Subiectivitatea, versiune nociva a pasiunii distorsionante si intermezzo de criza al adecvarii la real, induce nu numai sens, ci si dorinta, iar contemplarea lumii iese din norma neutralitatii si nu rezista tentatiei de a seduce si de a permuta obiectul contemplatiei. Baza a semiologiei subiectivitatii \u00een termeni barthieni, dorinta apare \u00eentotdeauna ca fiind mai puternica dec\u00e2t propria ei interpretare. Consecvent cliseelor despre raportarea la lume, omul asuma adevarul ca pe un moft \u00eencoronat si clacheaza \u00een \u00eentelegerea lui, pentru ca, la fel ca Red Queen, coloreaza trandafirii \u00een rosu \u00een tufele \u00een care ei nu puteau fi dec\u00e2t albi. Redusa la o singura esenta vizuala, ultimul film al lui Kim Ki Duk, \u201ePieta\u201c, c\u00e2stigator al Leului de Aur la Venetia anul acesta, este povestea subiectiva a motivului pentru care o femeie croseteaza un\u00a0 pulover cu gheme de l\u00e2na alba si rosie.
\nMai mult dec\u00e2t oricare alt film asiatic, \u201ePieta\u201c este, pe de o parte, un film de absorbtie si de decantare, pe de alta, o mostra a intensei aculturatii a cinematografiei si mitologiei europene \u00een Coreea de Sud. \u00cen 2003, \u201eOldboy\u201c, film despre pregnanta scelerata a durerii si despre absurditatea karmica a razbunarii, al doilea din trilogia lui Park Chan-wook, obtinea la Cannes Marele premiu al unui juriu siderat, condus de Quentin Tarantino, si propunea o parabola a predestinarii ca presetare prin hipnoza, la intersectia dintre \u201eContele de Monte Cristo\u201c si \u201eOedip Rege\u201c. Glis\u00e2nd rapid spre mediul organic predilect al imaginarului sulfuros asiatic, ideea de vendetta s-a topit \u00een horrorurile viscerale si eviscerate, dintre care \u201eI saw the Devil\u201c (2010), al tulburentului Kim Jee-woon, face sa paleasca p\u00e2na la exangvinare orice cadru \u00eens\u00e2ngerat al puberului in spiritu Dario Argento. Razbunarea tine, asadar, tematic de genetica cinematografica a Asiei si se afirma cu vehementa fanatica mai ales \u00een ultimii cincisprezece ani. \u00cen corzile acestui dublu helix intra, \u00eensa, cu o anumita ciclicitate, motivatii diferite : \u201eOldboy\u201c, de pilda, are substrat politic-social, pentru ca rapirea personajului principal are loc \u00een 1988, anul instalarii primului regim democratic \u00een Coreea de Sud. \u201eI Saw the Devil\u201c este o broderie intertextuala, \u00eembibata de cheaguri de s\u00e2nge si de resturi de artere transate, ce raspunde tezei din \u201eMemories of Murder\u201c (2003, Bong Joon-ho \u00eentr-o varianta de serial killer movie plina de tandrete autocompatimitoare fata de predecesorii sai), critica acerba si catranita a precaritatii si a ineficientei metodelor de investigatie folosite de politia coreeana \u00een anii 80. Iluminatia din \u201ePieta\u201c se resoarbe, iconografic, \u00een revelatie renascentista pe filonul lui Michelangelo, \u00eensa influentele recunoscute de Kim Ki Duk la conferinta de presa de la Venetia se \u00eentorc spre Sofocle si se explica mai ales prin popularizarea teatrala a \u201eElectrei\u201c.
