Din primavara, \u00een fiecare luna, \u00een dupa-amiaza zilei de 22, sute, mii de studenti, de elevi, de profesori, de simpatizanti demonstreaza \u00een centrul Montr\u00e9alului. Incidentele cu politistii care-i \u00eensotesc de o parte si de alta a bulevardelor, numerosi si pregatiti sa intervina cu tot arsenalul represiv, au scazut, arestarile, de asemenea. Paradoxul situatiei este ca, sub pretextul nedivulgarii traseului, abia pornite, demonstratiile sunt declarate ilegale dar sunt lasate totusi sa continue. At\u00e2t pentru politie, c\u00e2t si pentru o parte a soferilor exasperati de blocarea bulevardelor, daca nu de-a dreptul ilegale, cel putin irealiste sunt considerate si revendicarile principale ale tinerilor: \u00eenvatam\u00e2nt gratuit si stoparea transformarii educatiei si cunoasterii \u00eentr-o marfa. Dar, se stie, putina defulare ritualica sub stricta supraveghere nu strica nici \u00een provincia cea mai rebela politic a Canadei si, \u00een general, niciunde \u00een lume.
\nMulte din pulsiunile politice si sociale din \u201eprimavara artarului\u201c s-au consumat cu ocazia alegerilor unui guvern minoritar social-democrat si suveranist. Ceea ce era, \u00eensa, de prevazut, s-a \u00eent\u00e2mplat foarte repede: sub presiunea \u201epietei\u201c financiare si a patronatului local, noul guvern a impus provinciei o cura de rigoare. Daca ar fi ramas la putere, liberalii n-ar fi procedat altfel. Mai \u00een gluma, mai \u00een serios, dupa ce ani de zile (am apucat si eu) costurile enorme ale Stadionului Olimpic au fost platite cu taxele pe tigari, fumatorii sunt din nou chemati sa redreseze finantele Qu\u00e9becului. \u00cen aceeasi perspectiva, loteriei i s-a cerut cu toata seriozitatea sa mareasca numarul jucatorilor. Qu\u00e9becul nu e dec\u00e2t o provincie cu aproape opt milioane de locuitori si cu o datorie suverana de 193 de miliarde de dolari, criza n-a avut \u00een Canada aceeasi amploare si aceleasi consecinte ca \u00een Statele Unite, dar masurile guvernului conservator se \u00eenscriu \u00een panica si miscarea generala a neoliberalismului de a se salva pe seama populatiilor. De c\u00e2tiva ani buni deja, indiferent de culoarea politica a partidelor sau a coalitiilor la putere, \u00een Grecia, \u00een Spania, Portugalia, Irlanda, Marea Britanie rigoarea financiara si austeritatea fac parte din cotidian. Confruntat cu aceeasi realitate brutala a crizei economice si cu aceleasi exigente ale \u201epietei\u201c, guvernul socialist francez a trebuit sa abandoneze sau sa edulcoreze o serie importanta de angajamente \u201ede st\u00e2nga\u201c si sa asume fatalitatea de conjunctura a rigorii si a austeritatii. Diabolizata \u00een timpul campaniei electorale pentru politica sa neoliberala, dreapta sarkozist\u00e3 n-ar fi facut altceva, cu exceptia notabila a legalizarii casatoriilor \u00eentre persoane de acelasi sex, minoritate minuscula, influenta si galagioasa, adapostit\u00e3 sub pulpana larga a unei \u201est\u00e2ngi\u201c care s-a acomodat de mult, si deseori cu entuziasm, cu excesele si injustitiile capitalismului.
