{"id":14229,"date":"2012-12-06T12:44:47","date_gmt":"2012-12-06T10:44:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14229"},"modified":"2012-12-06T12:45:01","modified_gmt":"2012-12-06T10:45:01","slug":"critica-pe-sarite","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/critica-pe-sarite\/","title":{"rendered":"Critica pe sarite"},"content":{"rendered":"

Ovidiu Pecican, Acorduri si dezacorduri critice,<\/em> Editura Ecou transilvan, Cluj-Napoca, 2012, 258 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u00cencerc\u00e2nd sa transforme discursul critic \u00eentr-o ars amandi a tonalitatilor deopotriva taioase si subtile, de o finete ironica si vicleana, muiate deopotriva \u00een venin si fiere, Ovidiu Pecican esueaza construind texte de suprafata, amintind de locvacitatea ampla a retorilor care nu-si cunosc subiectul, ci doar speculeaza. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t eruditia unui asemenea pretext ar impune implicit o alegere irevocabila, \u00een masura \u00een care lectura nu e doar o simpla compensatie la materialitatea unei lumi, ci ea \u00eensasi un principiu activ. Cu \u201eprivirea\u201c scriptica \u00eentepatoare si scrutatoare jucata impecabil p\u00e2na la un punct, autorul \u201eAcordurilor si dezacordurilor critice\u201c se vrea un procuror al lecturii si al criticii gratuite, pe care, paradoxal, el \u00eensusi o practica. Capriciul elitistului care jongleaza cu lumile si cu discursurile devine \u00eensa maniera, o \u00eentorsatura de condei lipsita de substanta pe care autorul \u00eesi tese de fiecare data argumentatii nefezabile. Astfel stie Ovidiu Pecican sa-si biciuiasca \u201evictima\u201c, cu stilul usor excentric si rautacios al celui care t\u00e2njeste invidios dupa cercuri \u00eenalte, fiind constient de inaccesibilitatea lor. Cartea devine, astfel, o invitatie la o lectura savuroasa capabila sa \u201eg\u00e2dile\u201c amorul propriu al criticului, las\u00e2nd \u00een schimb, cititorului, un amar gust al \u201eformelor fara fond\u201c: \u201eVoiam sa vorbesc despre o carte \u00een care micul eseu la care m-am referit ocupa numai doua pagini. Vina mea, ca n-am fost \u00een stare sa si cobor, sa si avansez, sa ma si \u00eenalt, \u00een acelasi timp. Poate alta data…\u201c
\nReiter\u00e2nd texte aparute \u00een perioada 2009-2012 \u00een publicatii ca \u201eVatra\u201c, \u201eSteaua\u201c, \u201eApostrof\u201c, \u201eTribuna\u201c, \u201eObiectiv cultural\u201c sau \u201eBucurestiul cultural\u201c si care analizeaza deopotriva proza, poezia, critica si eseistica actuala, volumul lui Ovidiu Pecican se vrea o trecere \u00een revista a carierei recente. Pendul\u00e2nd deopotriva \u00eentre nume cunoscute dintre care retin pe Mircea Cartarescu, Gabriela Adamesteanu, Mircea Ivanescu, Ana Blandiana, Marta Petreu, Ion Muresan, Ion Bogdan Lefter si nume de m\u00e2na a doua care beneficiaza de un elogiu suspect, autorul pare sa fie pasionat de scindari inutile prin supralicitarea spatiului transilvan, marc\u00e2nd apartenenta aproape fanatica la un cerc \u201ede familie\u201c. E evident ca, \u00een cele din urma, autorul nu va atinge dezideratul obiectivitatii tehnice, dar si empatice a veritabilului critic, prefer\u00e2nd complacerea \u00eentr-o ampla miscare de umplere a paginii cu jonglerii stiintifice fragile, aflate la limita derizoriului: \u201eAm tot \u00eencercat sa ma edific cum stau lucrurile \u00een materie de poezie, c\u00e2nd vine ea la cineva si \u00eel transforma \u00een poet, si c\u00e2nd nu. Am unele ipoteze, niste banuieli, chiar si argumente, \u00eensa stau foarte rau cu certitudinile \u00een acest sens\u201c.
