Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.<\/p>\n
<\/p>\n
IGNAT BERNHARDT FISCHER, Presedintele Asociatiei Fostilor Deportati din Rom\u00e2nia \u00een URSS (Rom\u00e2nia)<\/strong> <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu. IGNAT BERNHARDT FISCHER, Presedintele Asociatiei Fostilor Deportati din Rom\u00e2nia \u00een URSS (Rom\u00e2nia) \u201eAcolo am tinut prima mea predica\u201c Au fost niste zvonuri despre deportare dar nu le-am dat… Cite\u0219te mai mult »Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS (VIII)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14226","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":996,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14226","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14226"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14226\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14226"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14226"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14226"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u201eAcolo am tinut prima
\nmea predica\u201c
\nAu fost niste zvonuri despre deportare dar nu le-am dat crezare. Cu o saptam\u00e2na \u00eenainte de a ne deporta pe noi, am fost la gara. Si am vazut trenuri cu germani din Iugoslavia trimisi \u00een deportare. A fost prima data c\u00e2nd am vazut oameni dusi \u00een vagoane de marfa. \u00cen data de 13 ianuarie 1945 au \u00eenceput si la noi. Dar n-am crezut nici atunci ca s-ar putea sa ma ia si pe mine. Eram \u00een internatul Parohiei Romano-Catolice. Si m-au luat \u00een seara de 14 ianuarie 1945.
\nFara bagaj de calatorie
\nNoi am crezut, prima data, ca statul rom\u00e2n e de vina. Se spunea ca sovieticii au cerut Rom\u00e2niei 100.000 de muncitori si ca rom\u00e2nii ne-au dat pe noi, nemtii din tara. Abia dupa 1990, c\u00e2nd s-au deschis arhivele la Moscova, am aflat adevarul. Ministerul de Interne german ne-a comunicat atunci ca Stalin ne-a cerut pe noi statului rom\u00e2n. Au impus rom\u00e2nilor sa-i ajute iar ei au facut listele. N-au avut \u00eencotro. Si ei erau \u00eenvinsi \u00een razboi.
\nCe-a stiut familia mea despre deportare? Am fost o familie mai deosebita. Tatal meu a plecat \u00een America, las\u00e2nd-o pe mama cu trei copii \u00een localitatea Bacova. Nu mi-am cunoscut tatal \u2013 aveam opt luni c\u00e2nd a plecat. Ne-a crescut singura mama. Fratele meu a cazut \u00een Iugoslavia. Era \u00eenrolat \u00een armata germana si a fost ucis spre sf\u00e2rsitul razboiului. Sora mea era \u00eenvatatoare dar c\u00e2nd s-au facut deportarile era plecata \u00een Ungaria. A venit \u00eenapoi \u00een Rom\u00e2nia dar atunci a avut noroc ca i s-a pierdut urma. Mama nu a stiut nimic de deportarea mea. A venit la mine, la internat, sa ma vada si i s-a spus ca ma luasera de c\u00e2teva saptam\u00e2ni \u00een deportare.
\nC\u00e2nd am plecat, nu am luat cu mine nimic. M-au anuntat cu un sfert de ora \u00eenainte de plecare. C\u00e2teva haine si ceva hrana din ce era pe la Parohie. Ma pregateam acolo sa dea examen de diferenta la Liceul Loga pentru 15 iunie 1945. C\u00e2nd s-a dat examenul, eram demult la Zaporojie…!
\nM-au luat cu trei zile \u00eenaintea \u00eenceperii calatoriei. Doua zile am stat \u00eentr-o casa mare unde ne adunau. Ne-au urcat \u00een tren seara, dar trenul a pornit abia dimineata. Stiam ca ne duc \u00een Rusia, dar nu si unde anume. P\u00e2na la granita cu Rusia am fost doar barbati \u00een vagon. Au facut, la plecare, o gaura \u00een podeaua vagonului, cu o secure, sa ne putem face \u201elipsurile\u201c. Aveam acolo si o sobita.
\n\u00cen 17 ianuarie 1945 a plecat trenul din Timisoara. La granita, ne-au transferat \u00een vagoane rusesti. La Zaporojie am ajuns \u00een 31 ianuarie 1945. Dupa ce ne-au descarcat, am pornit, \u00een coloana, 5 km pe jos. Acolo, la Nipru, la cererea lui Lenin se facuse primul baraj sovietic. Lagarul nostru era cam la 3 km departare de acel baraj dar la numai o suta de metri de Nipru. Regiunea era frumoasa dar noi eram sub s\u00e2rma ghimpata si supravegheati din turnuri de paza. Din lagar nu aveai cum fugi.
\nAm fost dusi \u00een fabrica, la constructii. \u00cen grupul de deportati erau si oameni cu calificari dar eu fusesem elev, nu avem niciuna. Pe cei ca mine, ne-au pus la muncile cele mai grele. Si totdeauna munceam afara, fie iarna, fie vara.
