{"id":14220,"date":"2012-12-06T12:37:13","date_gmt":"2012-12-06T10:37:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14220"},"modified":"2012-12-06T12:37:35","modified_gmt":"2012-12-06T10:37:35","slug":"contextul-sud-african-m-a-provocat-sa-gasesc-o-utilitate-practica-hermeneuticii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/contextul-sud-african-m-a-provocat-sa-gasesc-o-utilitate-practica-hermeneuticii\/","title":{"rendered":"\u201eContextul sud-african m-a provocat sa gasesc o utilitate practica hermeneuticii\u201c"},"content":{"rendered":"

Bernard Lategan in dialog cu Catalin Sturza<\/strong><\/p>\n

Bernard Lategan este, de mai multe decenii, unul dintre cei mai respectati intelectuali de pe scena publica din Africa de Sud, at\u00e2t \u00een cercurile academice, c\u00e2t si \u00een cele publice. A fost si este \u00een continuare angajat, prin numeroase carti si volume de eseuri, \u00een interpretare si \u00een reflectia despre interpretare \u00een contextul specific al vietii publice din Africa de Sud. A urmat studii de limbi clasice, lingvistica, literatura si teologie la mai multe universitati din Africa de Sud si din Europa, continent pe care si-a obtinut si diploma de doctor \u2013 \u00een Olanda. La t\u00e2rgul Gaudeamus, Bernard Lategan a lansat volumul de eseuri \u201eTeologie, hermeneutica si transformare sociala. Cazul Africii de Sud\u201c, aparut la Curtea Veche Publishing. Eseurile prezinta o utilitate neasteptata a hermeneuticii, care poate deveni un instrument de reconciliere sociala, facilit\u00e2nd descoperirea si aplicarea \u00een practica a unor valori comune.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Catalin Sturza: Parcurg\u00e2nd cartea dumneavoastra, cititorul va fi foarte uimit de ideea pe care o prezentati \u2013 aceea de a folosi hermeneutica si interpretarea biblica pe post de instrument pentru a obtine un anumit grad de reconciliere sociala \u00een Africa de Sud. Cum ati ajuns la acest proces?
\nBernard Lategan: Am fost exact la fel de uimit ca si cititorul pe care \u00eel descrieti, deoarece nu aceasta a fost intentia mea, de la bun \u00eenceput. Pregatirea mea este \u00een limbi clasice, asa cum stiti, asa ca o parte din activitatea mea s-a concentrat asupra interpretarii, \u00eendeaproape, a textelor \u2013 a textelor clasice. Apoi m-am \u00eendreptat spre \u00eentelegerea literaturii. \u00cen timp ce urmam acest drum, \u00eensa, ne aflam \u00een primele faze ale schimbarii, \u00een Africa de Sud. Si a devenit clar ca nu trebuie sa ne uitam doar la texte, ci si la societate, si la realitate. Si, brusc, am descoperit ca hermeneutica pentru care eu fusesem pregatit \u00eeti ofera anumite instrumente. Iar eu sunt aici ca sa interpretez si alte lucruri. Am descoperit ca nu avem de-a face doar cu o serie de texte, sau doar cu literatura. Daca iei, de pilda, legea \u2013 \u00eentregul domeniu al dreptului are de-a face cu ce \u00eenseamna legea, iar pledoaria avocatilor, \u00een sala de judecata, are de-a face cu interpretarea legii. Daca priviti \u00eentreaga problema a istoriei \u2013 istoria nu este o \u00eenregistrare a evenimentelor, este o selectie a evenimentelor, puse \u00eentr-o anumita rama. Acest fapt mi-a dat curajul sa analizez daca e sau nu e posibil sa extind aceasta abordare. Si ceea ce era foarte necesar, \u00een tranzitia sud-africana, era sa gasesti un concept alternativ sau o imagine alternativa a societatii, deoarece \u00eentreaga societate era construita pe ideea separarii \u2013 a-i tine pe oameni la distanta, pe baza unor grupuri etnice, de limba, de rasa. Asa ca trebuie sa \u00eentelegi bazele acestui fenomen, si apoi sa \u00eencerci sa gasesti o alternativa. Acesta e raspunsul lung, dar am fost la fel de surprins ca acest lucru poate fi folosit ca instrument si \u00een c\u00e2mpurile non-traditionale, sau \u00een c\u00e2mpurile neobisnuite \u2013 precum societatea, istoria, legea si sistemul de valori.<\/p>\n

