La cum arata peisajul nostru literar de pe la 1820, Xenia Iordachi Hagiu nu l-ar fi compromis deloc. Ba dimpotriva. Poate ca nu-i asa de \u201eartista\u201c si de priceputa la cele literare precum Vacarestii, Prale sau Mumuleanu, dar, \u00een schimb, are o spontaneitate si o candoare a versificatiei si imaginatiei cum nu prea aveau contemporanii ei. Si-n plus, e modesta, nu umbla dupa glorie literara, multumita cu renumele dob\u00e2ndit \u201e\u00een m\u00e2nastirea Agapia si \u00een tot tinutul Neamt\u201c, dupa cum ne certifica Ioanichie Balan (apud N. A. Ursu, \u201eStudiu introductiv\u201c la: Shimonahia Xenia Iordachi Hagiu de la manastirea Agapia, \u201eStihuri\u201c, manuscris autograf din anul 1826, Editie \u00eengrijita de Eugenia Dima, Studiu introductiv de N. A. Ursu, Editura Gunivas, Chisinau, 2012, p.\u00a0 XVII). Din pacate, manuscrisul ei de \u201eStihuri\u201c (vreo 2000 de versuri, dupa numaratoarea lui N. A. Ursu) a ramas aproape necunoscut p\u00e2na la editia de la Gunivas \u2013 o editie eleganta si facuta dupa toate rigorile valorificarii unui manuscris. Xenia nu era \u00eensa chiar necunoscuta de vreme ce Ioanichie Balan \u00eei face stihuitoarei un portret \u00een \u201ePatericul rom\u00e2nesc\u201c \u2013 ba chiar si str\u00e2nge c\u00e2teva date pentru o schita biografica. Cele aflate de Ioanichie Balan au fost completate de cercetarile lui N. A. Ursu, dar tot putine au ramas (luam aceste date din studiul introductiv al lui N. A. Ursu). Xenia ar fi fost fiica biv-vel armasului Iordache Hagi si ar mai fi avut o sora \u2013 Catinca. Ioanichie Balan zice ca parintii au dat-o la \u00eenvatatura, dar c\u00e2nd au vrut s-o marite, Xenia a ales viata monahala, mai \u00eent\u00e2i la Socola si apoi la Agapia. Iordachi \u2013 c\u00e2t o fi fost el de \u201eboier sau boiernas\u201e, proprietar de \u201ezece liudi\u201c \u2013 nu statea prea bine, de vreme ce pe Catinca, ramasa mireana, o \u00eenzestreaza cu \u201edoua pogoani vii\u201c \u00een Dealul Mare biv vel spatarul Mihalache Cerchez, care zice si ca \u201eam crescut-o eu \u00een casa me\u201c. Lipsa zestrei va fi at\u00e2rnat si ea \u00een drumul Xeniei spre manastire, dar stihurile ei nu pl\u00e2ng dupa lume. La Agapia, zice Ioanichie Balan, \u201ecuvioasa Xenia se nevoia mai ales cu slujba la biserica, cu privegherea de noapte, cu citirea sfintelor carti si cu rugaciunea lui Iisus. Ascultarea ei era c\u00e2ntarea la strana, \u00eengrijirea bisericii, iar \u00een timpul liber facerea de stihuri versificate spre lauda lui Dumnezeu si m\u00e2ng\u00e2ierea sufletului. Caci, duc\u00e2nd o viata cu totul aleasa, \u00een post, \u00een smerenie si \u00een neadormita rugaciune, si fiind iluminata cu multa \u00eenvatatura de carte, shimonahia Xenia se \u00eenvrednicise de la Dumnezeu cu darul facerii de versuri duhovnicesti. Si era renumita aceasta cuvioasa \u00een manastirea Agapia si \u00een tot tinutul Neamt pentru sfintenia vietii ei si pentru alesele stihuri bisericesti pe care le scria\u201c. Ca stihuitoare, Xenia era destul de vrednica si inspirata, nu mai putin si harnica. \u201eVersurile sale\u201c \u2013 zice Ioanichie Balan \u2013, \u201eadevarate imne si c\u00e2ntari de bucurie, sunt izvor\u00e2te dintr-un suflet curat si \u00eempacat cu Dumnezeu. Ele cheama toata suflarea sa laude pe Domnul si sa marturiseasca minunile lui. Astfel, smerita Xenia este cea dint\u00e2i poeta \u00een trecutul neamului nostru iar stihurile ei formeaza prima carte de imne rom\u00e2nesti\u201c. Limba