{"id":1423,"date":"2010-02-11T13:04:42","date_gmt":"2010-02-11T11:04:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1423"},"modified":"2010-02-11T13:06:34","modified_gmt":"2010-02-11T11:06:34","slug":"i-oprisan-prozator","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/i-oprisan-prozator\/","title":{"rendered":"I. Oprisan, prozator"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Dintre cercetatorii literari putin comentati, daca nu ocultati, nici unul nu desfasoara, din c\u00e2te stiu, o at\u00e2t de prodigioasa si complexa activitate ca Ionel Oprisan.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Istoric literar cu dubla vocatie, de exeget si de scotocitor de documente, autor de monografii (Sadoveanu, Hasdeu) si micromonografii (\u201eCariatide literare\u201c) si \u00eentreprinzator de anchete (Blaga si Calinescu \u00een rememorari ale unor contemporani), propunator al unei \u201eistorii a literaturii rom\u00e2ne \u00een evocari\u201c si semnalator de relatii si asemanari \u00eentre periodice rom\u00e2nesti si germane din secolul al XIX-lea, \u00eentocmitor de felurite editii, cu prefete, postfete sau ample studii introductive (Hasdeu, M. Sadoveanu, I. M. Sadoveanu, G. Calinescu, Pamfil Seicaru, Ovidiu Papadima, Theodor T. Burada s. a.), el nu s-a cantonat doar \u00een teritoriul literaturii culte, nici numai \u00een cel al culturii scrise; si l-a apropriat si pe cel al literaturii populare, cu etnologie si etnografie cu tot. A \u00eenregistrat si tiparit folclor liric si epic (\u201eFolclor din Moldova de jos\u201c, 11 volume de \u201eBasme fantastice rom\u00e2nesti\u201c), a editat vaste selectii din materialele cuprinse \u00een raspunsurile la chestionarele lui Hasdeu, a publicat studii de folclor \u00een reviste rom\u00e2nesti si straine, a consacrat o monografie troitelor rom\u00e2nesti, distribuite tipologic, cu ilustratii, \u00eentr-un album aparut \u00een 2003, primul \u00een tara noastra, a reunit, sub titlul \u201eLa hotarul dintre lumi\u201c, studii de etnologie. Activitatea lui scriptica e dublata de una de promovare si stimulare a culturii, materializata \u00eendeosebi \u00eentr-o sustinuta productie editoriala. Cele trei edituri ale sale, \u201eSaeculum I. O\u201c, \u201eVestala\u201c si \u201eSaeculum vizual\u201c lanseaza constant carti diverse de profil umanistic, de la dictionare la memorialistica, de la sinteze la bibliografii.<br \/>\nUn spirit at\u00e2t de expansiv (\u00een pofida nemaivazutei discretii) av\u00e2nd, se pare, drept model intim pe B. P. Hasdeu, caruia \u00eei reediteaza nu doar cartile, ci si publicatiile periodice, \u00eei face publice protocoalele sedintelor de spiritism, nu putea sa nu cedeze, asemenea lui si altor \u201escriitori totali\u201c, precum fostul sau mentor direct G. Calinescu, tentatiei de a scrie si literatura de imaginatie. Tentatiei? E prea putin spus. Marturisita, \u00eentr-o notatie preliminara la volumul de debut \u00een proza narativa \u201eFlori de cer albastru\u201c, aparut spre sf\u00e2rsitul anului trecut, tentatia exprima, fara \u00eendoiala, o vocatie, una \u201etainuita\u201c (spre a \u00eemprumuta termenul calinescian autoaplicat).