\nSt\u00e2nga rom\u00e2neasca sau considerata ca atare nu face exceptie. Alianta recenta cu liberalii ar putea fi o scuza, dar cum \u00een Rom\u00e2nia jocurile politice nu urmaresc dec\u00e2t ascensiunea cu orice pret la guvernare, ideologia si politica nu sunt dec\u00e2t un detaliu, o bagatela, o guma de mestecat \u00een nestire de tutarii de pe margine. Ei sunt aceia care anunta \u00eenspaim\u00e2ntati, cu sufletul la gura, de luni de zile, ca, dupa alegeri, tara va fi \u00eempartita pentru urmatorii patru ani \u00eentre o majoritate multumita si bucuroasa de inconstienti si o minoritate sumbra si trista de lucizi. \u00centre multi si prosti si putini si destepti. \u00centre cei care cred ca Rom\u00e2nia e o colonie a Uniunii Europene si a Statelor Unite si s-au saturat si cei care se simt excelent \u00een conditia de colonizati si viseaza \u00een secret la o anexare salutara si rapida a tarii. Altfel spus si pe \u00eentelesul tuturor, o Rom\u00e2nie \u00eempartita \u00eentre cei rai si numerosi si cei buni si putini.
\nDe aici, de departe, toat\u00e3 aceast\u00e3 schizofrenie mediatica legata de rezultatele previzibile ale alegerilor parlamentare are un comic nebun \u00een ea. S-ar putea crede ca bastionul democratic care ar fi fost tara \u00een ultimii ani se va prabusi peste noapte numai pentru ca \u00een imensa lor majoritate rom\u00e2nii n-au \u00eenteles si se \u00eencapat\u00e2neaza sa nu \u00eenteleaga ce-i cu ei si cine le vrea binele. Grav ar mai fi ca asa ceva li se \u00eent\u00e2mpla de douazeci si doi de ani, si tot n-au \u00eenvatat nimic, tot fac de capul lor si tot anapoda, si tot se lasa pacaliti, si tara tot se duce de r\u00e2pa indiferent de coloratura politica a promisiunilor celor pe care i-au votat din patru \u00een patru ani. Ca nu par sa fie c\u00e2tusi de putin impresionati ca sub ruinele fumeg\u00e2nde ale dragei lor de democratii liberale \u00eesi vor \u00eengropa aspiratiile de care, de fapt, habar n-au si nici nu tin sa aiba. Ca nu le-ar pasa nici c\u00e2t negru sub unghie de elita lacrimogena si dusmanoasa care pretinde ca detine secretul acestor aspiratii capitaliste ale natiei. Hazul nebun \u00eencepe c\u00e2nd, tot delir\u00e2nd despre inconstienta, prostia, rautatea si nerecunostinta plebei peste care s-a catarat nechemata de nimeni, elita speriata, sumbra si trista a gasit totusi resurse sufletesti pentru a se pregati sa accepte \u00eenfr\u00e2ngerea anuntata. Cu dintii str\u00e2nsi, cu ura si cu privirea implor\u00e2nd cerul Europei si al Statelor Unite.
\n\u00cemi spun deloc amuzat ca, dincolo de convingerile si de ranchiunele lor politice, daca acesti oameni inteligenti, cultivati, talentati nu vor \u00eentelege ca ar fi \u00een sf\u00e2rsit timpul sa implore doar cerul patriei, singurele desfatari intelectuale care le vor ram\u00e2ne de-a lungul celor patru ani de guvernare socialist-liberala se vor rezuma la rumegarea patimasa \u00een cerc \u00eenchis a propriilor aspiratii, la varsarea bilei peste noua putere si la \u00eenc\u00e2ntarea infantila si somnifera a convingerii ca sunt singurii buni, frumosi si generosi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Din primavara, \u00een fiecare luna, \u00een dupa-amiaza zilei de 22, sute, mii de studenti, de elevi, de profesori, de simpatizanti demonstreaza \u00een centrul Montr\u00e9alului. Incidentele cu politistii care-i \u00eensotesc de o parte si de alta a bulevardelor, numerosi si pregatiti sa intervina cu tot arsenalul represiv, au scazut, arestarile, de asemenea. Paradoxul situatiei este ca,… Cite\u0219te mai mult »Cei buni si cei rai<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8491],"class_list":["post-14213","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-demonstartii-la-montreal"],"views":1227,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14213","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14213"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14213\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14213"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14213"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14213"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}