Teatrul Odeon din Bucuresti a prezentat un inedit eveniment Kyogen \u00een colaborare cu ambasada japoneza. Sala Studio, cu o arhitectura adecvata si foarte intima, a gazduit o demonstratie de Kyogen, arta poetica sustinuta de faimosul actor Motohiko Shigeyama si discipolul sau Ondrej Hybl, cunoscut ca primul actor Kyogen de origine ceha. Asistam la o serata festiva cu o introducere sustinuta de o oficialitate japoneza care, \u00een contextul relatiilor culturale rom\u00e2no-japoneze, vorbeste despre traditia Kyogen si originile sale.
\nKyogen este initial integrat reprezentatiei N\u00f4, teatru clasic, traditional, de esenta tragico-ezoterica din perioada Muromachi; la \u00eenceput, elemente ce caracterizeaza viitorul gen survin adesea ca scenete comice inserate anume pentru a destinde atmosfera. Ulterior, Kyogen se desprinde de gazda sa si devine gen independent. Daca N\u00f4 este un teatru simbolic, estetizant, ritualizat, ce trateaza teme esentiale ca viata, moartea etc., Kyogen vizeaza aspecte ale cotidianului \u00eentr-o formula populara sau mitica si plina de haz.
\nSerata cuprinde doua parti despartite de o pauza, pe care doi actori o revendica pentru a-si schimba costumele. Remarca lor nu este \u00eent\u00e2mplatoare, ea subliniaza estetismul si importanta costumului. Cel din urma este plastic, abstract, somptuos si,\u00a0 \u00een acelasi timp, sacru. Este ritual, nu poate fi purtat \u00een afara rolului, adica pe parcursul disertatiei poetice sustinute de cei doi protagonisti \u00een prima parte. Cei doi actori vorbesc despre conditia teatrului traditional japonez si a fenomenului Kyogen \u00een particular, prin perspectiva diferentelor fata de teatrul vest-european. \u00cen partea a doua, se deruleaza piesa \u201ePreotul luptator si curmalul japonez\u201c. Primele elemente prezentate tin de arhitectura scenei, de simplitate si lipsa recuzitei. Un simplu podium de lemn se continua cu o punte, un podet, acel hashi-gajkari, ce face legatura dintre auditoriu si lumea fictionala a reprezentarilor. Simplitatea tine de faptul ca reprezentatiile se desfasurau \u00een aer liber iar pastrarea traditiei \u00een formula artistica este una dintre rigorile spiritualitatii nipone. Actorul intra si iese pe aceasta punte, misc\u00e2ndu-se la discretie \u00eentre cele doua lumi. Expunerea decurge \u00een limba japoneza, dublata subtil si elocvent de o interpreta; \u00een c\u00e2teva cazuri, actorul ceh relateaza \u00een limba engleza, poate pentru a potenta diferentele \u00een raport cu teatrul european. Disertatia este sustinuta de gest, pantomima, miscare scenica si exemplificari simbolice si tematice, uneori cu trimiteri la piesa ce se va desfasura \u00een partea a doua a spectacolului. Exemplificarile dau seama de schematismul jocului de scena ce impune un limbaj bine definit si o rigoare stricta, cea care confera perfectiune, rigiditate si forma. Forma adusa la perfectiune devine ritual. Ondrej Hybl \u00eencepe cu intrarea \u00een scena pe puntea hashi-gajkari cu pasi mici si t\u00e2rs\u00e2iti, suriashi, \u00een care umerii pastreaza mereu aceeasi distanta fata de pam\u00e2nt, ca \u00eentr-un fel de glisare, suger\u00e2nd\u00a0 miscarea spiritelor, specifica teatrului N\u00f4. Apoi, tot el exemplifica r\u00e2sul: r\u00e2sul zdruncina fiecare fibra a trupului, este cathartic, eliberator si total. El e comic si poate deveni tragic. Apoi urmeaza pl\u00e2nsul, mai mult un amplu dans ritualic al m\u00e2inilor sau al trupului. Mimica pl\u00e2nsului se \u00eent\u00e2lneste cu cea a r\u00e2sului. Fata nu le exprima ca stari, e doar o grimasa, o masca. \u00cen teatrul N\u00f4, masca este prezenta la propriu, purtata de toate personajele. Ca modalitati ale comicului, r\u00e2sul si pl\u00e2nsul se \u00eenscriu \u00een paradigma jocului formal. La fel, timpul si spatiul sunt depasite subtil si comic. Pantomima sustine schematic textul, cei doi actori exemplifica pe r\u00e2nd cum parcurg distanta Praga \u2013 Bucuresti. Urmeaza o mica disertatie asupra evantaiului ce nu lipseste niciodata din recuzita unui actor N\u00f4 sau Kyogen. Eventaiul str\u00e2ns la br\u00e2u, \u00een obi, este m\u00e2nuit cu viteza si precizia cu care samuraiul \u00eenv\u00e2rte sabia ce iese din acelasi obi. El serveste la orice. Apare de sub m\u00e2necile bogate ale chimonoului prin