acestor stihuri, dupa cum subliniaza N.A. Ursu, e plina de \u201eparticularitati dialectale moldovenesti\u201c (ceea ce ar putea fi, \u00eentr-adevar, semn de cultura precara, de autodidact, cum sugereaza autorul studiului), dar tocmai naturaletea acestei culori dialectale ne arata o limba frageda, de o candoare admirabila si de o inocenta creativa euforica. Xenia scrie cum vorbeste, doar ca ritmat si cu vadita efervescenta plastica. Dupa cum zice, pe coperta, Eugenia Dima (care a redactat si un riguros glosar, nu doar s-a \u00eengrijit cu acribie de editarea manuscrisului), \u00een stihurile Xeniei \u201ese simte sinceritatea, vibratia emotionala\u201c; ca si temperatura devotiunii, fervoarea imnica si ingenuitatea unei credinte depline, smerita si fara poticniri. Xenia e fluenta \u00een versificatie, merge \u2013 cu aproximatie \u2013 pe euritmii folclorice, naturale, fara mari scrupule \u00eensa. Daca ritmul nu iese, daca metrica nu corespunde sau \u201eeufoniile\u201c nu se armonizeaza, nu-si face mari probleme de euritmica si \u201eermonie\u201c: \u00eenvinge dificultatile cu licente simpatice, sare peste hopuri cu nonsalanta. Fireste ca Xenia versifica scene si parabole biblice, le face, ca sa zic asa, \u201erecitative\u201c, preamareste virtutile credintei si virtutile \u00een general, se tine de sinaxar (maicile \u00eei recitau versurile la sarbatori) si compune \u2013 mai av\u00e2ntat, cu devotiune mai aprinsa \u2013 imnuri catre Fecioara (un fel de mic acatist) si catre M\u00e2ntuitor. Nu pune teme de la ea: ea serveste doar, are constiinta de unealta modesta. Normal, versurile iau adesea turnura preceptistica, fac aforistica, \u00eentruc\u00e2t stihurile Xeniei sunt si carte de \u00eenvatatura si \u00eendreptare si trag \u2013 obligatoriu \u2013 la sententiozitate. Caietul se si deschide, de altfel, cu o profesiune de adevar, cu o marturisire \u00een taria credintei (\u00eentr-o minunata moldoveneasca): \u201eAdivarul \u00een veac ram\u00e2ni,\/ Minciuna nu-l va rapuni,\/ Macar di se lupta foarti,\/ Vr\u00e2nd di pre pam\u00e2nt a-l scoati.\/ \u00censa pren curgire vremii\/ Va lipsi boldul smintelii\/ Si se va face uniri,\/ \u00cen dooa parti rasplatiri\u201c. Xenia stie, de fapt, ce face, si-si contureaza singura structura si continutul caietului, care cuprinde \u201eCuv\u00e2ntari di mariri,\/ Di laudi alcatuiri,\/ La or\u00e2nduieli sfinti,\/ C\u00e2ti s-au vazut pliniti.\/ \u00cenca mai sunt si jeluiri,\/ Si oarecari povistiri,\/ Cugetari folositoari,\/ Urm\u00e2nd ca \u00eentr-o c\u00e2ntari,\/ Duhovnicesti la voroava,\/ Politicesti la podoaba\u201c. Iata o constiinta poetica asumata, cu \u00eentreaga umilinta a celui ce se stie \u00eenvrednicit doar prin gratia de sus, nu prin merite personale. Caci Xenia e mereu constienta ca e doar o unealta si ca \u00een aceasta calitate \u2013 si numai \u00een aceasta calitate \u2013 nu poate tacea minunile dumnezeiesti. Nu-i de mirare ca imboldul prim \u00eei vine de la Sf. Augustin (desi ortodoxa, \u00eei zice \u201esf\u00e2ntul\u201c, nu \u201efericitul\u201c; e o abatere din empatie, evident) si de la imperativitatea impusa de el \u00een marturisirea acestora; dar cu ce drastica umilinta \u00eesi asuma chemarea: \u201ease si mie, lepadaturii, din sfarmiturili mesii celui bogat \u00eempartasindu-ma, au doar mi se cadi a tace si a nu marturisi\u201c?! Desigur, nu, asa ca \u201eizvodeste\u201c \u201eaceasta carti di laudi pren stihuri, spre m\u00e2ng\u00e2iere sufletului meu si cui o va priimi\u201c.