Ct. S.: Ati scos, asadar, o idee din biblioteca si din cercetarea dumneavoastra, urmarita din pozitia omului de stiinta, si v-ati g\u00e2ndit: cum am putea sa facem acest lucru sa functioneze \u00een lumea reala? Acesta a fost procesul pe care l-ati urmat?
\nB. L: Acesta a fost procesul \u2013 si e vorba de o anumita inventie. Dar, ca sa fiu sincer, nu a fost numai g\u00e2ndirea mea. Am fost provocat sa ma g\u00e2ndesc la aceste lucruri, deoarece munca mea teoretica avea legatura, asa cum am explicat deja, cu interpretarea istoriei, a legii, a valorilor si a societatii. Apoi a sosit o provocare din partea unei companii din viata reala \u2013 o mina de aur foarte mare din Africa de Sud. Au auzit ca lucram la proiecte despre problema valorilor \u00een situatii de conflict, asa ca ne-au zis: veniti sa ne ajutati sa dezvoltam, \u00een compania noastra, valori comune. Aceasta provocare m-a obligat sa ma g\u00e2ndesc la cum poti sa faci acest lucru, \u00een practica.<\/p>\n

Ct. S.: Care a fost perioada c\u00e2nd a venit aceasta provocare?
\nB. L: Provocarea a venit chiar \u00eenainte de tranzitia din Africa de Sud, \u00een 1990. Nelson Mandela a fost eliberat \u00een 1992, apoi a urmat tranzitia spre alegerile din 1994. Acea mina de aur se afla \u00eentr-o faza \u00een care se simtea ca va urma o schimbare, ca se vor petrece anumite lucruri, iar oamenii de acolo erau foarte nesiguri, si plutea \u00een aer multa tensiune, si un conflict iminent. Atunci a \u00eenceput acest proces \u2013 \u00eenaintea tranzitiei si, \u00eentr-un anume fel, pentru a se pregati pentru tranzitia iminenta.<\/p>\n