miscari rotunde si ample sau scurte si rezolute de pumnal. Ambii actori baleteaza evantaiul \u00eentr-o ingenua scena de pantomima \u00een care acesta serveste pe r\u00e2nd ca sticla si apoi cana de sak\u00e9. Tot el sugereaza miscarea m\u00e2inii si a gurii ce soarbe cu nesat, cu eleganta sau grobian. Comicul este si el schematic, gratios, ritualic si formal, d\u00e2nd cont de o spiritualitate diferita de cea a gagului care este surprinzator si variat. Sirul exemplificarilor si introducerea \u00een noua spiritualitate se \u00eencheie cu prezentarea personajelor din mica sceneta Kyogen ce va urma dupa pauza: preotul budist si taranul ce \u00eengrijeste de curmalul la care pofteste preotul. Prin c\u00e2teva elemente stilizate de pantomima cei doi actori nareaza si exemplifica pe r\u00e2nd fiecare rolul celuilalt, subliniind \u00een felul acesta imuabilitatea rolurilor: actorul nu este individualizat, pentru ca interpretarea este una singura, ea este o forma perfecta, rolul este o forma vida, o masca pe care o poate \u00eembraca oricare dintre ei.
\nDupa pauza, piesa se vrea jucata \u00een forma ei originala, de acum sase sute de ani, \u00een limba japoneza, \u00eentr-o formula schematica recitativa. Se remarca simplitatea scenografica, decorul cvasiabstract, guvernat doar de costumele eroilor de o plastica deosebita, un paravan si un taburet ce serveste drept postament-curmal pe care sta preotul budist c\u00e2nd \u00eenfuleca roadele. El mimeaza pe r\u00e2nd o cioara, o maimuta sau o pasare pentru a potoli furia taranului sau a-si justifica parabolic pozitia de infractor. Pantomima de mare efect comic creste subtil lu\u00e2nd aspect tragic. Furat de euforia jocului \u00een postura pasarii ce fura din curmal, preotul se lasa pacalit de taran si-si ia zborul, dar cade la picioarele curmalului cu spinarea fr\u00e2nta. Cu acelasi r\u00e2s cathartic exemplificat \u00een sectiunea poetica a expunerii, taranul vrea sa paraseasca scena si sa-l lase pe preot \u00een dureri si disperare. Tragicul esueaza din nou \u00een comic c\u00e2nd preotul uzeaza de puterile sale ezoterice cu care \u00eempleticeste mersul taranului ce merge ba \u00eenainte, ba \u00eenapoi si-l ia \u00een cele din urma pe preot la spinare.
\nInterpretul sau banda titrata lipsesc \u00een a doua parte pentru ca nu mai sunt necesare. Familiarizarea cu textul s-a produs \u00een prima parte a seratei. Mi s-a parut foarte potrivita aceasta abordare, \u00een care auditoriul nu este abatut de la jocul actorului si deranjat cu talmacirea textului. El poate urmari cu atentie maxima rigoarea si perfectiunea jocului. Textul \u00een limba originala devine un meta-text, \u00eenteles si asimilat de toata lumea. El se adauga tensiunii dramatice si reprezentarii, la fel cum muzica sustine dansul. Devenit muzica, textul se integreaza subtil formei, demonstr\u00e2nd spectatorului esenta acestei artei si tendinta ei din cele mai vechi timpuri catre abstractizare.
\nO seara inedita, cu o structura ce si-a atins magistral scopul \u00een vederea receptarii si patrunderii macar formale \u00eentr-o spiritualitate si forma de traditie cu care europeanul nu poate fuziona \u00een absenta unei initieri adecvate.<\/p>\n
Bucuresti, noiembrie 2012<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Teatrul Odeon din Bucuresti a prezentat un inedit eveniment Kyogen \u00een colaborare cu ambasada japoneza. Sala Studio, cu o arhitectura adecvata si foarte intima, a gazduit o demonstratie de Kyogen, arta poetica sustinuta de faimosul actor Motohiko Shigeyama si discipolul sau Ondrej Hybl, cunoscut ca primul actor Kyogen de origine ceha. Asistam la o serata… Cite\u0219te mai mult »Kakiyamabushi Preotul luptator si curmalul japonez<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8507,1549],"class_list":["post-14265","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-eveniment-kyogen","tag-teatrul-odeon"],"views":1350,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14265","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14265"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14265\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14265"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14265"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14265"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}