, literatura adevarata sf\u00e2rseste prin a nelinisti profund spiritul contemplativ. Ibraileanu e un asemenea om \u201e\u00eenspaim\u00e2ntat\u201c, un mare si intens spirit contemplativ si nelinistit, cu ochii mintii aruncati \u00een fundul acelei f\u00e2nt\u00e2ni din savana Alachua despre care scrie Chateaubriand: \u201eInima cea mai senina \u00een aparenta, seamana cu f\u00e2nt\u00e2na naturala din savana Alachua: suprafata pare calma si pura, dar c\u00e2nd privesti \u00een fundul bazinului zaresti un crocodil, pe care putul \u00eel hraneste cu apele lui\u201c (\u201eAtala\u201c). Spirit lucid, dar nelinistit si impresionabil de multiplicitatea formelor de existenta a viului, Ibraileanu refuza ori ezita \u00een fata pericolului de a-si lasa g\u00e2ndirea sechestrata si, p\u00e2na la urma, blocata de o singura forma a vietii, fie aceasta si literatura: \u201eS-ar putea spune, parafraz\u00e2ndu-l pe Ibraileanu, ca solutia de deslusire a \u00eentregului g\u00e2ndirii sale\u201c \u2013 conchide Roxana Patras \u2013 \u201enu sta \u00een ad\u00e2ncimea analizei, ci \u00een revelarea felului \u00een care el \u00aba privit viata\u00bb. Literatura, asupra careia s-a aplecat cu mai multa atentie, nu reprezinta pentru el dec\u00e2t una dintre diversele forme ale vietii. La fel si critica literara. Forma originara nu presupune, asadar, nici gasirea celui mai frumos cuv\u00e2nt, nici descoperirea celui mai adecvat concept, menit sa jaloneze un sistem de teorie literara\u201c. \u00cen romanele marelui Tolstoi, pe care at\u00e2ta l-a iubit, criticul privea \u00een ad\u00e2ncul f\u00e2nt\u00e2nii \u201eliterare\u201c si dincolo de ea spre a prinde chiar fosnetul vietii dintr-o lume imaginara \u201edoldora\u201c, cum spunea, de fapte si de viata, o \u201elume\u201c vie si adevarata. \u00cen completarea portretului de \u201eom \u00eentreg\u201c si deplin, personalitate pluriforma, al lui G. Ibraileanu vin si contributiile celorlalti \u201edesantisti\u201c din Convorbiri literare: Ligia Tudurachi (cu o seducatoare analiza \u00een cheia \u201efenomenologiei amprentei\u201c \u00een \u201eAdela. Urmele corpului feminin\u201c), Antonio Patras (\u201eIbraileanu, cititorul\u201c), Adrian Tudurachi (\u201eG. Ibraileanu si literatura numerelor mari\u201c), precum si Lucian Vasiliu cu o frumoasa schita de portret al adolescentului ce-l pregateste si prefigureaza pe maturul de la revista \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c (\u201eG. Ibraileanu si Scoala B\u00e2rladeana\u201c). Adrian Tudurachi dedica eseul sau insolit si stralucit unui Ibraileanu \u201esociolog literar\u201c cu ochii atintiti spre viitorul literaturii, spre \u201eLiteratura de m\u00e2ine\u201c ce va fi nutrita de \u201ecorpul social \u00eennoit\u201c si \u00eentregit al tarii din 1919. El descopera, de nu inventeaza, un Ibraileanu nonconformist si rebel propun\u00e2nd \u201eo forma de literatura eliberata de privilegiile castelor literare\u201c: Biblia, \u201eimaginea sintezei supreme de coduri, care devine \u00abproletara\u00bb prin autorizarea oricarui tip de acces la textul ei, liric sau epic, moral sau estetic, realist sau suprarealist. Ea garanteaza dreptul de a lua din literatura orice, transgres\u00e2nd toate limitele de uzaj si de interpretare. Nu este oare Biblia textul care poate fi citit de unii ca realitate, de altii ca fictiune? Este modelul unei literaturi care mizeaza pe ceea ce cititorii nu stiu; \u00een locul unei elite competente, ea lasa loc pentru ignoranta, pentru simpla intuitie neinformata. Undeva, Ibraileanu o numeste, pe jumatate fascinat, pe jumatate nelinistit, \u00abreferendum literar\u00bb. Pentru ca despre asta e vorba: constituirea unei valori