\n\u201ePieta\u201c este, aparent, povestea unui mic tortionar de bidonville, \u00eentr-un cartier emblematic de mizer al Coreei de Sud, \u00een care diversi anonimi \u00eengropati \u00een munti de gunoaie si resturi industriale \u00eencearca sa supravietuiasca si sa scape terorii unui camatar-recuperator ce ameninta sa-i ciungeasca pentru a obtine \u00eenapoi banii pe care acestia \u00eei datoreaza. Transparenta p\u00e2na la protest social, metafora amputarilor este de \u00eenteles, conform explicatiilor pe care \u00eensusi Kim Ki Duk le da, ca exasperare \u00een fata ferocitatii capitaliste ce schilodeste, videaza si traumatizeaza. \u00cen aceasta constelatie de sub ochiul diavolului, rasare meteoritic o femeie (Min-soo Jo fatidica si astrala) care \u00eei cere iertare tortionarului si care rastoarna caleidoscopul sadismelor lui cotidiene, pretinz\u00e2nd ca este mama care l-a abandonat \u00een urma cu treizeci de ani. Zelul asasin se estompeaza, iar intransigenta cerebrala cedeaza \u00een fata instinctului tot at\u00e2t de fara suflet ca \u00eensasi nevoia oarba de iubire. Prinsa \u00een armura fals-materna, musafira se dovedeste a fi nu mama camatarului, ci a uneia dintre victimele acestuia, un mutilat care se sinucisese si pentru razbunarea caruia, femeia prefera sa se ucida numai pentru a-l distruge pe tortionarul talciocului, dupa ce-l face dependent de iubirea ei numai p\u00e2na la un punct mimata. Plata trupului ucis se face, deci, dupa o masura imponderala, subversiv-psihologica, o data cu desfiintarea tariei sufletesti a celui care va fi astfel depopulat de sine.
\nTransgres\u00e2nd rapid scrupulele de constiinta, camatarul (Jun Jin-Lee, de o virilitate paralizant marmoreica cu reflexii androgine) tinde, cu toate riscurile inocentei tardive, sa-si recompuna demnitatea umana, mai ales \u00een varianta sa sexuala: incapabil de iubire, el este, \u00een schimb, un masturbator obstinat si un obsedat de cruzime igienica. Secventa virtual-incestuoasa, \u00een care pretinsa mama \u00eel ajuta sa-si potoleasca patima viscerala, este capitala, dar nu pentru ceea ce ar putea sa para ca descinde direct din totemul Iocastei, ci pentru a accentua rolul holist al mamei ca reconstructie integratoare si integrala a femininului. Un feminin ca Ianus, dublu-fatetat, orientat \u00eenspre trecutul care cere convulsiv pedepsirea celui viciat, dar si \u00eenspre viitorul care implora iertarea crestina. Nu \u00eent\u00e2mplator, \u00een trei secvente distincte, mama apare croset\u00e2nd un pulover \u2013 mai \u00eent\u00e2i \u00een alb, apoi, \u00eenspre guler, \u00een rosu, caci g\u00e2tul nu poate provoca dec\u00e2t memoria urgentei taierii si a sacrificiului sangvin. Trei cadre ce corespund, subsecvential, celor trei Moire, din sirul carora ultima trebuie sa taie firul vietii, pentru a restabili dialectica dreptatii. Dincolo de natura rapid-permutabila a monstrului si de efectul opiaceu, anihilant al suflului intimist al caldurii materne, jocul psihologic este irezistibil, pentru ca niciuna dintre referintele pe care le propune nu se concretizeaza ca scenariu in macro : \u201ePieta\u201c nu este p\u00e2na la capat nici mitologic, nici crestin, dar nici cantonat \u00een schemele dinamic-pulverizante ale razbunarii asiatice. Teza conform careia gama de motive culturale occidentale fascineaza, \u00een vreme ce numai cele orientale sidereaza, esueaza \u00eentr-unul din putinele momente de elocventa catolica : pentru a proba ca femeia intruziva \u00eei este cu adevarat mama, camatarul \u00eei cere sa mestece o bucata de carne pe o taie din propriul corp. Este nevoie, asadar, de o identificare transfigurativa dubla : lu\u00e2nd trupul-ostie, nu numai ca se verifica gradul de real al unui potential matern, dar se confirma si recunoasterea Fiului. Comuniunea ad-hoc, prin s\u00e2nge si carne, vin si trup, pe care o impune camatarul include \u00eensa, \u00een acelasi timp, o criza narcisiaca, subliniata de abjectia extrema a pretentiei. Abjectul, asa cum \u00eel numeste Kristeva, este obiectul unei refulari originare, care \u00eesi doreste repatrierea \u00een sine. Firesc, aceasta nu se poate \u00eemplini dec\u00e2t prin traversarea mediumului matern, \u00eensa la Kim Ki Duk, premisa constructiv-identitara este un miraj si o promisiune mincinoasa, iar efortul de umanizare este strangulat de impetuozitatea razbunarii care transforma maternitatea \u00een asasinat.