<br \/>\nNaratiunile ce compun citatul volum pornesc, asemenea romanelor si nuvelelor lui Calinescu, de la modele. Nu, precum \u201eCartea nuntii\u201c de la un model precis, \u201eDaphnis si Chloe\u201c, dar de la teme, situatii, specii si subspecii literare consacrate. I. Oprisan e un prozator \u201ede arta\u201c, \u00een sensul \u00een care Ezra Pound \u00eei numeste \u201ede arta\u201c pe poetii la care mestesugul disimuleaza \u201einspiratia\u201c. Ridicat din lumea rurala, el aduce palpitul, atmosfera acesteia, \u00een cele mai multe dintre povestiri, \u00eensa optica naratorului este a unui intelectual rafinat, a unui scriitor format \u00een climatul \u201ecetatii cartilor\u201c. O compunere se subintituleaza \u201ereconstituire istorica\u201c. O alta: \u201ejoc romantic\u201c. O a treia: \u201enuvela \u201eexemplara\u201c\u201e. Alte istorisiri contin elemente de fantastic, de miraculos (\u00eentregul volum, de altfel, se subintituleaza \u201eProza pseudo-fantastica\u201c), situatii hoffmannesti, povesti de roman de mistere si de aventuri, de roman negru, de science-fiction. Principala sursa de insolit este \u00eensa eposul popular fabulos. Realul include componente de basm.<br \/>\nPovestirea titulara e de genul prozei cu copii si batr\u00e2ni a lui Delavrancea si Bratescu-Voinesti, nu fara ceva si din cea sadoveniana de tinerete. Un copil imaginativ, visator, al unui ins prozaic \u00eesi \u00eensoteste, \u00eentr-o seara, bunicul, care se recunoaste \u00een el, pe un deal mitizat de localnici, spre a urca, de acolo, am\u00e2ndoi, \u00een Carul Mic sau \u00een Carul Mare. La cobor\u00e2re, copilul e batut de tatal sau, pentru ca a plecat de acasa fara sa-si ceara voie, iar batr\u00e2nul, de mai de mult suferind, consider\u00e2ndu-se pedepsit el \u00eensusi, nu rezista socului emotiv; moare. Urmatoarele c\u00e2teva bucati integreaza relatari de fapte date ca reale, punctari de momente,constituite sub imperiul extraordinarului, al miraculosului. O fetita, care s-ar vrea z\u00e2na, porunceste bunicii paralizate sa se ridice din fotoliu si sa umble, si batr\u00e2na o face. Mama fetitei \u00eesi aminteste ea \u00eensasi ca, \u00een copilarie, ghicise unde erau boii familiei, pierduti si cautati, cu exasperare, zadarnic: dovada ca, p\u00e2na la v\u00e2rsta de sapte ani, fusese \u201ez\u00e2na\u201c si ea. Saracit, cineva \u00eencepe sa fie obsedat de posibilitatea gasirii unei comori, si, urm\u00e2nd un anume ritual, o gaseste. \u00cen \u201eComoara dragostei\u201c e vorba, cum specifica titlul, de o comoara imateriala. Aceasta piesa e construita inelar, ca \u201eHanu Ancutei\u201c, \u00eencercuind \u00eentr-o istorisire alte vreo trei. \u201eV\u00e2nzatorul de umbre\u201c reia, \u00eentr-un scenariu modern, un motiv folcloric. Murind pe neasteptate, o studenta e \u00eenmorm\u00e2ntata, dupa un vechi obicei, \u00een haine de mireasa, si baiatul cu care \u201evorbise\u201c face pe mirele, tin\u00e2nd \u00een m\u00e2na, simbolic, un brad. Ulterior, se afla, cu certitudine, ca moartea fetei a fost provocata chiar de acel baiat,care, sarac, \u00eei luase umbra si o v\u00e2nduse, pentru a fi \u00eengropata la temelia unei noi biserici. Un alt motiv popular, adoptat \u00een patru naratiuni, e sarpele. Doi copii, sora si frate, se apuca sa faca, din lut, colaci. Baiatului \u00eei iese \u00eensa un sarpe. Unul care, noaptea, prinde viata. Baietelul \u00eei da lapte, ca sarpelui de sub talpa casei. O singura data, caci reptila dispare. Trece timp, vine primavara. Sarpele casei \u00eesi leapada pielea, \u00eentruc\u00e2t \u00eei crescuse \u00eentre timp o alta, dedesubt. Cur\u00e2nd, se iveste si un al doilea sarpe, care, c\u00e2nd iese din vechea piele, se