\nDupa canoane si cutume (carti bisericesti se vede ca citise, chiar daca nu statea prea bine cu cele \u201elaice\u201c), si Xenia \u00eesi deschide manuscrisul cu o poetica \u2013 una crestina, fireste \u2013, un \u201eimn\u201c al cartii inspirate si al efectelor de \u201ehrana\u201c ale acesteia. Nu la idee trebuie cautata Xenia (sunt locuri comune, obligate chiar), ci la candoarea ofertei: \u201eCartea di sinis graesti\/ Catra cel ci o cetesti:\/ Cetitoriule iubiti,\/ Ceri luare aminti,\/ Ceri \u00eentreaga-ntelepciuni\/ Di la-nchinata Triimi,\/ Si apoi ma iscodesti,\/ Ma gusta si ti hranesti\/ Ca nu sunt amaraciuni\/ La stomahurile buni,\/ Nici pricinuiesc eu greata,\/ Ci mireazma si dulceata.\/ Di sunt unora sminteala,\/ Eu ma stiu fara prihana,\/ Di-am venit pren proasta m\u00e2na,\/ Viu esti Cel ci ma m\u00e2na.\/ Ca tot izvorul cel placut\/ Izbucnesti din pam\u00e2nt,\/ Si di ari repezala,\/ Toata noroirea spala\u201c etc.\u00a0 E, \u00een fond, conceptul de carte al profetilor, conceptul cuv\u00e2ntului ca aliment si medicament, ca rit lustral si salvator. Xenia nu va lucra cu alt imaginar al cartii si nici cu alta misiune a cuv\u00e2ntului. Repertoriul ei imaginativ si atitudinal n-are noutate, e cel consacrat de traditia liturgica, dar are, totusi, prospetime, \u00een masura \u00een care reuseste sa para unul spontan, nu unul repetitiv. Altminteri, fireste ca imaginatia Xeniei n-are tupeu eretic, e conformista si pioasa. Atitudinile sunt si ele cele din nomenclatorul imnic si devotional, caci stihuitoarea se poarta cum trebuie. Si ea e cuprinsa, bunaoara, de ebrietatea inspiratiei ca ordin si dar divin: \u201eToati, ca \u00eentr-o betii,\/ \u00cen vremi mi s-au dat si mii\/ Di la Cel ci \u00eemparti buni\/ Cu a Lui \u00eentelepciuni\u201c (nu-i de neglijat la aceste versuri efectul \u2013 involuntar caricatural \u2013 al limbajului, ceea ce le face subit simpatice). Desi sigura pe temeiul propriului misionarism, nu conteneste sa ceara mereu \u00eentariri de sus, ca sa nu sminteasca: \u201eIar si aceasta, Doamne, cei,\/ Deaca spre folos ma vrei,\/ Deaca va fi sloboziri\/ Sa priimeasca vreo firi,\/ Cele pren m\u00e2nile meli\/ Fii spre a Ta placeri.\/ Nu fii scandalisiri\/ Pren a me nisocotiri.\/ Ca stii, ca un Dumnezeu,\/ Ca nu esti lucrul meu\u201c etc. Pregatita astfel, cu \u00eentaritoarele divine invocate fierbinte, Xenia purcede la o versificare biblica, lu\u00e2nd-o aproape capitol de capitol, de la geneza la Evanghelii. Cu spontaneitatea ei sarmanta si dezarmanta, e prima \u201eg\u00e2ndirista\u201c din poezia noastra, prima care aduce fabula divina pe plai. Nu at\u00e2t prin stramutare sau permutare, cum faceau Pillat si ceilalti, c\u00e2t prin \u201epsihologia\u201c insuflata scenelor biblice: \u201eApoi mergi-n Nazaret,\/ Fiind micusor baiet.\/ Deci maica-Sa L-au dat la carti,\/ Ci El spune ca stii toati,\/ Si cu puteri graiesti,\/ Nu \u00een disert sa falesti\u201c etc.\u00a0 Daca ar fi prestiut de doctrina lui Crainic, Xenia ar fi fost cea mai autentica g\u00e2ndirista.
