{"id":14253,"date":"2012-12-06T12:57:34","date_gmt":"2012-12-06T10:57:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14253"},"modified":"2012-12-06T12:57:47","modified_gmt":"2012-12-06T10:57:47","slug":"kazantzakis-si-privirea-cretan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/kazantzakis-si-privirea-cretan\/","title":{"rendered":"Kazantzakis si \u201ePrivirea Cretan`\u201c"},"content":{"rendered":"

Nikos Kazantzakis, Raport catre El Greco,<\/em> traducere de Alexandra Medrea-Danciu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u201eToata viata, am\u00e2ndoi am urmarit un singur lucru, o imagine nemiloasa, devoratoare si indestructibila: esenta\u201c, scrie Nikos Kazantzakis la finalul unei carti unice a \u00eentregului secol XX, adres\u00e2ndu-se, \u00een mod profund semnificativ, marelui sau stramos spiritual, El Greco. Aparut abia \u00een 1961, la c\u00e2tiva ani dupa moartea autorului, \u201eRaport catre El Greco\u201c reprezinta \u00eenca una dintre provocarile pe care opera lui Kazantzakis (1883 \u2013 1957) le-a aruncat criticii. Caci, desi intitulat \u201eraport\u201c, textul poarta, cel putin \u00een primele editii grecesti, subtitlul \u201eroman\u201c, fiind \u00eensa, o confesiune de larga respiratie, cu numeroase secvente ce tin de domeniul fictiunii \u2013 punctate pe alocuri cu accente ce duc cu g\u00e2ndul la revelatiile marilor mistici. Autorul a intentionat, initial, sa-si numeasca aceasta ultima creatie \u201eScrisori catre El Greco\u201c, fapt atestat at\u00e2t de marturisirile lui Eleni N. Kazantzaki, sotia sa, c\u00e2t si de corespondenta purtata de scriitor cu prietenul sau Pandelis Prevelakis \u00een cursul anului 1956, de c\u00e2nd dateaza acest proiect. Ulterior, pe masura ce va constata el \u00eensusi ca adresarea directa pe care o presupunea o suita de scrisori adresate lui Domenikos Theotokopoulos, marele pictor de origine cretana cunoscut ca El Greco, Kazantzakis va decide ca un titlu mai adecvat pentru acest text este \u201eRaport catre El Greco\u201c, explic\u00e2nd termenul si nuantele pe care demersul sau le implica: \u201e…Se va numi \u00abRaport catre El Greco\u00bb, raport \u00een acceptiune militara, al unui ofiter fata de general. Este un fel de autobiografie. (…) Dar nu a \u00eentregii mele vieti, ci numai a unei parti: cele patru trepte importante pe care le-am urcat ca sa ajung la echilibrul zguduitor de astazi.\u201c Interesant este, de asemenea, ca autorul intentiona sa rescrie de cel putin trei ori textul, pentru a-l desav\u00e2rsi si a-i da forma definitiva, \u00eensa nu va mai apuca sa faca acest lucru, astfel \u00eenc\u00e2t \u201eRaportul\u201c ram\u00e2ne, dintr-un anumit punct de vedere, \u201eneterminat\u201c \u00een acceptiunea autorului sau, \u00eensa din toate celelalte posibile acceptiuni, perfect exact asa cum este. Caci o mai lunga decantare a materialului ori o elaborare tematica sau stilistica mai de durata ar fi riscat sa diminueze flacara ce strabate de la \u00eenceput si p\u00e2na la sf\u00e2rsit acest extraordinar text.