Ct. S.: Vorbiti despre valori comune \u2013 cum functioneaza rezolvarea conflictelor, pornind de la astfel de valori? Sa spunem ca purtam o conversatie, si putem gasi o baza comuna, ceva cu ajutorul caruia putem construi un pod. Cum se aplica aceasta solutie \u00een cazul unei institutii, unde lucreaza mii de angajati, cu specializari foarte diferite?
\nB. L: Daca luam mina de aur ca exemplu, acesta reprezinta un mediu foarte divers. Muncitorii negri, africani, reprezentau 90% din forta de munca, \u00een timp ce albii, afrikaner, erau doar 10%. Este o structura condusa de anglo-americani. Dar nu exista numai diferente rasiale si culturale \u2013 exista si diferente \u00een ceea ce priveste specialitatile diferite din mina, inginerii, minerii, contabilii. Exista si diversitatea \u00eentre diversele sindicate. Asadar, nivelul de diversitate este foarte mare. Iar prima premisa e aceea ca nu pot exista puncte comune, iar oamenii vorbesc despre conflictul valorilor. \u00censa noi am descoperit ca acesta e un lucru de un ordin secundar \u2013 conflictul e unul de nivel secundar. Daca mergi si \u00eei \u00eentrebi pe oameni nu care le sunt valorile, ci ce se asteapta de la superiorul lor, vei primi un raspuns universal, \u00een termenii: trebuie sa fie corect, trebuie sa fie un lider bun, trebuie sa fie drept, trebuie sa existe respect. Daca \u00eentrebi un muncitor \u2013 ce te astepti de la un alt muncitor, din aceeasi echipa? \u2013 ti se va spune: trebuie sa coopereze bine cu mine, trebuie sa lucreze bine \u00een echipa, trebuie sa munceasca la fel ca mine si sa ma respecte. Si daca \u00eentrebi, acum, ce te astepti de la oamenii pe care \u00eei ai \u00een subordine, ti se va spune: trebuie sa vina la timp, trebuie sa coopereze si sa ma respecte. C\u00e2nd am pus aceste \u00eentrebari, am descoperit ca nimeni, \u00een mina, nu era \u00eempotriva respectului. Nimeni nu era \u00eempotriva tratamentului echitabil. Nimeni nu era \u00eempotriva unei conduceri competente. Si nimeni nu parea sa fi fost indiferent la problema securitatii. Asadar, iata ca exista un punct de plecare. Problema este cum interpretezi aceste valori. Aici apare conflictul.
\nSa va dau un singur exemplu, care e descris si \u00een carte. Un muncitor negru sta \u00een biroul unui manager alb, astept\u00e2ndu-l. Managerul intra \u00een \u00eencapere. Muncitorul negru nu saluta managerul alb, nu se ridica si-si fereste ochii \u2013 nu-l priveste pe manager \u00een fata. Pentru manager, aceasta este o expresie a lipsei de respect, pentru ca el e obisnuit ca minerul sa sara \u00een picioare, sa-l salute pe manager si sa-l priveasca \u00een ochi \u2013 altfel, se presupune ca ai intentii ascunse. Dar pentru muncitorul de culoare, codul sau cultural spune ca trebuie sa te situezi mai prejos de persoana care detine autoritatea. Asadar, daca acea persoana sta \u00een picioare, tu stai jos. Nu vorbesti p\u00e2na c\u00e2nd prezenta ta nu e remarcata de superior, si semnul maxim al lipsei de respect e sa-ti privesti superiorul direct \u00een ochi. Asadar, el intentioneaza doar sa arate respect. E un exemplu. Dar trebuie sa vorbesti despre aceste lucruri pentru a descoperi de unde porneste conflictul. Iar daca analizezi printr-o abordare hermeneutica de ce apare un conflict, vei descoperi ca acesta se iveste de obicei \u2013 nu mereu, dar de obicei \u2013 la nivelul implementarii. Asadar, presupunerea ca diversitatea nu poate fi folosita \u00een sensul cooperarii nu e adevarata. \u00censa corolarul e acela ca nu vei intentiona sa-i faci pe oameni la fel \u2013 valorile comune nu \u00eenseamna eliminarea personalitatilor, a identitatilor diferite s.a.m.d. Nu trebuie sa intentionezi sa-i faci pe oameni la fel. Poti ram\u00e2ne tu \u00eensuti. Nu tuturor le place fotbalul, de exemplu, sau muzica. Oamenii au propriile lor preferinte. \u00centr-o situatie profesionala, nu ai nevoie de oameni care g\u00e2ndesc exact la fel, se poarta la fel \u2013 ci de oameni care \u00eempartasesc fundamentele comune pe care vrei sa le realizezi.<\/p>\n