\nCritica din culpa…
\nPlasticitatea baroca a stilului critic pe care \u00eel arboreaza Ovidiu Pecican tinde sa se racordeze la principiul placerii gratuite, al unei voluptati intelectuale pe care nu orice (ne)lectura e capabila sa o sustina cu o asemenea siguranta de sine. Pledoaria \u201edura\u201c pe care o face autorul sublimeaza deopotriva spiritul acid, efervescent, pasional(t) animat de sarcasm al acestui Ianus bifrons, pentru care critica devine spatiul de manevra pasiunii de a publica, fara \u00eensa a putea fixa cu exactitate obiectul acesteia, ceea ce ar explica tendinta divaganta si imposibilitatea cantonarii precise asupra textelor alese.
\n\u00cencercarea de a pune \u00een miscare mecanismul interconectarilor culturale, precum si jonglarea cu varii domenii de aplicare demonstreaza \u00eensa ca nu analiza e punctul-cheie al textelor lui Ovidiu Pecican, ci mai degraba o \u00eencadrare cu subtext cvasi-istoric a cartilor (aparent) supuse disectiei, marc\u00e2nd o ostentativa detasare de subiect \u00een favoarea unor variatiuni pe tema libera care ocupa majoritar spatiul cronicilor. Cartea lui Ovidiu Pecican pare mai degraba o lectura fara lectura, complice si instigatoare, \u00eenc\u00e2t at\u00e2t autorul facut franjuri de stilul hiperacid al cronicarului, c\u00e2t si cititorul potential sunt pusi fata \u00een fata cu o ipoteza de eroare \u00een lectura: \u201eDar nu despre aceste lucruri vreau sa scriu, dupa cum nici alineatul anterior \u2013 care suna a concluzie de cronica literara \u2013 nu l-am inserat mai sus din…greseala.\u201c Devianta de la bun \u00eenceput, tehnica pe care Ovidiu Pecican o aplica textelor e compromisa si condamnata implicit. De altfel, nuanta subtil muzicala a titlului ma face sa cred ca \u00eentregul volum functioneaza mai degraba ca un dezacord, ca o nota c\u00e2ntata fals \u00eentr-o partitura celebra. Pretentia de cultura rafinata pe care o afiseaza criticul \u00eemi \u00eentareste ideea ca acesta \u00eesi regizeaza \u00een mod defectuos piesele critice, indiferent de gama aleasa, atras irezistibil de tentatia iregularitatilor si a maleabilitatilor fara continut: \u201eNu m-as fi g\u00e2ndit vreodata, ca la apoteoza carierei sale scriitoricesti si \u00een piscul unei v\u00e2rste a zenitului biografic, Mircea Cartarescu ar putea da relief si demnitate literara acestei teme exploatate p\u00e2na acum mai cu osebire de autorii de… manele\u201c. N-as putea spune ca Ovidiu Pecican exceleaza \u00een arta detaliului, ci ca e, mai degraba, proprietarul de necontestat al unei tehnici panoramice si al unei viziuni integraliste fara finalitate.
\n….sau cu intentie ?
\nPe de alta parte, componentei istorice activate de Ovidiu Pecican \u00een discursul critic i se confera importanta majora, de unde si necesitatea permanenta de a reveni la aceasta, chiar \u00een detrimentul volumelor analizate. Ovidiu Pecican pare fascinat si chiar pasionat de mecanismele de infiltrare a istoriei \u00een urzeala textelor asupra carora se opreste, potent\u00e2ndu-le maximal importanta, chiar si acolo unde n-ar fi neaparat necesar (\u201eIstoric vorbind, exilul a devenit posibil abia odata cu iesirea din preistorie, prin sedentarizare. (…) Datorita vicisitudinilor timpului si datorita raptului istoric, evreii si-au consumat o mare parte a istoriei lor \u00een afara patriei lor de origine\u201c). Astfel, cel putin jumatate din substanta cronicilor se epuizeaza pe aspecte adiacente, nerelationate explicit textului ales, care, desi interesante, ar fi putut fi omise, \u00een favoarea focalizarii pe materia propriu-zisa si, eventual, pe relatiile programatice cu alte texte sau tematici tratate de cartile \u00een cauza.