\nPrivit si citit \u00een acest context, \u201eRaportul\u201c devine nu doar o cheie pentru descifrarea semnificatiilor \u00eentregii opere a lui Kazantzakis, ci si veritabil exemplu (unul dintre cele mai coplesitoare din literatura universala!), de \u201eapologia vitae\u201c. Pentru ca, desi la \u00eenceput autorul afirma ca \u201eRaportul meu catre El Greco nu este o autobiografie\u201c, sensul final pe care cititorul \u00eel descopera la sf\u00e2rsitul lecturii este acela de autobiografie; dar una spirituala. Nu at\u00e2t a omului Kazantzakis, cu bucuriile, sperantele sau tristetile sale, ci a operei pe care a lasat-o \u00een urma sa. Altfel spus, amanuntele ce tin de devenirea la nivel strict personal sunt adesea ignorate, transformate ori uitate cu desav\u00e2rsire, pentru ca intentia lui Kazantzakis a fost aceea de a privilegia devenirea spirituala si de a oferi \u2013 \u00een primul r\u00e2nd lui \u00eensusi \u2013 o cheie pentru ordonarea imensului material literar pe care l-a lasat \u00een urma sa: \u201eViata mea personala ar putea avea o oarecare valoare, extrem de relativa, dar numai pentru mine. (…) Singura valoare pe care o recunosc este efortul de a urca, pas cu pas, spre punctul cel\u00a0 mai \u00eenalt spre care puterea si \u00eencapat\u00e2narea m-au condus: piscul pe care, \u00een mod arbitrar, l-am numit Privirea Cretana.\u201c De aici adevarata obsesie pentru descoperirea esentei si pentru surprinderea clipei inefabile de la sf\u00e2rsitul luptei dintre materie si spirit, marea tema a \u00eentregii sale creatii, pe care o regasim, \u00een \u00eenfatisari dinte cele mai diferite \u00een toate marile sale romane, de la \u201eZorba Grecul\u201c la \u201eHristos rastignit din nou\u201c sau la \u201eUltima ispita a lui Hristos\u201c, dar care se regaseste si \u00een uluitorul sau poem, \u201eOdiseea\u201c (av\u00e2nd 33.333 de versuri!). De altfel, legaturile dintre aceste texte sunt evidente \u00eenca de la \u00eenceputul \u201eRaportului\u201c. Caci, daca, la un moment dat, \u00een \u201eOdiseea\u201c sa, Ulise are marea surpriza \u2013 deopotriva revelatie existentiala \u2013 a \u00eent\u00e2lnirii cu Charon, care \u00eei seamana leit, iar Ulise intuieste, \u00een chiar aceasta asemanare, sf\u00e2rsitul care i se apropie, lu\u00e2ndu-si ramas bun de la cele cinci simturi si multumindu-le pentru modul \u00een care l-au slujit at\u00e2tia ani, iata primul paragraf din \u201ePrologul Raportului\u201c: \u201e\u00cemi str\u00e2ng uneltele: vazul, auzul, mirosul, pipaitul, gustul, ratiunea. Se lasa seara, ziua de munca s-a sf\u00e2rsit, ma \u00eentorc aidoma c\u00e2rtitei \u00een casa mea, pam\u00e2ntul. Nu pentru ca sunt ostenit si nu mai pot lucra, nu sunt ostenit, dar soarele apune. Soarele apune, dealurile de-abia se mai deslusesc, \u00een lantul de munti din mintea mea mai p\u00e2lp\u00e2ie o luminita sus pe v\u00e2rf, dar noaptea cea sf\u00e2nta se \u00eentinde; se \u00eenalta din pam\u00e2nt, coboara din ceruri.\u201c Se \u00eentrevede, deopotriva, \u00eenca de aici, excelenta intuitie a peisajului cretan pe care Kazantzakis o are si care se transforma \u00eentr-o adevarata emblema a \u00eentregii sale creatii, sub semnul acesteia fiind pus cel din urma demers creator.\u00a0 Plus, desigur, fascinatia sa pentru arderea si flacara din care, pe l\u00e2nga trecatorul trup, este alcatuita fiinta umana. \u00cen fond, la fel ca si \u00een pictura lui El Greco, pe care Kazantzakis o vedea ca fiind plina de fiinte \u201ecare ard \u00een flacari, cu putin \u00eenainte de a se preface \u00een cenusa\u201c, opera scriitorului grec si, mai cu seama, \u201eRaportul\u201c reprezinta \u00eencercarea repetata de a surprinde tocmai acest foc interior ce \u00eensufleteste existenta cea adevarata.
\nDar, pentru ca Nikos Kazantzakis a refuzat ca \u00een aceasta ultima carte sa ram\u00e2na la nivelul unor simple abstractiuni ori teoretizari aride, \u201eRaportul\u201c consta \u00eentr-o naratiune ampla, punctata cu anecdote, parabole, caracterizari metaforice care au, luate \u00eempreuna, darul de a anula granita dintre realitatea ca atare si fictiune, pentru ca astfel sa ia nastere nous lume a unei viabilitati estetice superioare. Iar daca, de-a lungul \u00eentregii sale vieti, Kazantzakis a \u00eent\u00e2lnit putini oameni pe care sa-i poata admira cu adevarat, confesiunea din \u201eRaport\u201c este marcata, dupa cum el \u00eensusi afirma, de cele \u201epatru trepte ale urcusului: Hristos, Buddha, Lenin, Odiseu\u201c, uniti de un \u201edrum \u00eens\u00e2ngerat\u201c ce duce de la unul la celalalt. Aparentul jurnal de calatorie cu care acest text ar putea fi confundat de catre un cititor neinitiat \u00een proza lui Kazantzakis, se transforma, asadar, \u00een veritabil itinerar spiritual, \u00een experienta initiatica marcata, pe l\u00e2nga cei patru idoli amintiti, de alte figuri esentiale. Desigur, \u00eentre acestea, la loc de cinste stau Bergson si Nietzsche, \u00eempreuna cu Schopenhauer, toata aceasta aventura spirituala av\u00e2nd loc, indiferent de spatiul geografic unde amintirile ori actiunile sunt plasate, pe fondul atotstap\u00e2nitor al culturii grecesti, al lumii miturilor si legendelor de care Kazantzakis a fost \u00eentotdeauna fascinat (daca ar fi sa amintim aici doar pasiunea pentru semnificatiile figurii Elenei din Troia ori permanenta aplecare spre descifrarea enigmelor vechilor palate, mai cu seama ale celui din Knossos).
