{"id":14232,"date":"2012-12-06T12:46:26","date_gmt":"2012-12-06T10:46:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14232"},"modified":"2012-12-06T12:46:40","modified_gmt":"2012-12-06T10:46:40","slug":"despre-cateheza","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-cateheza\/","title":{"rendered":"Despre cateheza"},"content":{"rendered":"

Iustin Panta, Intentiile tacerii,<\/em> Editura Charmides, Bistrita, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Editura \u201eCharmides\u201c publica \u00een 2012 primul volum al lui Iustin Panta, \u201eIntentiile tacerii\u201c: \u201eCartea \u00abIntentiile tacerii\u00bb a fost pregatita pentru tipar \u00een 1986, c\u00e2nd Iustin avea 22 de ani. Din motive de el stiute a ales sa publice mai t\u00e2rziu, o alta carte, \u00abObiecte miscate\u00bb aparuta \u00een 1991 la Editura Eminescu av\u00e2nd ca redactor pe Doina Uricariu si cu un cuv\u00e2nt de \u00eent\u00e2mpinare semnat de Mircea Martin\u201c (Alexandru Uiuiu). Ce \u00eenseamna publicarea volumului \u201eIntentiile tacerii\u201c? \u00censeamna ca legenda care s-a construit \u00een jurul lui Iustin Panta devine completa. Avem sansa de a citi primul volum al unuia din autorii importanti ai anilor nouazeci, autor \u00een jurul caruia s-a construit deja mitul \u201ePanta\u201c, de-a lungul celor unsprezece ani de la moartea sa, dar care iesise \u00een ultima perioada din discutiile literare generale. Regula lumii literare a fost \u00een mare parte aceasta: memoria unui poet decedat nu poate fi p\u00e2ngarita, deci literatura sa trebuie laudata fara exceptii. Am fost astfel foarte mirat sa vad la \u00eenceputul deceniului cronici literare care aveau \u00een loc de introducere c\u00e2te un epitaf sentimental. Fara a \u00eencerca sa discut unde nu trebuie facuta discutia, dupa principiul arhicunoscut, \u201eunde nu se poate spune nimic e mai bine sa se taca\u201c, pot spune ca poezia lui Iustin Panta merita o discutie structurala (si, de ce nu, putin structuralista).
\nIustin Panta a fost fara \u00eendoiala emulul livresc al lui Mircea Ivanescu. Dincolo de prietenia celor doi si de colaborarea \u00een \u201eLimitele puterii sau mituirea martorilor\u201c, care ar putea duce cu g\u00e2ndul la o relatie de \u201ereciprocitate poetica\u201c \u2013 un soi de schimb echitabil \u00eentre cei doi autori, lirica lui Panta adopta \u00eenca din primele scrieri (ne este tot mai clar odata cu publicarea volumului \u201eIntentiile tacerii\u201c) si paraseste cu greu formulele de pastisare (daca nu cumva e prea dur termenul) a registrelor ivanesciene. Si aceasta pare sa nu-i fi daunat niciodata \u00een receptare. Pentru ca formulele stilistice (metafora prudenta si nivelarea ostentatiilor conceptuale), meditatiile filosofice lipsite de complexul \u201ecautatorului de filosofie\u201c \u2013 pe c\u00e2t se poate, \u00eentr-o poezie atinsa totusi de valul postmodern, o uimitoare priza a firescului, forma textuala a versurilor-mamut si constructiile de power-prose sunt \u00eembibate cu neo-expresionismul \u201edocil\u201c (daca \u00eel putem numi astfel). Marin Mincu \u00eel \u00eenscria pe Panta \u00een cadrul noului val nouazecist, al \u201epoieticii \u00abschizoide\u00bb\u201c, adica \u00eentre Cristian Popescu, Paul Daian, Mihail Galatanu, Daniel Banulescu, Ruxandra Cesereanu. El vorbea despre aceasta categorie a nouazecistilor ca despre aceea a poetilor ce \u201erevin obsesiv asupra avatarurilor subterane ale eului, printr-un sondaj acut, quasi-psihanalitic\u201c, unde \u201eactantul poetic \u00eesi recupereaza frustrarile infantile cele mai obscure, descriindu-le neselectiv cu pasiune maniacala\u201c. Este de notat ca, desi face parte din liga nouazecista datorita debutului din \u201991, Iustin Panta nu poate fi \u00eencadrat exclusiv de aceste canoane (care, fie vorba, sunt categoric discutabile si insuficiente pentru scindarea poetilor nouazecisti \u00eentre \u201eautenticisti\u201c si \u201eschizoizi\u201c).
