Un pasionat al muzeelor nu se va plictisi niciodata \u00een Berlin. Trec peste numarul mare de muzee importante, cu expozitii permanente foarte bogate \u00eentr-un patrimoniu de exceptie \u2013 desi, \u00een opinia mea, nu foarte bine pus \u00een valoare din punct de vedere muzeografic. Expozitiile temporare sunt, \u00een schimb, cele care asigura, fara \u00eendoiala, nu doar un teren de experimentare a unor tipuri foarte diferite de muzeografie, ci si o modalitate de a pune \u00een valoare un patrimoniu nu la fel de important, pentru istoria omenirii, precum poarta zeitei Istar, de exemplu, dar important, totusi, pentru generatiile celor nascuti \u00een secolul trecut, de pilda, si pentru educatia celor care se afla, abia acum, la \u00eenceputul vietii.
\nProbabil ca toata lumea stie sau macar a auzit de cele cinci asezaminte din Insula muzeelor, loc \u00eenscris \u00een Patrimoniul Mondial Cultural si Natural: Vechiul Muzeu, Noul Muzeu, Vechea Galerie Nationala, Muzeul Bode si Pergamonul. Daca pentru alte mari muzee (cum sunt Noua Galerie Nationala, Muzeul Evreiesc sau Muzeul Etnologic), vizitatorul trebuie sa ia metroul pentru a-si continua periplul prin oras, Muzeul Istoric German este situat la o aruncatura de bat de Insula, pe malul celalalt al r\u00e2ului Spree; si este un muzeu care merita vizitat, poate si tocmai pentru ca muzeografia sa este, dintr-o perspectiva, cel putin, provocatoare.
\nMuzeul este adapostit \u00eentr-un sediu cu doua aripi. Cea veche este fostul arsenal berlinez, care, din 1831 a gazduit prima colectie regala de arme, transformata, \u00een 1880, \u00een muzeu al armatei prusace. Sub diverse denumiri, muzeul a functionat p\u00e2na \u00een 1945 iar, \u00een 1952, a fost redeschis publicului drept Muzeu al Istoriei Germane. Ca orice muzeu \u201ecomunist\u201c \u2013 mai ales, unul deschis \u00een plin Razboi Rece \u2013, si acesta era un obiect de propaganda \u00een m\u00e2na regimului marioneta din Berlinul de Est, si a ramas \u00een aceasta situatie p\u00e2na \u00een 1990, c\u00e2nd a fost \u00eenchis, chiar \u00eenainte de reunificarea Germaniei. Asa cum, poate, unii dintre cititorii \u201eCulturii\u201c \u00eesi mai amintesc, am mai avut prilejul sa vorbesc despre Casa Istoriei, deschise la Bonn, ca principal departament al nou creatului, pe atunci, Muzeu Istoric German, cu sediul \u00een Berlinul de Vest \u2013 muzeu deschis pentru public, \u00een chiar vechea cladire a Reichstag-ului, \u00een 1987. Dupa reunificare, si dupa ce batr\u00e2na cladire a parlamentului a intrat \u00een restaurare, pentru a gazdui noul for democratic al tarii, Muzeul Istoric German a \u00eenchis expozitia deschisa \u00een 1987, dar a preluat cladirea fostului arsenal, cu sarcina de a realiza un nou muzeu de istorie a tarii. Vechiul muzeu de istorie, realizat sub conducerea est-germanilor, devenit, de multa vreme, ne\u00eencapator, a fost extins prin construirea noii aripi \u2013 o minune a arhitecturii de muzeu, proiectata de Ioeh Ming Pei \u2013 care, desi nu face nici un rabat de la stilul caracteristic pentru Pei, al constructiilor taiate asimetric, \u00een bazalt american, este perfect integrat printre cladirile din centrul istoric al Berlinului, la c\u00e2tiva metri de un sit inclus \u00een Patrimoniul UNESCO. Au urmat ani lungi de dezbateri si de munca. Noua expozitie permanenta a fost inaugurata abia \u00een 2006 si, sub numele modest de \u201eIstoria germana \u00een imagini si obiecte\u201c, ascunde, \u00een fapt, mai degraba, o viziune asupra trecutului istoric german, ilustrata prin exponate de natura artistica. Spatiul oferit de cladirea patrata a fostului arsenal este foarte ingenios pus \u00een valoare, iar tematica nu \u00eencearca sa depaseasca, din punct de vedere cronologic, istoria, pentru a intra \u00een preistorie. Din acest motiv, desi tratat cronologic, expozeul este initiat abia cu secolul I \u00ee. Hr., fapt care ar parea surprinzator pentru un vizitator rom\u00e2n, obisnuit ca muzeele de istorie sa trateze teritoriul dedicat \u201edin cele mai vechi timpuri\u201c. \u00cen fapt, partea de preistorie a fost, recent, amenajata \u00een cladirea Noului Muzeu din Insula, Muzeul Istoric German ocup\u00e2ndu-se doar de istorie, \u00eempartita \u00een noua secvente