\nSansele ca actul iertarii sa se \u00eemplineasca sunt anticipate, de altfel, de imaginea initiala a unei farfurii cu resturi de peste, cod simbolic al unei grile crestine cu solutii epuizate. \u00cen locul crucifixului comemorativ este plasat un sistem de scripeti de care s-a folosit una dintre victimele schiloade ale camatarului pentru a se sinucide. Simetric, drumul final al personajului principal echivaleaza cu purtarea crucii \u00eenspre Golgota, legat de carcasa unui camion, t\u00e2r\u00e2t \u00een rusine pe o sosea si las\u00e2nd \u00een urma o d\u00e2ra prelunga de s\u00e2nge, ca ultim semn dintr-un corp despre care nu trebuie sa se mai stie nimic. Substantial \u00eensa, patima razbunarii ram\u00e2ne secundara, prim\u00e2nd nevoia de \u00eentrunire a armoniei \u00een doi, prin cuplul mama-fiu. Ritualul regasirii este marcat de trecerea de la unul \u00eenspre celalalt a trei animale simbolice : carnivor si carnasier fara echivoc, camatarul \u00eesi cumpara mai \u00eent\u00e2i o gaina, primeste apoi de la mama un tipar si, \u00een cele din urma, \u00eesi rascumpara datoria de la o baba oarba, fur\u00e2ndu-i iepurele din cusca. Atunci c\u00e2nd gaina \u00eei sare din brate, mama, frecvent filmata dinspre poalele rochiei rosii \u00eenspre chip, ca-ntr-o prefigurare iluzorie a femeii fatale, o recupereaza si i-o \u00eenapoiaza. A doua zi, urm\u00e2ndu-si ritualul de seducere si de apropiere filiala, \u00eei aduce \u00eentr-o punga transparenta un tipar de coada caruia leaga un bilet pe care \u00eesi scrie numarul de telefon, ca ingredient cu promisiune erotica. \u00cen cele din urma, elibereaza iepurele pe care barbatul \u00eel tinea captiv \u00een baie, d\u00e2ndu-i drumul \u00een strada, unde e calcat de o masina. Textura crosetarii Moirei se reduplica \u00een felul \u00een care mama coase si apropie camatarul de nenorocire: daca gaina este animalul totemic prin care femeia \u00eesi exercita influenta asupra sufletelor, manipul\u00e2nd mediile celor morti si ale celor vii, tiparul este elementul de resuscitare sexuala, \u00een vreme ce iepurele este stimulul apotropaic, ce asigura translatia \u00eenspre moarte si razbunare. Nu numai mama se \u00eenscrie \u00eentr-o unitate simbolica a feminitatii, dar si actiunile ei reproduc, prin imitatie spirituala, un ideal vindicativ. Eficienta perversa a sentimentului este totusi numai reversul unei greseli de interpretare a camatarului, care plaseaza \u00een femeie propria dorinta sa vitruviana de reconstructie umana.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Subiectivitatea, versiune nociva a pasiunii distorsionante si intermezzo de criza al adecvarii la real, induce nu numai sens, ci si dorinta, iar contemplarea lumii iese din norma neutralitatii si nu rezista tentatiei de a seduce si de a permuta obiectul contemplatiei. Baza a semiologiei subiectivitatii \u00een termeni barthieni, dorinta apare \u00eentotdeauna ca fiind mai puternica… Cite\u0219te mai mult »Mihi vindicta. Gaina, tiparul si iepurele<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8505,83,8504],"class_list":["post-14259","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-pieta","tag-film","tag-kim-ki-duk"],"views":1412,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14259","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14259"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14259\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14259"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14259"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14259"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}