\nIar Creta, de care, oric\u00e2t de departe se va afla pe parcursul existentei, Nikos Kazantzakis nu se va desparti niciodata, strabate ca o adevarata forta magnetica \u201eRaportul\u201c, \u00eempreuna cu figura parintelui si generalului El Greco. Aflata la punctul de \u00eent\u00e2lnire a c\u00e2torva civilizatii, suferind influenta culturii europene, a celei africane si a celei asiatice, Creta a sintetizat, de-a lungul istoriei sale, dualitati esentiale pentru lumea contemporana si, deopotriva, pentru opera lui Kazantzakis. La fel ca si opera lui El Greco, de altfel \u2013 si la fel ca si creatia lui Kazantzakis, cel care a \u00eencercat mereu sa descopere modalitatea de a transforma trupul \u00een spirit, iar flacara \u00een lumina interioara. Citind \u00eenca de timpuriu \u201eVietile sfintilor\u201c, creatorul lui Zorba a t\u00e2njit dupa acea sfintenie nelipsita de suferinta si, asemenea lui Yeats, a privit existenta umana \u00een epoca moderna ca pe o tragedie mereu renascuta, ca pe o lupta \u00eend\u00e2rjita \u00eentre fortele spirituale si cele materiale. Numai ca la sf\u00e2rsitul drumului nu a avut parte sa \u00eentrevada paradisul si lumina calma a salvarii si m\u00e2ntuirii \u00een tihna, ci a intuit, o data \u00een plus, apropierea de eterna zbatere si de perpetua \u00eenclestare: \u201eExista trei feluri de suflete, trei feluri de rugi. Prima: \u00abDoamne, sunt un arc \u00een m\u00e2inile tale, \u00eentinde-ma, caci altfel voi putrezi.\u00bb A doua: \u00abNu ma \u00eentinde prea tare, caci ma voi rupe.\u00bb A treia: \u00ab\u00centinde-ma c\u00e2t poti de tare, si daca ma voi rupe, cu-at\u00e2t mai rau.\u00bb Alege, deci!\u201c
\nBergson, la ale carui cursuri Kazantzakis a asistat la Paris, i-a oferit scriitorului grec cheia metafizica pentru exprimarea propriilor preocupari artistice, \u00eensa Nietzsche a fost cel care l-a influentat \u00een ceea ce priveste configurarea unui nou tip de personaj, care \u00eei strabate opera, eroul-sf\u00e2nt, care se regaseste, ca esenta spirituala, nu doar \u00een Odiseu ori \u00een simbolicul El Greco, ci si \u00een el \u00eensusi. \u201eRanile sapate \u00een mine de Nietzsche erau ad\u00e2nci si sfinte, iar pomezile mistice ale lui Bergson nu ma puteau vindeca: ma alinau o vreme, dar ranile se deschideau si s\u00e2ngerau. At\u00e2t c\u00e2t am fost t\u00e2nar, tot ce-am dorit mai profund a fost nu sa ma vindec, ci sa-mi provoc alte suferinte\u201c, va scrie Kazantzakis. Iar daca, asa cum va ajunge scriitorul sa fie convins, Dumnezeu nu e nicidecum stramosul omului, ci un urmas al acestuia, fiintei umane nu-i ram\u00e2ne altceva de facut dec\u00e2t sa lupte, sa lupte si sa reziste p\u00e2na la sf\u00e2rsit. \u00cen ciuda oricarei suferinte si cu pretul acesteia. Pentru ca, la sf\u00e2rsit, sa poata repeta cuvintele \u00eenscrise pe piatra funerara a lui Kazantzakis: \u201eNu sper nimic, nu mi-e frica de nimic. Sunt liber.\u201c<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nikos Kazantzakis, Raport catre El Greco, traducere de Alexandra Medrea-Danciu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012.   \u201eToata viata, am\u00e2ndoi am urmarit un singur lucru, o imagine nemiloasa, devoratoare si indestructibila: esenta\u201c, scrie Nikos Kazantzakis la finalul unei carti unice a \u00eentregului secol XX, adres\u00e2ndu-se, \u00een mod profund semnificativ, marelui sau stramos spiritual, El Greco. Aparut… Cite\u0219te mai mult »Kazantzakis si \u201ePrivirea Cretan`\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2007,8502],"class_list":["post-14253","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nikos-kazantzakis","tag-raport-catre-el-greco"],"views":3645,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14253","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14253"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14253\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14253"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14253"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14253"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}