vede ca nu-i altul dec\u00e2t colacul baiatului. Mica povestire \u00eempleteste constant realitatea cu visul, ingenios, greu sesizabil. Cu aceeasi ingeniozitate, daca nu si cu mai mult rafinament, sunt construite si celelalte trei povestiri. Cobor\u00e2nd, mai mult aruncat, dintr-un tramvai ticsit, un baiat constata ca \u00eei ramasese geanta \u00een vehicul. I se azv\u00e2rle jos o alta, asemanatoare, cu un sarpe \u00een ea. Acasa, el hraneste sarpele cu lapte si \u00eel tine ascuns sub o lada. Lectura procura agrement literar prin dezvaluirea emotiilor suscitate \u00een copil de teama scandalului ce o sa iasa, c\u00e2nd parintii lui vor fi descoperit vietatea. C\u00e2nd momentul acela soseste, Sandu \u00eencearca sa \u00eempiedice st\u00e2rpirea sarpelui, musc\u00e2ndu-si tatal, dar acesta ia t\u00e2r\u00e2tura pe o bucata de fier si o arunca afara, unde e calcata de o masina. Str\u00e2nsi \u00een jurul sarpelui mort, o droaie de copii \u00eel jelesc \u00eentocmai ca, \u00eenainte cu un an, pe o fetita ce se aruncase de la etaj, si \u00eel \u00eengroapa \u00eentr-o livada cu nuci. Sandu are semtimentul ca, \u201eodata cu sarpele \u00eengropase si ceva din iubirea pe care le-o purta parintilor\u201c. \u201eRegina serpilor\u201c plonjeaza \u00een plin fantastic, plasat \u00een mediu modern, \u00eentr-un chip \u00eentruc\u00e2tva asemanator celui din proza fantastica a lui Victor Papilian. Naratorul e un copil care, luat de tatal sau \u00eentr-o padure cu lac \u00een care se spune ca traiesc balauri primejdiosi, vede numai el, \u00eentr-un tufis, \u201ebalauroaica\u201c, metamorfozata \u00eentr-o fascinanta fata. Cititorului, aceasta \u00eei poate parea ca seamana cu \u201eLostrita\u201c lui Vasile Voiculescu. \u00cen \u00eenchipuirea baiatului, e Regina Serpilor. Poarta la g\u00e2t un \u201eamulet-pandantiv \u00een sclipiri serpuitoare\u201c. Multi ani dupa aceea, ajuns medic, naratorul se pomeneste, pe masa de operatii, cu o juna pe al carei piept luceste, inconfundabil, aceeasi podoaba. Medicul si-o \u00eensuseste. \u00centr-o zi, obiectul dispare inexplicabil. \u00cel revede, c\u00e2nd nu se astepta c\u00e2tusi de putin, la g\u00e2tul Reginei, \u00eent\u00e2lnita la o receptie. Urmeaza casatoria. O casatorie c\u00e2t se poate mai fericita, curmata de moarte, la nasterea unei fetite. Odata cu Regina, dispare din nou si pandantivul. Nu pentru totdeauna \u00eensa. \u00centr-un moment c\u00e2nd medicul discuta cu amici, \u00eentorc\u00e2nd ciudata poveste pe toate fetele, usa se deschide si intra Regina.<br \/>\n\u201eIluzia\u201c aminteste \u00eentruc\u00e2tva de \u201eSarpele\u201c lui Mircea Eliade. Aflata \u00eentr-o vacanta estivala, \u00eentr-un sat, la bunica ei, o adolescenta, eleva, constata ca aceasta tot mai hraneste cu lapte presupusul sarpe al casei, considerat \u00eenger purtator de noroc. Domnisoara \u00eesi spune, \u00een g\u00e2nd, ca sarpele i l-ar putea da pe Dan, un vag prieten. Trad\u00e2ndu-si prin anumite manifestari, tulburarea ascunsa, bunica ei si o vecina cred ca Irimina e p\u00e2ndita, asemenea fetei din celebra \u201ebalada\u201c a lui I. Heliade-Radulescu, de un \u201ezburator\u201c. \u00cen proxima duminica, eleva are iluzia, la biserica, de a-l identifica pe Dan, putin schimbat, \u00een unul dintre doi tineri, veniti si ei la slujba. Noaptea, arde, aevea sau \u00een vis, o claie de f\u00e2n, \u00een timp ce ea viseaza ca Dan o ia pe sus, ca sa o treaca peste o apa. Dimineata, primeste o urare, de ziua ei, semnata D.