Ct. S.: Sa presupunem acum ca punctualitatea este o valoare comuna. Avem si un set de valori, \u00een urma procesului descris de dumneavoastra \u2013 stim ca punctualitatea si respectul reciproc functioneaza. \u00censa, dincolo de punctul acesta, trebuie sa-i pregatim pe manageri sa fie punctuali, si poate pe unii muncitori sa se poarte cu mai mult respect \u2013 si de aici porneste munca adevarata. Acesta e un efort mare, sa-i convingi pe toti sa fie punctuali. Si, daca acest lucru nu se \u00eent\u00e2mpla, totul e \u00een zadar.
\nB. L: Da, si nu pot sa se bazeze pe facilitator sa faca acest lucru. Ei trebuie sa dezvolte un cod de conduita pe care sa si-l regleze, ulterior. Pentru ca ceea ce le dai nu e doar punctualitatea, ci imaginea de ansamblu a profitabilitatii minei. Una dintre valorile pe care le-au acceptat a fost profitabilitatea. Managementul a vrut sa stabileasca productivitatea, ca valoare. Iar muncitorii au spus: nu, voi vreti ca noi sa producem, \u00eensa noi nu stim ce se \u00eent\u00e2mpla cu ceea ce producem. Asa ca acea valoare a fost transformata \u00een profitabilitate. Astfel, managementul a trebuit sa deschida registrele \u2013 un fapt cu totul nou pentru management. \u00censa atunci c\u00e2nd au facut publica informatia, c\u00e2nd au aratat care e pretul aurului, care e valoarea productiei, care ne sunt cheltuielile, atunci muncitorii au devenit dispusi sa accepte ca exista o imagine de ansamblu si ca trebuie sa fie productivi, pentru ca mina sa fie profitabila. Se introduce, asadar, un control mutual \u2013 daca cineva \u00eent\u00e2rzie, acea persoana nu este punctuala. Nu denigrezi o persoana si nu o tratezi rau: \u00eei spui \u2013 tocmai ne-ai \u00eencalcat regulile pe care le-am stabilit de comun acord. Nu sunt regulile mele, sunt regulile noastre. Asadar, daca nu vii la timp, faci rau \u00eentregii echipe. Iar echipa devine un instrument de disciplina \u2013 nu seful, sau compania. Asa convingi oamenii \u2013 spui: e spre binele nostru, pentru ca, daca nu suntem profitabili, o sa ne pierdem locurile de munca. Asa ca e nevoie sa fii disciplinat pentru a atinge un scop comun. Dar aceste reguli nu pot fi impuse de management. Trebuie sa fie rezultatul unei discutii.
\nSa va dau un alt exemplu. Un lucru foarte important pentru un muncitor de culoare e sa fie strigat pe numele lui. Muncitorilor nu le place sa li se spuna: hei, soferule negru! Sau: hei, operatorule! Un semn de respect e sa spui: salut, Eric. Sau: salut, John. Sa personalizezi apelativul. Atunci managerul spune: ok, vreau sa fac acest lucru, \u00eensa am 300 de oameni, nu le stiu numele tuturor, si, ca sa va pot striga pe nume, trebuie sa va puneti numele pe sepci, si voi sti ca va cheama Eric, sau John. Iar muncitorii ar putea face asta, dar spun: nu suntem de acord, pentru ca astfel ar putea sa ma identifice si, cu siguranta, o sa ma victimizeze. Asa ca, vedeti, e o modalitate constanta de a gasi cai agreabile de a satisface aceasta nevoie de conciliere, si e un proces \u00een permanenta desfasurare. \u00censa \u00een practica am descoperit ca, odata ce oamenii \u00eenteleg ca nu trebuie sa fim cu totii la fel, sa ne purtam la fel si sa avem aceleasi preocupari pentru sporturi, cultura, s.a., dar ca trebuie sa ne punem de acord asupra lucrurilor de baza pe care le facem la locul de munca, atunci avem o baza comuna. Iar atunci procesul se autoregleaza.<\/p>\n

Ct. S.: Ar putea fi aplicat acest model \u00eentregii societati \u2013 societatii, ca ansamblu?
\nB. L: Asa cum am spus, a fost un proces bazat pe \u00eencercari si erori succesive pe care l-am pus la punct \u00een mina de aur. Am \u00eencercat acest lucru si cu traducerile \u2013 se vorbeau multe limbi acolo, si a trebuit sa traducem multe din aceste lucruri. \u00censa, odata ce am avut succes \u00een mina, am \u00eencercat acest procedeu \u00een companii forestiere, \u00een corporatii media, \u00een departamente universitare, si \u00een alte companii. De fiecare data, am ajuns \u00een acelasi punct: am descoperit, desigur, seturi diferite de valori, \u00een fiecare caz, \u00eensa procesul a fost acelasi. Iar acest lucru a clarificat multe aspecte, \u00een fiecare companie, a devenit clar care erau problemele, si toti au putut sa porneasca de la aceste valori. Nu era un sistem complicat, ci un lucru la care trebuia sa te g\u00e2ndesti. Trebuia sa g\u00e2ndesti activ, si sa participi. Asa ca s-a manifestat, de fiecare data, o presiune din partea \u00eentregului grup \u00een sensul respectarii acestor valori.<\/p>\n