printr-o mobilizare periculoasa de energii sociale, mult dincolo de cercul instantelor avizate. Sunt cei pe care \u00eei chemi sa voteze fara sa ai, \u00een fond, \u00eencredere \u00een discernam\u00e2ntul lor\u201c. \u00cen concluzia acestui tip de rationament ofensiv cu nuante \u201epopuliste\u201c, un fel de asediu ce deschide fort\u00e2nd portile unei cetati bine pazite, inteligentul titular al \u201eCronicii ideilor\u201c din \u201eConvorbiri literare\u201c se \u00eentreaba, retoric, spre a raspunde \u00een continuare \u00een aceeasi maniera provocatoare, extrem de utila cel putin ca un exercitiu democratic dus si expus p\u00e2na la capat sub patronajul lui Ibraileanu, socialistul liric de la \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c: \u201eAvem nevoie de un asemenea model? Critica noastra are o lunga traditie a consolidarii ierarhiei literare. De 150 de ani asistam periodic la concentrarea prerogativelor de lectura \u00een m\u00e2na unei aristocratii a interpretarii. De la Maiorescu, mentorul junimist care si-a \u00eenceput cariera \u00een numele unei \u00abminoritati\u00bb, p\u00e2na la preocuparea lui Nicolae Manolescu pentru afirmarea exclusiva a unui canon, critica noastra s-a definit prin ceea ce a sustras statisticii. Nu pun la \u00eendoiala utilitatea unor asemenea \u00eentreprinderi. \u00censa c\u00e2nd criticii sunt coplesiti de importanta propriului monopol interpretant, c\u00e2nd comentariul literaturii se sufoca sub clasamente, c\u00e2nd cotatiile si bursele de valori devin obsedante e bine sa ne reamintim ca realitatea literaturii sta \u00een numerele mari \u2013 multe opere, multi cititori, multi scriitori \u2013 si ca doar prin iluzionare ea se restr\u00e2nge la c\u00e2teva simboluri manipulate de critici. Trebuie atunci sa re\u00eennodam cu gestul lui Ibraileanu si sa nivelam relieful vietii literare: \u00abOrice literatura se \u00eenvecheste\u00bb. Exercitiul de ignoranta e posibil si chiar recomandabil. Sa nu \u00eei credeti pe cei care va vor spune ca \u00een absenta codificarilor critice peisajul literar ar deveni ilizibil; pentru ca, \u00een realitate, cine vrea sa \u00abciteasca\u00bb \u00eentreg peisajul literar? Citim doar opere si c\u00e2teodata ar trebui sa fim lasati sa o facem cu nestiinta noastra, ca un drept elementar la experienta\u201c. Nu doar daca vor, dar criticii sunt chiar obligati sa citeasca \u00eentreg peisajul literar! Demonstrativ, eseistul \u00eemprumuta aici vocea poporului, a \u201eignorantilor\u201c si \u201einocentilor\u201c care citesc pe apucate doar opere, iar nu \u00eentregul \u201epeisaj\u201c. Dar el nu este nici \u201eignorant\u201c, cu at\u00e2t mai putin \u201einocent\u201c: e o minte ascutita si un stralucit provocator. Sa vedem daca vocea lui, atipica \u00een context, va fi macar auzita, daca nu si ascultata. Specialist reputat \u00een viata si opera lui Ibraileanu, Antonio Patras atrage atentia ca acesta \u201ea fost nu doar cel mai important critic rom\u00e2n de la \u00eenceputul secolului trecut, ci si unul dintre marii profesori si creatori de scoala, care a izbutit sa readuca Iasul pe harta culturala a tarii, dupa exodul junimistilor \u00een Capitala. Ca sa parafrazam o butada celebra, am spune ca redob\u00e2ndirea prestigiului de altadata al Moldovei si al Iasului n-ar fi fost cu putinta daca autorul \u00abAdelei\u00bb nu si-ar fi pus talentul \u00een opera si geniul \u00een viata \u2013 mai exact: \u00een \u00abViata Rom\u00e2neasca\u00bb\u201c. \u00cemi place sa cred ca aceasta simpla fraza subliniaza, printr-un contrast implicit, calitatea esentiala ce-l diferentiaza, p\u00e2na la singularizare pe G. Ibraileanu de ceilalti critici rom\u00e2ni, cu exceptia