<br \/>\nC\u00e2teva povestiri aduc situatii stranii din afara universului rural. \u00centr-un orasel german, naratorul, un \u00eenvatat, gaseste, \u00eent\u00e2mplator, \u00een pivnita unei foste manastiri, tranformata \u00een scoala, \u201eun tezaur de documente vechi\u201c. Semnal\u00e2ndu-l unui profesor, apoi primarului, e luat de acestia drept nebun, dar parintele urbei \u00eei daruieste comoara, cu act \u00een regula. \u00cen dimineata urmatoare, \u00eensa, ia-o de unde nu-i! Totul se petrecuse \u00een vis. De domeniul visului e si istoria cu insertii diavolesti a \u00eembogatirii unui preot, \u00een chip miraculos. Exasperat ca i se nasc numai fete, parintele Iosif Talpes nu se lasa p\u00e2na ce, la a sasea experienta a maternitatii, preoteasa \u00eei daruieste un baiat. \u00cembatat de victorie, el se ambitioneaza sa genereze mai multi fii dec\u00e2t fiice, p\u00e2na la doisprezece, numarul apostolilor, si staruinta sa nu ram\u00e2ne zadarnica. Copiii trebuiesc \u00eensa hraniti si de unde bani pentru alimente? I-o spune, piezis, necuratul. Destainuindu-i o femeie, la spovedanie, ca a cumparat de la farmacie un spiridus, care \u00eei \u00eendeplineste toate voile, duhovnicul \u00eei copiaza procedarea. El obtine \u00eensa spiridusul, \u00eentr-o cutie, sub forma de bani care, cheltuiti, se \u00eenapoiaza la locul de unde fusesera luati. Dupa un timp, realiz\u00e2nd, ca si enoriasa, ca se v\u00e2nduse celui viclean, popa se sperie at\u00e2t de tare \u00eenc\u00e2t nu-si regaseste linistea dec\u00e2t dupa ce reuseste sa faca sa i se fure cutia demonica. Diavolul ia chip de om, \u00een \u201eViata de v\u00e2nzare\u201c, nuveleta de speta poesca. Saracit, unui batr\u00e2n \u00eei vine ideea nastrusnica de a-si vinde anii c\u00e2ti presupune ca \u00eei mai are de trait, si, culmea, gaseste cumparator. Acesta e un \u201epretins\u201c student american, care \u00eesi asuma functia de misit si o exercita cu succes. \u00cen ajunul zilei sale de nastere, \u00eembogatitul \u00eesi da seama ca, v\u00e2nz\u00e2ndu-si si ultimii ani, pune capat vietii sale.<br \/>\nDoua compuneri parodiaza proza stiintifico-fantastica, amuzant. Un t\u00e2nar viseaza ca i-au crescut aripi, si chiar \u00eei cresc. \u00cenfatis\u00e2ndu-se unui medic, acesta nu se poate ocupa de el, caci pleaca la doua congrese, dar \u00eel lasa \u00een seama asistentei. Urm\u00e2nd ce era normal sa urmeze, amantii se instaleaza, pentru ca asistenta sa poata studia c\u00e2t mai \u00een liniste evolutia miracolului, undeva la munte. Paradis! Pacientul zboara ca pasarile.<br \/>\n\u00centr-o zi, la propunerea iubitei, el se lanseaza \u00een vazduh de pe un pisc. Cade \u00een prapastie, dar nu moare. Dupa ce \u00eesi revine din soc, regreta ca&#8230; visul s-a sf\u00e2rsit. \u00cen \u201eTrandafirul din glastra\u201c, un t\u00e2nar biolog, specializat \u00een botanica, vrea neaparat sa cunoasca \u201elimbajul plantelor\u201c: cunoastere posibila, evident, numai printr-un miracol. Miracolul se produce, printr-o colaborare interdisciplinara sui generis a botanistului cu o chimista. Cei doi obtin \u00eempreuna un preparat din suc de matraguna care, baut de el, \u00eel preface \u00een papadie. Tot experiment\u00e2nd asupra lui \u00eensusi asemenea mutatii, t\u00e2narul demiurg ajunge la o performanta \u00een a carei virtute se preschimba \u00een trandafir, spre a se oferi, sub aceasta forma, iubitei, \u00een dar de ziua ei.