\nEl ram\u00e2ne oarecum fidel unei forme de poeticitate care cu greu poate fi \u00eendosariata: calofilia textuala. Si tocmai aceasta \u201ecalofilie textuala\u201c \u00eel traduce pe Iustin Panta drept unul din \u00eent\u00e2rziatii livresti ai saizecismului ivanescian. Dar este adevarat ca liga \u201eoptzeci\u201c l-a avut mereu pe Mircea Ivanescu drept mentor si \u00eenaintas pentru expansionismul narativ si dominatia absoluta a sentimentului (lectie bine \u00eenvatata si de Ivanescu de la Frost, Lowell si Eliot). C\u00e2t despre Iustin Panta, \u00een poemele sale a contat mai mereu anularea disonantelor prin apelarea permanenta la o sintactica a poeziei. Imaginarul \u201ecuminte\u201c al lui Panta din \u201eObiecte miscate\u201c difera de acela pe care liga ’90 \u00eel propunea manifest, cumva rup\u00e2nd barierele metafizicii optzeciste si instaur\u00e2nd un fel de \u201etiranie\u201c a imaginii si a conceptului brut. De altfel, cu \u201eObiecte miscate\u201c, Panta ar intra mai cur\u00e2nd \u00eentre autenticistii prozaici. Sigur, restr\u00e2ngerile generationiste impun \u00eentotdeauna criticii un anume handicap al exceptiilor neintegrate. Poezia lui Panta nu depinde mereu de o anumita etica postmoderna (\u00een acceptiunea manolesciana, cum ca postmodernismul rom\u00e2nesc este determinat de \u201enonidentificare emotionala, discursivitate, luciditate, ludic, livresc, prozaic, \u00eenclinatie retro si intertextualitate\u201c). Tocmai pentru ca aceasta etica postmoderna este diluata de permanenta revenire la acea \u201eantilirica\u201c pe care i-o atribuie Manolescu poeziei lui Mircea Ivanescu, pe care criticul o numeste \u201eprozaica si chiar \u00abvorbita\u00bb\u201c. Diferenta sta, \u00een fond, \u00een \u201eatitudinea zero\u201c a nouazecismului. Deci poezia lui Iustin Panta va tine mai mult de acel \u201eremake\u201c neomodernist dec\u00e2t de valul postmodernismului expansiv: \u201eEa pl\u00e2nge mult. Se dezbraca pl\u00e2ng\u00e2nd,\/ lepada vesmintele elegante si multe lacrimi \u2013\/ niciodata nu am \u00eenteles: vroia sa fie si mai goala\/ dezvelindu-si ochii de lacrimi (o concupiscenta inegalabila)\/ sau lacrimile ei erau ca un voal care-i acoperea, ultimul, goliciunea,\/ pudoarea de nesedus a fecioarei?\/ Ma \u00eendreptam spre ea, pl\u00e2ngea \u00een hohot,\/ paseam \u00eencordat \u00eenspre ea, mi se parea at\u00e2t de \u00eendepartata,\/ am atins-o: cu v\u00e2rful degetului aratator pe v\u00e2rful degetului ei aratator.\/ Stateam asa, \u00eempietriti:\/ v\u00e2rful degetului aratator apasat pe v\u00e2rful degetului ei aratator.\u201c (\u201eVizita\u201c, \u201eObiecte miscate\u201c, 1991).
\n\u00cen \u201eIntentiile tacerii\u201c, Panta practica ceea ce poate fi usor numit testarea formulelor de angajare poetica. Pentru ca, desi filonul principal este dat fara \u00eendoiala de alonja narativa, formulele postmodernismului timpuriu sunt pe domeniu propriu: \u201eDeci sa umplem un sac de cuvinte decupate din ziare\/ Si sacul acesta sa fie chiar inspiratia\/ care ne lipseste pentru a spune un lucru\/ de care ne e at\u00e2t de greu sa ne apropiem.\/ Atunci inspiratia ar fi at\u00e2t de comuna -\u201c, \u201eTu mi-ai batut la usa fara sa stii\/ ca usa mea e o metafora.\/ \u2013 Intra, ti-am spus.\/ Ai pasit cu sfiiciune, uit\u00e2ndu-te cu grija \u00eemprejur.\/ Te-ai oprit l\u00e2nga mine. Si mi-ai batut usor,\/ cu degetul pe piept. Pieptul meu nu a scos niciun zgomot.\/ Dar cineva de acolo a raspuns:\/ \u2013 Ce vrei? Aici nu locuieste nimeni\u201c. Iustin Panta este \u00een 1986 unul din nostalgicii vechilor formule poetice. Marea diversiune care determina \u00een 1991 \u00eencadrarea lui Panta \u00eentre nouazecisti tine de coincidenta biografica si de felul \u00een care aparenta detasare discursiva \u00eel poate \u00eendosaria ca pe unul din \u201etester\u201c-ii autenticismului. \u00censa autenticismul (cu majuscule) nu va fi fost niciodata asumat de Panta manifest, el ram\u00e2n\u00e2nd unul din poetii fara program. Poezia sa tine, cum am mai spus, de acea calofilie textuala, de acea \u00eenclinatie catre livresc, \u00een fond, de acele \u00eencercari de poetizare a discursului: \u201eZi ireala, \u00eent\u00e2mplator ratacita printre celelalte \u2013 s\u2026t Totusi, oamenii traiesc o dezvoltare \u00een noi\/ si alta \u00een afara noastra, iar aceasta zi de acum\/ s-a petrecut foarte departe \u00een \u00eenchipuire,\/ starea at\u00e2t de placuta de la sf\u00e2rsitul amiezii (…) Apoi ziua va mai dura foarte putin\/ caci multumirea de sine (poate e prea mult spus fericirea)\/ atunci c\u00e2nd pleaca de undeva\/ \u00eesi arunca \u00een aer cazarma \u2013\/ nimeni sa nu stie cum a fost construita\u201c, \u201eOrice, numai sa nu fiu obligat sa vorbesc\/ adica sa \u00eembin sunetul vocii cu niste cuvinte,\/ ca si cum ai \u00eembina amestecul unei felii de p\u00e2ine\/ cu muzica \u2013 vr\u00eend astfel sa te exprimi.\/ Ar trebui gasit locul \u00een care\/ cuvintele se afla amestecate\/ doar cu \u00eentelesul pe care vrei sa-l insinuezi;\/ e ca mersul pe nisip care te oboseste placut,\/ iar oboseala se datoreaza nu faptului ca te scufunzi\/ usor \u00een el, ci tocmai nisipului\/ care nu-ti opune rezistenta\u201c.