\nOvidiu Pecican practica un mod \u201eoblic\u201c de a face critica, o dezarticulare tipica, revoltata, a omului cinic si ironic \u00een spatele careia se ascunde, \u00eensa, o acuta imagine a inadecvarii si a nonsensului. \u00cen cele din urma, gestul violent de a arunca intempestiv cu sageata \u00een orice exprimare sau de a o elogia maximal minimalizeaza bucuria lecturii, asa cum e decretata ea \u00eenca din prefata, pierz\u00e2ndu-si din spontaneitate si autenticitate. Atmosfera indusa de Ovidiu Pecican e \u00eenvaluitoare, de natura sa seduca cititorul, \u00eensa e cu certitudine o seductie maladiva, cu efecte de scurta durata, eminamente fara impact: \u201eCu lecturile literare \u00eensa nu prea e chip sa te ascunzi dupa deget. De asta data alibiurile cad, scrutarea inchizitoriului improvizat care este orice rob al mitului utilului, orice vulgarizator al perspectivei pragmatice asupra vietii, orice spirit achizitiv consumat \u00een colectionarea de proprietati \u2013 foamea de obiecte cu contururi precise! \u2013 arata, cui este pregatit sa o vada, nuditatea futilului, stralucirea suspecta a gratuitatii\u201c. De aceea, un astfel de stil discursiv, puternic ornamentat, dar \u00een spatele caruia nu se ascunde nicidecum dezideratul substantialitatii e un cap de acuzare fara drept de apel.
\nO asemenea bolboroseala critica subliniaza fara \u00eendoiala modul cum cartea functioneaza ca un pretext egocentric, mim\u00e2nd p\u00e2na la capat actul interpretativ si pretentiile de racordare la context. \u00cen fond, aceste ample introduceri si pomelnice de informatii adiacente nu sunt dec\u00e2t un mod rebarbativ si eminamente inutil de a suplini o inadecvare de natura culturala si stiintifica p\u00e2na la urma, din moment ce dezideratele majore ale criticii sunt puse \u00een paranteza cu o \u00eengrijoratoare lejeritate si naturalete: \u201eCe sa faca scriitorul c\u00e2nd \u00abnu \u00eei vine\u00bb? O poate da pe betie si droguri, pe sex si contemplatie a celor patru pereti, pe mers cu bicicleta ori \u00eencalecare a scuterului, pe colectionat timbre etc\u201c. Redundanta si disiparea esentialului \u00een at\u00e2t de multe paranteze, precum si exprimarile de un metaforism sentimentaloido-liric aduc cititorul, \u00een cele din urma, \u00eentr-o stare de refuz \u2013 justificata, \u00een fond, de un demers care se complace \u00een contemplarea siesi, iar nu \u00eentr-o analiza pertinenta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ovidiu Pecican, Acorduri si dezacorduri critice, Editura Ecou transilvan, Cluj-Napoca, 2012, 258 p. \u00cencerc\u00e2nd sa transforme discursul critic \u00eentr-o ars amandi a tonalitatilor deopotriva taioase si subtile, de o finete ironica si vicleana, muiate deopotriva \u00een venin si fiere, Ovidiu Pecican esueaza construind texte de suprafata, amintind de locvacitatea ampla a retorilor care nu-si cunosc… Cite\u0219te mai mult »Critica pe sarite<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8496,8495],"class_list":["post-14229","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-acorduri-si-dezacorduri-critice","tag-ovidiu-pecican"],"views":1214,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14229","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14229"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14229\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14229"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14229"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14229"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}