<br \/>\nDin pretios, umorul devine macabru \u00een \u201eS-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Rom\u00e2nia\u201c si \u201eTraieste si dupa moarte\u201c. \u00cen prima bucata, un cadavru desfigurat, gasit l\u00e2nga r\u00e2u, e \u00eengropat \u00een locul unde alt presupus dus de pe lume, lautar, ce nu se mai \u00eenapoia din satul unde plecase, din motiv profesional. Faptul provoaca dubla \u00eencurcatura. Pseudoraposatul se \u00eentoarce, iar hoitul crezut al sau e cerut de locuitorii satului \u00een care defunctul traise. \u00cen povestirea cealalta, un mosneag ramas singur pe lume, gaseste cu cale sa-si organizeze, el \u00eensusi, de viu, slujba de \u00eenmorm\u00e2ntare, pentru ca nu cumva sa fie \u00eenhumat fara ceremonialul cuvenit. Cumpara un sicriu si intra \u00een el, dupa ce lasa vorba ca, arunc\u00e2ndu-se \u00een groapa c\u00e2tiva bulgari de pam\u00e2nt, sa se c\u00e2nte \u201eMulti ani traiasca\u201c. C\u00e2nd bulgarii \u00eencep sa cada, falsul decedat e cuprins de o spaima subita, sub al carei impact moare de adevarat.<br \/>\nUltimele trei piese constitutive ale volumului \u201eFlori de cer albastru\u201c se diferentiaza de cele precedente prin asumarea caracterului livresc al surselor de inspiratie. \u201eNuvela \u201eexemplara\u201c\u201e \u201eNebunul\u201c portretizeaza un taran autodidact, cam de felul lui Zaharia Duhu al lui Cezar Petrescu, socotit de consateni alienat mintal si tratat ca atare; \u201ejocul romantic\u201c \u201eEterna alegere\u201c desfasoara un evantai de situatii erotice rurale; \u201ereconstituirea istorica\u201c \u201eCapul Mariei Sale\u201c nareaza aventura recuperarii si aducerii la manastirea Cozia a capului detasat de corp, pe c\u00e2mpia Turzii, al lui Mihai Viteazul.<br \/>\nAcesta e cuprinsul volumului ce \u00eel consacra pe I. Oprisan scriitor si de proza narativa: povestitor (deocamdata) dotat cu imaginatie, cu aptitudinea at\u00e2t de a surprinde detaliul semnificativ realist c\u00e2t si de a suda indislocabil segmente de realitate si vis, cu simt al compozitiei, cu inteligenta artistica<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dintre cercetatorii literari putin comentati, daca nu ocultati, nici unul nu desfasoara, din c\u00e2te stiu, o at\u00e2t de prodigioasa si complexa activitate ca Ionel Oprisan. Istoric literar cu dubla vocatie, de exeget si de scotocitor de documente, autor de monografii (Sadoveanu, Hasdeu) si micromonografii (\u201eCariatide literare\u201c) si \u00eentreprinzator de anchete (Blaga si Calinescu \u00een rememorari&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/i-oprisan-prozator\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">I. Oprisan, prozator<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1062,1060,1061,1059],"class_list":["post-1423","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-basme-fantastice-romanesti","tag-cariatide-literare","tag-folclor-din-moldova-de-jos","tag-i-oprisan"],"views":2985,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1423","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1423"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1423\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1423"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1423"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1423"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}