\nSimboluri, taine si virtuti crestine sunt luate si ele, destul de cu metoda, la c\u00e2ntat (rugaciunea, umilinta, suferinta, tacerea, botezul, lacrima, moartea etc.), cu aceeasi picturalitate naiva si cu ochii fixati pe exercitiul de ascensiune cereasca a sufletului: \u201eO, lacramo, sf\u00e2nta bai,\/ Sau duhovniceasca ploai,\/ Ca nu ram\u00e2ni-ntelenit\/ Sufletul ci te-au priimit,\/ Ci ca un pom l\u00e2nga izvoara,\/ Pren cea sf\u00e2nta umezeala,\/ Creste roduri poliiti,\/ Cerescului arvoniti.\/ Li salta pren aburiri\/ Cu nespusa mirosiri\u201c. Cu aceeasi naivitate imediata \u00eesi spune si rugaciunile si imnele, dar nu uita nici sa ceara recompensa cuvenita, amintindu-i Fecioarei de datorie: \u201eLa ceasul iesirii meli\/ Sa-m sosesti spre m\u00e2ng\u00e2eri,\/ Sa ma duci la-\u00cemparatii,\/ Pentru ca T-am c\u00e2ntat Tii\u201c. Fireste ca se simte si coplesita de stralucirea Fecioarei si se scuza ca \u201eca nu sa poati pren cerneala\/ Sa-T spui toati la iveala\u201c si nici \u201enu sa poati ca sa-T scrii\/ Podoabili pren condii\u201c. Dar se straduieste si face un entuziasmat acatist al Maicii Domnului, cu deplina \u00eencredere \u00een metanoia produsa de lucrarea Fecioarei: \u201eCaci pren a Ta ameletari,\/ Ai facut firii schimbari,\/ Schimb\u00e2nd din adamiceasca\/ Spre viiata \u00eengereasca\u201c. Atunci c\u00e2nd se lasa mai \u00een voia imagisticii, Xenia arata capacitate sintetica, unind repede contrariile materiale si nefiind departe de practica oximoronului: \u201eDragostea dumnezeiasca\/ Poati foc sa se numeasca,\/ Caci ca aprindi pre dor,\/ Izbucnind ca un izvor\u201c etc. Ca la prooroci, si la ea iubirea si vocatia c\u00e2ntarii sunt \u201evapaie\u201c si \u201eizvor\u201c deodata, iar poetica e pe baza de kenoza: \u201eVino, vino, Iisusa,\/ Spre vapaie cea nistinsa,\/ Cari \u00eentru mini ardi\/ Si c\u00e2ntarili sloboadi\u201c; sau: \u201eIisuse, Domnul meu,\/ Ma sf\u00e2rsesti dorul Tau\/ Caci cum stau strugurii \u00een teasc\/ Si izvoara di vin nasc,\/ Asa eu m-am tescuit\/ Pentru Tini, Cel Dorit\u201c.\u00a0 \u00cen orice caz, imnurile Xeniei sunt rod strict al r\u00e2vnei ceresti, nu raspuns la vreo vanitate lumeasca: \u201eFlacara dragostii Tali\/ Ma pornesti la c\u00e2ntari,\/ Nu vreun \u00eenteres di lumi\/ Sau dulceata dupre firi\u201c.
\nExista si c\u00e2teva slabiciuni tematice (sau preferinte), c\u00e2teva insistente de tratare cam redundante. Atentie aparte primeste, de pilda, Abel (caruia Xenia \u00eei contureaza o psihologie \u00een prelungirea pasajului biblic); sau colocviul sufletului cu trupul\/ inima; nu mai putin, stihurile despre moarte (vazuta destul de concret: \u201eAh, moarti, otravit pahar,\/ Si la pacatos amar!\/ Caci ti arati la ei ur\u00e2ta\/ Si, dupre David, cumplita,\/ Viind foarte-nveninata,\/ Strasnica si-nfiorata,\/ \u00cencarcata di unelti,\/ D\u00e2nd dureri nim\u00e2ng\u00e2eti\u201c etc.), cu cele doua variante: a pacatosului si a dreptului. Cu credinta ei naiv-populara, Xenia picteaza abrupt scenele de deprimare \u00een care dracii vad ca le este smuls un suflet: \u201eToti dracii sa spaim\u00e2nteaza,\/ Foarti pl\u00e2ng si sa ohteaza,\/ G\u00e2lcevesc cu t\u00e2nguiri,\/ Vaz\u00e2nd om far’ di opriri:\/ Iata, zici, Iisus\/ Ci urgii ne-au adus,\/ R\u00e2dica omul la ceri\/ Pren a smereniei scari\u201c. Cam toate scenele, fie cu sfinti, fie cu diavoli, au candoarea frescelor de Voronet. Naiva cum e, spontana si fluenta, Xenia n-are a se sfii \u00eentre stihuitorii de pe la 1820. Iar \u00eentre c\u00e2ntaretii de strana, poate sta si acum, alaturi de cei de azi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La cum arata peisajul nostru literar de pe la 1820, Xenia Iordachi Hagiu nu l-ar fi compromis deloc. Ba dimpotriva. Poate ca nu-i asa de \u201eartista\u201c si de priceputa la cele literare precum Vacarestii, Prale sau Mumuleanu, dar, \u00een schimb, are o spontaneitate si o candoare a versificatiei si imaginatiei cum nu prea aveau contemporanii… Cite\u0219te mai mult »O noua poeta (prima dintre romance)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8500],"class_list":["post-14241","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-xenia-iordachi-hagiu"],"views":2022,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14241","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14241"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14241\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14241"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14241"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14241"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}