\nDaca spuneam \u00een debutul cronicii ca Iustin Panta nu a fost mai deloc (din ce citisem) un \u201ecautator de filosofare\u201c, ci mai ales un poet care stia sa egalizeze discursul sapiential,\u00a0 volumul \u201eIntentiile tacerii\u201c \u00eel arata la douazeci si doi de ani ca pe unul din tinerii optzecisti entuziasmati de potentialitatea \u201ecuv\u00e2ntului\u201c si a expresivitatii \u201eevenimentului conceptualizat\u201c. Iar Iustin Panta era deja un profesionist al poetizarii: \u201e\u00cenca un sinonim al vietii \u2013 femeia purt\u00e2nd\/ doua galeti cu apa \u00een cumpanire de lemn,\/ \u00eempovarata de greutatea lor, totusi femeia este frumoasa\/ si chipul str\u00e2mbat de greutatea galetilor \u00eei sta at\u00e2t de bine\/ \u00eencordat si supus de o lege inexorabila\u201c. Desi parantezele poetice pe care le practica Panta par o solutie furata de la maestrul saizecist, acest discipol a \u00eenvatat lectia poeziei: programul sentimental trebuie sa depaseasca structura textuala. Asta pentru ca livrescul lui Panta este camuflat permanent cu dibacie de fluxul narativ si de revenirea la aerul de meditatie permanenta, \u00een fond, de acea calofilie textuala: \u201eVine ziua c\u00e2nd \u00eeti spun: acum si aici\/ Intri \u00eentr-o c\u00e2rciuma, comanzi o halba de bere,\/ Chelnerul \u00eeti aduce o halba de bere,\/ vrei sa te simti bine, chiar te simti bine\/ (…) Ca m\u00e2ine, daca vei veni aici, va fi astazi,\/ Ca m\u00e2ine, daca vei veni aici va fi \u00abAstazi nu se fumeaza\u00bb\/ Ce \u00eenseamna acum si aici\/ Peste zece ani c\u00e2nd vei reveni,\/ tablita at\u00e2rnata de acelasi cui, nici macar ruginit:\/ \u00abAstazi nu se fumeaza\u00bb\/ Halba ram\u00e2ne nebauta, nu ea, ci tu esti tentatia:\/ P\u00e2inii \u00eei e foame de tine, apei \u00eei e sete de tine.\/ Orice lucru ti-e oglinda;\/ Spargeti toate oglinzile, ur\u00e2tilor!\u201c
\nO carte care merita nu doar citita, ci si studiata, at\u00e2t pentru forma \u00een care a vazut tiparul (cu fragmente de manuscris si corecturile lui Panta pe text), c\u00e2t si pentru o noua dimensiune pe care o da operei acestui poet at\u00e2t de greu de \u00eencadrat. Greu de \u00eencadrat pentru ca, din c\u00e2t se poate observa, Panta a fost \u2013 \u00eenaintea asumarii vreunui program poetic \u2013 unul din discipolii directi si de neconvertit ai lui Mircea Ivanescu. \u00censa e ca si cum i-ai reprosa lui Ivanescu ucenicia la Robert Frost.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Iustin Panta, Intentiile tacerii, Editura Charmides, Bistrita, 2012   Editura \u201eCharmides\u201c publica \u00een 2012 primul volum al lui Iustin Panta, \u201eIntentiile tacerii\u201c: \u201eCartea \u00abIntentiile tacerii\u00bb a fost pregatita pentru tipar \u00een 1986, c\u00e2nd Iustin avea 22 de ani. Din motive de el stiute a ales sa publice mai t\u00e2rziu, o alta carte, \u00abObiecte miscate\u00bb aparuta… Cite\u0219te mai mult »Despre cateheza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8498,8497],"class_list":["post-14232","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-intentiile-tacerii","tag-iustin-panta"],"views":1781,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14232","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14232"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14232\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14232"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14232"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14232"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}