temporale: Culturile timpurii si Evul Mediu, Reforma si Razboiul de 30 de ani, Puterea dinastica si aliantele \u00een Europa, De la Revolutia Franceza la al doilea Imperiu German, Imperiul German si Primul Razboi Mondial, Republica de la Weimar, Regimul National Socialist si al Doilea Razboi Mondial, Germania sub ocupatia aliatilor si Germania divizata si Reunificarea. Parcursul istoric se \u00eencheie cu anul 1994, cel \u00een care au avut loc ultimele alegeri c\u00e2stigate de Helmut Kohl. Operele artistice cu subiect istoric sprijina fiecare segment expozitional \u00eentr-o masura extrem de vizibila, \u00een comparatie cu orice alt muzeu european de istorie. Explicatia pe care mi-a dat-o fostul director al muzeului, Hans Ottomeyer, a fost ca trebuia utilizat si acest patrimoniu, aflat \u00een inventarele muzeului. Poate, totusi, ca nu este \u00eent\u00e2mplator nici faptul ca Ottomeyer, care si-a \u00eencheiat, toamna trecuta, cel de al doilea mandat de sase ani \u00een fruntea muzeului, nu este istoric, de profesie, ci istoric de arta.
\nDar, asa cum am sugerat mai devreme, sarea si piperul (si) pentru acest muzeu le asigura expozitiile temporare. Spatiile rezervate acestora permit organizarea a trei sau patru expozitii temporare deschise simultan. \u00cen aceasta toamna, tocmai au fost deschise doua expozitii asupra carora nu am sa insist: \u201e\u00cen atelierul istoriei. Colectia de pictura a Muzeului Istoric German\u201c si cea de a 30-a editie a expozitiei de arta a Consiliului Europei, av\u00e2nd, \u00een acest an, titlul \u201eDorinta de libertate. Arta \u00een Europa, din 1945 \u00eencoace\u201c. Prima dintre ele este, oarecum, o prelungire a expozitiei permanente. Cea de a doua este, ca toate expozitiile de arta ale Consiliului Europei, una care lucreaza \u201ecu materialul clientului\u201c \u2013 cu operele unor artisti extrem de diversi si, tocmai de aceea, greu de armonizat. Eforturile curatorilor Monika Flake, Henry Meyrik Hughes si Ulrike Schmiegelt, de a da un sens comun lucrarilor celor 113 artisti, din (doar) 28 de tari membre ale organizatiei pan-europene (autorii nu explica de ce nu sunt prezenti reprezentanti ai tuturor celor 47 de tari care fac parte din Consiliu), nu si-au atins, din punctul meu de vedere, scopul, chiar daca operele sunt asezate \u00een nu mai putin de 12 sectiuni si sunt\u201cexplicate\u201c vizitatorilor, prin etichete (ceva de genul \u201eaici, artistul a vrut sa spuna ca\u2026\u201c). Este si greu sa aduci din condei, \u00een sensul expozitiei, explicatii pentru ce a vrut sa spuna Damien Hirst cu o etajera pe care sunt lipite mucuri de tigarete! Singurul artist rom\u00e2n prezent \u00een expozitie, cu o serie de desene dintre cele dedicate libertatii de exprimare, si care l-a facut celebru, este Dan Perjovschi. Daca prima expozitie se va \u00eenchide \u00een primavara anului viitor, cea de a doua urmeaza sa fie itinerata (dupa \u00eenchiderea sa la Berlin, \u00een februarie) la Milano, Talinn si Cracovia (unde \u00eesi va \u00eencheia parcursul \u00een ianuarie 2014).
\n\u00censa, cea mai interesanta expozitie temporara, pe care am reusit sa o vad, \u00een superbele spatii proiectate de Pei, este cea care tocmai s-a \u00eenchis acum c\u00e2teva zile: Focus RDG.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un pasionat al muzeelor nu se va plictisi niciodata \u00een Berlin. Trec peste numarul mare de muzee importante, cu expozitii permanente foarte bogate \u00eentr-un patrimoniu de exceptie \u2013 desi, \u00een opinia mea, nu foarte bine pus \u00een valoare din punct de vedere muzeografic. Expozitiile temporare sunt, \u00een schimb, cele care asigura, fara \u00eendoiala, nu doar… Cite\u0219te mai mult »Treaba nemteasca (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14247","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1351,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14247","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14247"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14247\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14247"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14247"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14247"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}