Ct. S.: Exista c\u00e2teva capitole, \u00een cartea dumneavoastra, legate cu acest subiect, care abordeaza interpretarea Vechiului si a Noului Testament prin perspectiva comunitatii care citeste textul biblic. Ati facut experimente si cu acest tip de interpretare?
\nB. L: Am descoperit ca, \u00een Africa de Sud, acelasi text biblic e citit \u00een modalitati complet diferite de oameni care vor sa foloseasca teologia pentru a justifica sistemul apartheitului, si de oameni care vor sa reziste acestui sistem. Am vazut, asadar, ca textul \u00een sine, desi e un text vechi, si are autoritate, e citit de oameni diferiti cu ochi diferiti si cu pregatiri diferite. Iar rolul cititorului care interpreteaza textul e una dintre descoperirile care au fost foarte importante pentru noi. \u00censa nu e un aspect limitat la teologie \u2013 \u00eent\u00e2lnim aceasta idee si \u00een teoria literara; Umberto Eco vorbeste mult despre rolul cititorului. Si exista si teoria receptarii, si cea a criticii orientate spre activarea cititorului (reader response criticism). Asa ca aceste lucruri ne-au facut constienti ca abordarea procesului de lectura este una interactiva, care poate sa porneasca de la textul obisnuit, dar interpretarea se va auzi, mereu, \u00een feluri diferite. E la fel ca \u00een cazul unei partituri muzicale \u2013 care e interpretata \u00een moduri diferite de artisti diferiti, cu nuante diferite.
\nAsa ca publicul, si cititorul au un rol foarte activ \u00een atribuirea sensului. Si odata ce accepti asta, devine un lucru foarte puternic, deoarece nu mai este un text atemporal, care poate fi \u00eenteles \u00eentr-un singur mod, si unul singur. Aceasta e abordarea autoritara tipica. Dar, \u00een realitate, daca vrei sa-i descatusezi puterea, trebuie sa-ti asumi riscul ca oamenii pot citi. Sigur, pot fi ne\u00eentelegeri, si trebuie sa controlezi lectura si sa dai motive pentru interpretarile pe care le dai. Nu poti sa citesti asa cum \u00eeti place, trebuie sa fii capabil sa discuti aceste interpretari. Asa ca valorile comune depind si de disponibilitatea unui discurs comun.
\nCt. S.: \u00cen ce comunitati ati \u00eent\u00e2lnit cele mai surprinzatoare lecturi si ati avut cele mai neobisnuite rezultate?
\nB. L: Sa va dau acest exemplu care tine de contextul cultural. Daca te uiti cum citesc oamenii care au o anumita experienta de viata textul, devine surprinzator, de exemplu, cum citeste o femeie acelasi text biblic. Aceste texte au fost produse \u00eentr-o societate care e, \u00een esenta, dominata de barbati. \u00censa daca le citesti \u00eempotriva curentului, ca sa spunem asa, descoperi brusc o multime de lucruri despre rolul femeii \u00een texte. Daca te uiti la locul femeii \u00een parabolele lui Isus, vei descoperi ca femeile erau tratate cu acelasi respect. Asa ca lectura textului de catre categorii diferite de public scoate la suprafata dimensiuni latente ale textului, care nu fusesera recunoscute. Nu putem spune ca textul s-a schimbat, ci ca exista dimensiuni noi ale textului, care au devenit brusc vizibile. Acesta e lucrul surprinzator \u2013 ca lectura textelor biblice de catre publicuri diferite a scos la iveala noi dimensiuni, si a scos la suprafata bogatia textelor \u2013 fata de lectura unidimensionala traditionala.<\/p>\n

Ct. S.: Acest demers presupune multa munca de teren, \u00eenseamna sa parasesti biblioteca, sa interactionezi cu oamenii, sa-i asculti si sa faci interviuri. Ati deschis o cale pentru lumea academica si pentru colegii dumneavoastra. Cum a reactionat comunitatea academica si teologica \u2013 a fost deschisa, s-a aratat gata sa va urmeze?
\nB. L: Dimpotriva, fost o munca foarte grea. La \u00eenceput oamenilor nu le-a placut noutatea, si au spus ca aceasta abordare face ca toate lucrurile sa devina prea nesigure. Deoarece avem de-a face cu un text autoritar, trebuie sa existe o singura lectura autoritara. Prin urmare, am \u00eent\u00e2mpinat multa rezistenta. A existat si teama ca o astfel de abordare aduce prea multa nesiguranta, ca face lucrurile sa fie ambigue. \u00censa, pe masura ce am \u00eenaintat, a devenit limpede ca asta nu e o amenintare, ci ca e chiar o cale de a descoperi bogatia textului, de a-i scoate la iveala dimensiuni nebanuite. Unele din aceste dimensiuni erau latente, pentru foarte mult timp, dar brusc ajungi \u00eentr-o situatie unde apare o nevoie specifica. Aici apare latura contextuala. Daca priviti Evangheliile, ele sunt patru, si fiecare spune aceeasi poveste. \u00censa fiecare are un public diferit. Marcu scrie pentru un public evreiesc; Ioan \u2013 pentru un public grec. Asta face ca textele sa fie asa diferite si bogate. \u00censa, dupa cum va spuneam, a fost o munca foarte grea, si am \u00eent\u00e2mpinat mult scepticism. Multi oameni au fost ne\u00eencrezatori. Dar cred ca, \u00een cele din urma, devine un fapt recunoscut acela ca p\u00e2na si Biblia este produsul interpretarii. Noul Testament este o interpretare a Vechiului Testament. Iar acest proces de reinterpretare se continua la nesf\u00e2rsit. Asta face ca textul sa fie viu, sa supravietuiasca secol dupa secol. Daca \u00eencerci sa-l opresti si sa fosilizezi textul, acesta nu va mai avea un viitor. \u00censa daca lasi procesul sa se desfasoare, vei descoperi lucruri noi.<\/p>\n

