{"id":14238,"date":"2012-12-06T12:49:23","date_gmt":"2012-12-06T10:49:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14238"},"modified":"2012-12-06T12:49:41","modified_gmt":"2012-12-06T10:49:41","slug":"bibliografia-suplimentara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/bibliografia-suplimentara\/","title":{"rendered":"Bibliografia suplimentara"},"content":{"rendered":"

Alexandru Musina, Nepotul lui Dracula,<\/em> Editura Aula, Brasov, 2012, 428 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Este greu de imaginat o ipostaza a mitului lui Dracula pe care industria de advertising, artele, turismul cultural si alte domenii economice si sociale sa nu o fi exploatat; mari eforturi inovative ar fi necesare pentru revigorarea unui brand epuizat \u00een cei peste o suta de ani ce au trecut de la aparitia romanului lui Bram Stoker. Alexandru Musina se \u00eencumeta la acest exercitiu si, \u00een trecere intertextuala prin Diderot, lanseaza \u201eNepotul lui Dracula\u201c. Astfel ca, \u00een 2012, Batman nu e singurul personaj ce-si vede povestea continuata de progenituri.
\nCu un titlu atragator (nepotism curat, daca ne g\u00e2ndim ca popularitatea se va sprijini pe influenta \u00eenaintasului), cu o coperta, ce-i drept, mai putin reusita si cu o poveste tributara noilor tendinte fantasy, dar adaptata, lovinescian, rasei si timpului autohtone, debutul romanesc al lui Alexandru Musina este o combinatie \u00een cheie carnavalesca \u00eentre dezideratele artei de consum si predispozitiile estetice ale unui autor consacrat.
\nCu jucariile aduse de-acasa<\/strong>
\nPe parcursul celor mai mult de patru sute de pagini, se povesteste, c\u00e2nd din pozitia martorului, c\u00e2nd dintr-o perspectiva omniscienta, transformarea miraculoasa (dar redata \u00een tonul unei normalitati curente \u2013 poate unul dintre punctele forte ale romanului) a fadului profesor de literatura franceza, Florin Angelescu Dragolea. Este asistent la Universitatea din Brasov (detaliu geografic dezvaluit t\u00e2rziu) si pasionat incurabil de Marcel Proust, pred\u00e2nd, dupa metode structuraliste perimate, \u201esemioza uitarii si a amintirii\u201c din \u201e\u00cen cautarea timpului pierdut\u201c. Se trage \u201edintr-o veche si nobila familie de rom\u00e2ni\u201c (p. 21) si locuieste cu mama sa, ca urmare a celor trei divorturi si repetate cure de dezalcoolizare. Florin, FAD sau Fifi, cum va deveni mai t\u00e2rziu, este un personaj evolutiv, dovedindu-se a fi eroul \u201eadevaratei povesti a nepotului lui Dracula\u201c (p. 5), cum atentioneaza naratorul \u00een prolog. Totodata \u00eensa, el reprezinta exponentul \u00een epura al volumului: amestec nespectaculos de clisee literare, tropi cinematografici si ingeniozitate parodica.
\nReconstituind aceeasi atmosfera universitara, viciata si tipologizata, din \u201eBulevardul eroilor\u201c, romanul colegului sau, Andrei Bodiu, dar color\u00e2nd-o cu elemente din cadrul mitologiei populare si al minoritatilor etnice, Alexandru Musina scrie un roman \u00e0 clef cu masti si glume de interior, rezervate doar cunoscatorilor, dar si cu indicii accesibile unui public mai larg. Abundenta factorului fantastic (completat de fragmentele onirice din finalul fiecarui capitol) \u00eendeparteaza romanul de la riscul unei lecturi exclusiv de identificare (atentia cititorului nu este captivata de transfigurarile personajelor),\u00a0 astfel ca textul nu ram\u00e2ne \u00een incertitudinea unei mistifictiuni, ci e livrat total fictiunii. Recuperarile din realitate a unor Darius Stroescu, Andy Cruceru sau evidentului \u201edoctor da s\u00e2nge\u201c (p. 189), Dragos Varga, nu este esentiala \u00een coerenta epica a povestii nepotului lui Dracula.