\nRugaciune pentru \u201epace dreapta\u201c
\nCel mai greu a fost cu m\u00e2ncarea. Daca esti acum flam\u00e2nd, te g\u00e2ndesti ca la amiaza man\u00e2nci si te saturi. Si daca nu se poate la amiaza, te saturi seara. Dar daca nu man\u00e2nci niciodata destul…! Aceasta a fost cel mai greu. Cu fiecare zi slabeai. Iarna era frig. Minus 15-20 de grade. Daca temperatura cobora sub 23 grade Celsius, nu te scotea la lucru. Dar c\u00e2nd urca la minus 22, ieseai imediat. Si nu at\u00e2t gerul, c\u00e2t v\u00e2ntul te atingea. Acolo totdeauna batea un v\u00e2nt \u00eenghetat. Dar mai rea dec\u00e2t frigul a fost foamea.
\nNe-am adaptat. Ce puteam face altceva? Singura speranta era sa pot supravietui. Daca aici ne-am lasat carnea, ziceam, macar cu oasele sa ne \u00eentoarcem acasa. Cautam orice \u201egaura\u201c de unde-am fi putut lua o gura de m\u00e2ncare. Mergeam la rusi cu lemne, cu carbuni ca sa primim o bucata de p\u00e2ine. Cel care n-a \u00eendraznit sa faca asta, acolo a murit.
\nCu populatia am dus-o, \u00een final, bine. Munceam si noi cu rusii \u00een fabrica. Eram continuu \u00een contact cu ei la munca. La \u00eenceput au fost retinuti cu noi, \u201efascistii\u201c. Dupa o vreme, ne-am \u00eemprietenit. Primii care s-au apropiat de noi au fost rusii care fusesera dusi la munca, la \u00eenceputul razboiului, \u00een Germania. Unul dintre acestia ne-a fost \u201enacealnic\u201c. Si el ne povestea ca \u00een Germania traise \u00eentr-un fel de cazarma. Purta la brat o brasarda care arata altora ca e adus la munca fortata, dar, \u00een rest, era liber. Erau si femei care spuneau ca lucrasera la ferme. Una dintre ele zicea ca nici n-ar mai fi revenit acasa daca n-ar fi adus-o. C\u00e2nd vorbea de asta, se uita \u00een dreapta si-n st\u00e2nga sa n-o vada sovieticii de care stia ca trebuie sa se fereasca. Prietenii nostri au fost soldatii rusi ce venisera din razboi. Mai prieteni dec\u00e2t cetatenii de-acolo. \u00cemi aduc aminte de unul ce mi-a fost \u201enacealnic\u201c. Se casatorise de cur\u00e2nd si mi-a zis \u2013 \u201ema duc acasa, ai tu grija de astea…!\u201c Ceva ce n-ar fi trebuit sa faca. Dar cu astfel de oameni ne-a fost si noua bine.
\nMomentul cel mai deosebit pe care l-am trait, a fost primul Paste. La 1 aprilie a cazut Pastele catolic. \u00centre noi n-a fost nici un preot si mi-am zis sa facem ceva. M-am dus la ai nostri care stiau limba rusa ca sa vorbeasca ei cu sovieticii. Cum, au zis ei, ca astia sunt atei?! Nu stiu cum capitanul rus care era mai mare peste paza, a auzit. Si m-a chemat la el. O femeie era translatoare. Dupa ce i-am spus, a zis \u201efaceti-va slujba dar sa va rugati ca sa c\u00e2stigam noi razboiul.\u201c \u201eNe vom ruga pentru o pace dreapta!\u201c, am zis eu. \u201eHaraso!\u201c.
\nAm facut repetitii pentru c\u00e2ntece cu femei, cu barbati… Atunci am tinut prima predica din viata mea. \u00centr-o tara straina, \u00een razboi… Au venit si \u201enacialnicii\u201c sa vada ce facem. S-au convins ca-i liniste si au plecat.
\n\u00cen primul an de Craciun am fost la lucru. \u00censa, \u00eentr-al doilea, rusii c\u00e2nd au auzit ca e Craciunul nostru ne-au lasat \u201eacasa\u201c. Rusii lor au mers la lucru, dar pe noi ne-au lasat sa ne tinem sarbatoarea. Adica, am mers de la o camera la alta, am citit Evanghelia, ne-am rugat sa ne dea Dumnezeu putere sa rezistam.
\nCine-i de vina?
\nCe-am vazut \u00een Uniunea Sovietica? \u00cen primul r\u00e2nd ca muncitorii lor erau aproape la fel de saraci ca noi. Vedeam ca acolo sunt doua clase: una a \u201enacealnicilor\u201c si cealalta a muncitorilor. Pentru primii era si \u00een cantina un loc aparte, lor li se dadea p\u00e2ine alba. Nu era o singura clasa, clasa muncitoare, cum zicea Stalin. Am auzit nu putini rusi \u00eenjur\u00e2ndu-l pe Stalin. Dar de fata cu noi si ferindu-se de \u201enacialnicii\u201c lor. Poporul lor a fost destul de sarac.