Ct. S.: Cum arata \u00een prezent situatia din Africa de Sud? Exista \u00een societate aceleasi nevoi ca atunci c\u00e2nd ati \u00eenceput sa cautati o modalitate de conciliere bazata pe valori comune \u2013 at\u00e2t la nivel social, c\u00e2t si la nivel politic?
\nB. L: Misiunea a devenit si mai dificila. \u00cen 1994 am avut visul unei societati mai umane, care sa se elibereze de discriminare, si de inegalitati. Nelson Mandela era pentru noi un simbol \u2013 omul care deschide drumul pentru aceasta societate noua. \u00cen constitutia noastra, aceasta viziune este foarte clar exprimata. \u00censa, daca te uiti la ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een ultimii 18 ani, \u00een multe cazuri nu am reusit sa atingem aceste obiective. Criminalitatea e \u00eenca foarte ridicata, si exista multa coruptie. Nu putem pretinde ca societatea devine mai umana, mai prietenoasa. Nu se poate spune ca valorile sunt diferite. Cred ca viziunea \u00eencorporata \u00een constitutie \u00eenca e prezenta. \u00censa am crezut ca, daca o scriem clar \u00een constitutie, misiunea e \u00eencheiata. Dar acum am descoperit ca, la fel ca \u00een cazul exemplului cu mina de aur, avem nevoie de o societate capabila sa se autoregleze, care reinterpreteaza \u00een mod constant aceste valori si se \u00eentreaba: cum sa atingem aceste obiective? Prin urmare, misiunea devine si mai grea, si mai e nevoie de foarte multa munca.<\/p>\n

Ct. S.: Asadar, nevoia unui mediator e permanenta. Cineva trebuie sa va preia sarcina de acolo de unde ati lasat-o. E un proces pe care l-am inventat \u2013 dar cineva trebuie sa-l duca mai departe, de aici \u00eenainte.
\nB. L: Am avut multi colegi alaturi de care am lucrat, si am depins de ideile altor oameni, am folosit literatura de specialitate. Multi oameni au contribuit \u2013 \u00eensa un proces, \u00een aceasta forma, nu exista, era un lucru foarte neobisnuit. Hermeneutica nu era folosita \u00een acest mod, si o abordare practica nu exista. \u00censa rezultatele pe care le-am obtinut au fost \u00eencurajatoare, si cumva e foarte optimist sa te g\u00e2ndesti ca, odata ce ai facut asta, gata, ai terminat \u2013 problema e rezolvata. Acum ne dam seama ca avem de-a face cu un proces \u00een permanenta desfasurare, pe care trebuie sa-l continui. Dar e si un lucru sanatos, deoarece trebuie sa te g\u00e2ndesti, trebuie sa-ti aduci, permanent, contributia, trebuie sa anticipezi, iar asta transforma procesul interpretarii \u00eentr-o solutie vie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bernard Lategan in dialog cu Catalin Sturza Bernard Lategan este, de mai multe decenii, unul dintre cei mai respectati intelectuali de pe scena publica din Africa de Sud, at\u00e2t \u00een cercurile academice, c\u00e2t si \u00een cele publice. A fost si este \u00een continuare angajat, prin numeroase carti si volume de eseuri, \u00een interpretare si \u00een… Cite\u0219te mai mult »\u201eContextul sud-african m-a provocat sa gasesc o utilitate practica hermeneuticii\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8492],"class_list":["post-14220","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-bernard-lategan"],"views":2065,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14220","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14220"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14220\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14220"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14220"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14220"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}