\nParodia este tehnica centrala a romanului, ceea ce ofera coeziune \u00eembinarii fragmentelor originale cu locurile comune, folosite fara pudibonderii estetizante de Alexandru Musina. Cliseele cele mai flagrante apar \u00een constructia personajelor, reduse, de cele mai multe ori, la tipuri si comportamente previzibile. Profesorul rational, (aproape) genial (Stroescu) e contrapus celui ratat (Remus Durac). Grupul tocilarelor e \u00een tandem cu trio-ul studentelor-dive, Bubu, Lulu si Jeny; din el se va desprinde provocatoarea Lulu, cea care, sub pretextul solicitarii bibliografiei suplimentare pentru cursul despre Proust,\u00a0 \u00eel va initia pe Florin Angelescu Dragolea \u00een placerile vampirismului, tent\u00e2ndu-l \u00een repetate r\u00e2nduri cu biftecul tartar de la restaurantul \u201eRoata Norocului\u201c. Cum urmasul boierului Athanasie Draculea nu se putea alatura dec\u00e2t unei femei demne de osul sau domnesc, Lulu este \u201eprietena din Rom\u00e2nia\u201c a seicului Abdalah bin Klalid, detinatoarea unui merituos Ferrari rosu, \u00een care \u00eel va plimba pe Fifi prin Brasovul cosmopolit. Alte figuri tipizate sunt mama profesorului de franceza, o doamna acaparata de seria de cumetre si amice pe care le viziteaza frecvent, secretara Enik\u00f6, cu rol esential \u00een buna functionare a Facultatii, continu\u00e2nd sa \u00eesi puna \u00een valoare valentele de informator al Securitatii, sau tiganul Elvis Boboieru, cel care \u00eel\u00a0 atentioneaza pe Dragolea asupra adevaratei sale identitati.
\nChiar daca mai complex, urmarit \u00een totala lui metamorfoza (\u201eelegantul Fifi\u201c devenind \u201espectrul plin de viata al apaticului, ofilitului, insignifiantului profesor FAD\u201c, p. 377), Florin Dragolea-Draculea este dotat cu toate semnele recognoscibile ale unei identitati vampirice (transformate \u00een clisee cinematografice si outfit-uri de Halloween). Paloarea fetei, modul de a adormi (\u201esi-a \u00eempreunat m\u00e2inile pe piept si a \u00eenchis ochii\u201c, p. 220), preferinta pentru carnea \u00een s\u00e2nge a biftecului tartar, cumulul de trasaturi folosit ca refren \u2013 \u201egingiile rosii-rosii si dantura impecabila, putin \u00eengalbenita, totusi, de tutun, cu cei doi canini superiori ceva mai lungi dec\u00e2t normal\u201c (p. 22) \u2013 sunt indicii a caror evidenta este excesiva, simbolismul lor uzat nemaiput\u00e2nd fi justificat nici macar de intentiile parodice, de multe ori transparente ale naratorului.
\nLiteratura pe \u00eentelesul tuturor<\/strong>
\nCuv\u00e2ntul de ordine al romanului lui Alexandru Musina pare sa fie reiterarea. De la mai sus mentionatele trasaturi fizice ale eroului, la motivele anticipative ale punctului culminant (descoperirea descendentei nobile), autorul revine frecvent asupra imaginilor, completeaza cu \u201ebibliografie suplimentara\u201c idei pe care cititorul le \u00eentelege din prima, de la cea dint\u00e2i facere cu ochiul. Grija pentru confirmarile succesive ale intuitiilor de lectura este \u00eensa folosita si ca instrument al sustinerii viziunii parodice. Repetitia determinantului \u201epostmodern\u201c, care \u00eensoteste at\u00e2t comportamentul studentelor seducatoare, c\u00e2t si practicile secretarei Enik\u00f6 si, \u00een general, \u00eentreaga societate din care Dragolea face parte, desemn\u00e2nd o normalitate indiscutabila, creeaza de fapt o antifraza, masc\u00e2nd ironia auctoriala; \u00een conditiile \u00een care sunt cunoscute rezervele autorului fata de acest concept. La fel functioneaza si desele preocupari pentru \u201eiubitii mei cititori din S.U.A., Olanda, Italia, Franta, din Egipt, Cehia, Suedia, Spania sau Bulgaria, poate chiar si (pentru cei) din Rusia, Japonia, China sau din \u00eendepartata si misterioasa Malaiezie\u201c (p. 349), carora naratorul vrea sa le faca bine \u00eentelese aventurile lui Fifi si sa \u00eei puna \u00een tema cu \u201echestiunea\u201c rom\u00e2neasca (mai ales \u00een cazul fragmentelor de critica mascata a societatii curente: \u201eTotusi, ditamai Ferrari-ul ultimul tip, cu 50 kilometri la ora?! Mda, 50 kilometri la ora nu-i chiar viteza de cal \u00eenaripat… Dar viata nu-i niciodata exact ca-n filme sau ca \u00een basme. Totul era perfect, at\u00e2ta doar ca soseaua era \u00een reparatie…\u201c \u2013 p. 377).