\nMai bine a \u00eenceput sa fie din 1948. \u00cen decembrie 1947 s-au desfiintat la ei cartelele de p\u00e2ine. Pentru mine a fost mana cereasca. \u00cenainte, daca ma duceam sa le v\u00e2nd rusilor lemne, cu 10 ruble pe care-i primeam, puteam cumpara 300-400 grame de p\u00e2ine. Cu aceiasi bani, c\u00e2nd n-a mai fost p\u00e2inea pe cartela, am putut cumpara 3 kg de p\u00e2ine. Ma asezam la r\u00e2nd si cumparam p\u00e2ine ca orice om de la ei. \u00cen ’49 n-am mai rabdat de foame. Ne-a fost mai bine.
\n\u00cenainte mergeam \u00een lagar \u00eencolonati. Dupa aceea ne-am dus la munca normal.
\nAm venit acasa \u00een 17 decembrie 1949. Chiar \u00een ziua de 23 august 1949, dupa munca am fost dusi la apel. Si vine ofiterul sovietic \u00een mijlocul careului. Ne spune ca a venit o \u00eenstiintare de la Moscova ca \u00een viitorul cincinal, care \u00eencepe de la 1 ianuarie 1950, noi, nemtii nu mai suntem cuprinsi. Va dati seama ce explozie de bucurie a fost acolo! Dupa aceea nu ne-au mai \u00eenchis. Si \u00een 5 decembrie ne-au pus \u00een vagoane. Tot \u00een vagoane de marfa am venit p\u00e2na la Sighet. Rusii ne-au predat, acolo, rom\u00e2nilor. Ne-au dat rom\u00e2nii c\u00e2te 200 de lei si cu ei am ajuns acasa. Cu asta s-a terminat si \u201eaventura\u201c noastra.
\nCe urmari a avut pentru viata mea deportarea? \u00cen primul r\u00e2nd, ca de-atunci eu n-am mai criticat m\u00e2ncarea niciodata. Acolo am furat si de la capre, am m\u00e2ncat si cojile de la cartofi… Ce bucuros as fi fost la Zaporojie sa mi se fi dat orice ziceau altii, aici, ca nu-i m\u00e2ncare buna. \u00cen al doilea r\u00e2nd, am \u00eenvatat sa nu te vaeti de nimicuri. Sa-i multumesti lui Dumnezeu ca esti sanatos. \u00cen al treilea r\u00e2nd, a fost o scoala de cunoastere a oamenilor. \u00centre noi, tinerii, s-a creat multa solidaritate. A fost o scoala plina cu lectii pentru viata. Daca am reusit sa supravietuim acolo, mi-am spus, poti face orice. Iar credinta \u00een Dumnezeu \u00eeti da tarie sufleteasca. Citeam seara din Noul Testament c\u00e2te 10-15 minute. Cam \u00een doua luni l-am terminat. \u00cen 5 ani l-am citit cam de 30 de ori. Pentru mine a fost usor apoi din multe puncte de vedere.
\nPentru ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eel \u00eenvinovateam pe Hitler cu fascismul lui. El a \u00eenceput razboiul, el a luat rusi la munca \u00een Germania iar Stalin a fost un bun elev al lui Hitler. A facut acelasi lucru. Am\u00e2ndoi au fost oameni fara Dumnezeu.
\n\u00cen familia mea, si mama sotiei a fost deportata. Stie si ea foarte bine ce-au fost razboiul si deportarea. Am\u00e2ndoi am stiut ca de noi depinde sa ne facem viata \u00eempreuna mai buna.
\n\u00cen istorie, momentul acesta al deportarii etnicilor germani \u00een Uniunea Sovietica ar trebui sa fie explicat prin regimul de dictatura. A fost dictatura lui Hitler si dictatura lui Stalin. \u00centr-o democratie nu s-ar fi putut. Orice dictatura ar trebui eliminata. Cea mai buna dictatura ar fi fost una a filozofilor. Dar filozofii aceia ar trebui sa fie si sfinti. O dictatura a sfintilor, da, aceea ar fi buna. \u00censa cum toti oamenii suntem pacatosi…!
\nCa sa nu se mai \u00eent\u00e2mple asemenea nenorociri, \u00een primul r\u00e2nd, sa aiba oamenii credinta \u00een Dumnezeu. Daca nu o are, omul \u00eesi face alti zei \u2013 banii, puterea… Iar zeii acestia \u00eel degradeaza. Daca toti sunt degradati, vine dictatura. Dar dreptatea, demnitatea si libertatea trebuie sa fie fundamentul vietii.
\nDeportarea noastra n-a folosit nimanui. A fost multa suferinta. 18-20% dintre deportati au murit acolo. \u00cen fiecare an \u00eensa un transport de bolnavi a fost trimis acasa. Daca nu, 50-60% ar fi fost morti.
\nNu e drept sa spui ca fiecare om \u00eesi merita soarta. Isus Christos n-a meritat sa fie rastignit pe cruce. Soarta omului depinde si de regim. Pot sa spun ca eu am meritat sa fiu deportat? Nu. Sunt lucruri care depind de tine, sunt altele care ti se \u00eent\u00e2mpla pentru ca depinzi de altii.
\nDar destinul omului e \u00een m\u00e2na lui Dumnezeu.
\nA consemnat Lavinia Betea<\/strong>
\n<\/em><\/p>\n