lui Titu Maiorescu: mentorul \u201eVietii Rom\u00e2nesti\u201c n-ar fi putut subscrie devizei orgolioase a lui E. Lovinescu, \u201esunt critic, nici mai mult, dar nici mai putin\u201c. Ibraileanu, spune Antonio Patras, \u201ea stiut sa priveasca viata cu atentie si cu pasiune, ca un \u00eendragostit lucid, care a \u00eenteles ca nu poate tine timpul \u00een loc. Nici macar cu o carte. Dar asta nu l-a \u00eempiedicat sa citeasca mereu si sa se g\u00e2ndeasca, totusi, la o salvare\u201c. Critic, profesor, \u00eendrumator si mentor, Ibraileanu ram\u00e2ne un mare cititor, cu \u201eo viata traita \u00een preajma marilor carti. Ibraileanu a fost, de fapt, unul dintre cei mai subtili si pasionati cititori dintre criticii nostri. C\u00e2nd afirm asta vreau sa spun ca exista o arta a lecturii (asa cum exista si o arta a conversatiei) la care numai putini intelectuali au avut si au cu adevarat acces. Dupa cum se stie, cititorii purs\u00e2nge sunt insii contemplativi, cu imaginatie bogata, predispusi mai cur\u00e2nd la visare si la o traire calitativa a timpului, a timpului condensat \u00een clipe de gratie si de frumusete. E vorba, bine\u00eenteles, de intelectualii care nu si-au pierdut umanitatea si nu s-au lasat orbiti de criteriul eficientei, ca at\u00e2tia dintre profesionistii robotizati din ziua de azi. De aceea, probabil, si marturisea profesorul iesean la un moment dat, excedat de servitutile meseriei de gazetar si de interpret de serviciu al cartilor scrise de altii, ca \u00absalvarea criticului sta \u00een taria lui de a deveni cititor\u00bb. Si nu doar criticul se salveaza \u00eenvat\u00e2nd sa citeasca si sa asculte timpul. Lu\u00e2nd o carte \u00een m\u00e2na, se poate salva orice om cu orgolii de trestie g\u00e2nditoare\u201c. Critici subtili sunt multi, cititori pasionati si \u00eenvatati \u201esa asculte timpul\u201c \u2013 foarte putini. Acesta e mesajul lui G. Ibraileanu, si din practicarea lui a ajuns sa scrie acel superb manual de umanism si umanitate din \u201ePrivind viata\u201c, de unde aflam: \u201eNu te certa cu viata. Nu fi o fiinta abstracta! Frecventeaza societatea, petrece, glumeste, joaca carti, bea, ia-ti o amica, ori, daca nu se mai poate, fa ceea ce se zice ca facea Sainte-Beuve prin coridoare cu personalul de serviciu de sex opus. Nu te certa cu viata, nu face pe cimpanzeul abstract!\u201c. Memorabile \u00een continut si \u00een forma, opiniile \u201edesantului\u201c de la \u201eConvorbiri literare\u201c cinstesc asa cum se cuvine un mare om si critic literar: G. Ibraileanu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Colocviile \u201eGarabet Ibraileanu\u201c care au debutat la \u00eenceputul verii \u00een T\u00e2rgu Frumos au fost ocazia unui veritabil desant critic de care luam cunostinta din paginile \u201eConvorbirilor literare\u201c, revista aflata \u00een ultimii ani \u00eentr-un spectaculos proces de \u00eentinerire. Desantul tineresc pomenit mai sus face parte din acest fericit proces si-l tinteste, acum, pe \u201ebatr\u00e2nul\u201c Ibraileanu, sub… Cite\u0219te mai mult »Un \u201edesant\u201c pentru Ibraileanu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8509],"class_list":["post-14284","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-colocviile-garabet-ibraileanu"],"views":2730,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14284","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14284"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14284\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14284"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14284"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14284"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}