\n\u00cen ciuda leitmotivelor facile, romanul are capacitatea de a provoca r\u00e2sul, o sursa a comicului fiind contrastul stilistic frapant dintre registrele abordate. Dovedindu-si formarea ca poet, Musina stap\u00e2neste bine limbajul si e capabil sa construiasca discursuri dintre cele mai diverse, doz\u00e2ndu-le particularitatile astfel \u00eenc\u00e2t ele sa \u00eesi c\u00e2stige veridicitatea. \u00cen felul acesta, trece cu usurinta (asemenea unui actor ce \u00eesi schimba papusile de c\u00e2rpa) de la flamboaianta prelegere a lui Florin Dragolea \u2013 timpul auditiei, \u201epe care Proust \u00eel reface \u00een aceasta simfonie ego-scripturala, care e romanul sau. Pentru ca retrairea artistica a clipei este, simultan, uitare si reamintire, e lethe si anamnesis\u201c (p. 16) \u2013 la dialogul esentializat al studentelor: \u201eNepot, ne-nepot, mi\u00a0 s-a pus pata pe el.\/ Si mie, si mie.\/ Pe bune, fata? \u00cel vrei tare-tare?\/ Ei, nici chiar asa! Cum zice banutul meu norocos\u201c (p. 20). De la reminiscentele arhaice din scrisoarea lui Athanasie Draculea (\u201eC\u00e2nd au fost la a doua domnie, la 1476 dupa Hristos, marele Vlad Voievod, zis si Tepes, strabunul tau, au venit cu mare alai \u00een ospetie la Perisani, mosia dintotdeauna a Draculestilor\u201c \u2013 p. 227), la franchetea stilului tiganesc: \u201ePai, io am trei Mercedese si-un palat cu 27 da turnuri pa malu\u2019 Cibinului. Mai mare ca a lu’ regele Cioaba si \u00eemparatu\u2019 Iulian. I-auzi vorba: rege, \u00eemparat! Care cum se trezeste \u00een tara asta sa face rege si-mparat…\u201c (p. 185).
\nMiz\u00e2nd pe o figura ca Dracula, romanul \u00eesi asuma riscul unei \u00eencadrari pe filiera literaturii de consum. Multe dintre elementele de compozitie probeaza deraierile efective. Intentiile parodice si tonul ironic sunt si ele vizibile, dar este discutabil felul \u00een care reusesc sa \u00eenlature impresia compromisului facut fata de gustul dominant al zilei. Probabil ca sansa unei traduceri \u00een limbile pomenite de autor \u00eenca din prolog ar putea clarifica pozitia romanului. Ar putea verifica daca \u201eNepotul lui Dracula\u201c este o carte c\u00e2stigatoare, ce se alatura, prin trecere \u00een fabulos si carnavalesc, exotismelor exportate de cultura rom\u00e2na actuala, sau doar o carte care intra nefericit \u00een teancurile ce-si asteapta cititorii pe scaunele metroului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru Musina, Nepotul lui Dracula, Editura Aula, Brasov, 2012, 428 p.   Este greu de imaginat o ipostaza a mitului lui Dracula pe care industria de advertising, artele, turismul cultural si alte domenii economice si sociale sa nu o fi exploatat; mari eforturi inovative ar fi necesare pentru revigorarea unui brand epuizat \u00een cei peste… Cite\u0219te mai mult »Bibliografia suplimentara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[497,8086],"class_list":["post-14238","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-musina","tag-nepotul-lui-dracula"],"views":1668,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14238","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14238"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14238\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14238"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14238"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14238"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}