Un an blestemat a fost acest 2012. Rom\u00e2nii au fost obligati sa suporte trei campanii electorale: \u00een iunie pentru alegerile locale, \u00een iulie pentru referendum si cea de dinaintea alegerilor parlamentare de acum. Criza declansata de referendumul pentru suspendarea si demiterea presedintelui, devastatoare si perfect inutila, a declansat o batalie fara menajamente pentru Putere. Tara era deja sleita de jafurile economice, de coruptia generalizata si de tradarea intereselor nationale. Deceptionati si descurajati, rom\u00e2nii\u00a0 si-au modificat\u00a0 imaginea despre ei \u00eensisi si au \u00eenceput sa traiasca, fara sa-si fi dorit, cu sentimentul de victima. \u00cen fata asalturilor la baioneta ale politicienilor, tot mai multi dintre ei ridica din umeri: nu avem ce sa facem, este inutil sa ne batem! Nu, nu este inutil. Poate ca am pierdut mult, chiar foarte mult, dar nu cred ca trebuie sa sacrificam si onestitatea noastra de cetateni. Ca fii ai unui stat cu interesele lui, ca europeni ai unei familii de civilizatie cu ideal vechi de solidaritate, nu putem sa depunem armele resemnati. Este momentul sa ne re\u00eentoarcem la relieful existentei noastre ridicat pe simplitate, pe precepte morale si de credinta aproape instinctuale. Nu suntem un popor de hoti. Nici o insulta nu este mai dureroasa dec\u00e2t aceasta. Avem cu ce, avem de ce sa ne ridicam. Pentru asta, este nevoie de o\u00a0 dezintoxicare politica rapida si sa depasim blocajul \u00een care a intrat societatea rom\u00e2neasca. Depolitizarea institutiilor statului este prima dintre masuri. Desi nu este suficienta, este bine sa o aplicam ca terapie de \u00eendreptare a raului. Prin activism de partid si prin coruptie \u2013 hrana si sursa puterii partidelor noastre politice \u2013 a fost afectata sanatatea natiunii. Am fost surprins sa constat ca oameni pe care \u00eei stiam cumpatati, cu preocupari intelectuale independente de curentele dominatoare, cu grija dob\u00e2ndirii unui confort social si a unei libertati individuale de spirit, nu mai g\u00e2ndesc cu propriul lor cap. Prin atasament neconditionat la manevrele Puterii multi s-au trezit \u00eenregimentati unei cauze care nu este a lor. Trauma majora pe care a produs-o \u00een societatea rom\u00e2neasca acest fel de comportament echivaleaza cu atrofierea simtului civic. Cu depersonalizarea. C\u00e2nd ma trezesc \u00een fata unor astfel de \u201ecazuri\u201c \u00eemi vine \u00een minte marturisirea marelui diplomat francez Talleyrand, cel care l-a slujit si l-a tradat pe Napoleon atunci c\u00e2nd a socotit ca gloria Frantei o cere, care spunea ca nici o aliniere politica nu implica inevitabil o negare a ideilor.
\nUnii au afirmat ca tentativa din aceasta vara de destituire a presedintelui Rom\u00e2niei a fost neconstitutionala, chiar o rusine. Ca neconstitutionala nu a putut fi demonstrata nici macar de cei interesati sa o socoteasca astfel. O rusine, da. O rusine nu\u00a0 pentru ca a fost initiata ci pentru ca, de data asta constitutional, vointa poporului nu a fost respectata. Si nu a fost o premiera de care s-ar fi facut vinovati niste rom\u00e2ni ignoranti si patimasi. \u00cen Lituania, un pilot acrobat, Rolandas Paksas, ajuns presedinte \u00een 2003, la 47 de ani, a fost \u00eembatat nu de aerul tare al vazduhului, ci de cel al \u00eenaltimii puterii pe pam\u00e2nt. Pilotul-presedinte a fost primul sef de stat din Europa destituit dupa modelul american al \u201eimpeachment-ului\u201c caruia i-a cazut c\u00e2ndva victima Richard Nixon. Paksas, ca sa vedeti, a fost \u00eenlaturat pentru un motiv care la Bucuresti ar putea fi subiect pentru revistele de bascalioase. Anume, pentru ca a acordat cetatenie lituaniana unui om de afaceri rus ca rasplata pentru marinimia acestuia de a-i finanta campania electorala! Curtea Constitutionala lituaniana nu l-a iertat,\u00a0 ci l-a destituit. Ca sa vedeti c\u00e2t de repede vine dezonoarea la un politician improvizat si \u00eenca si mai repede sanctionarea unui gest de coruptie atunci c\u00e2nd democratia si Constitutia functioneaza fara presiunea politicului.
\n\u00cen cur\u00e2nd se \u00eemplinesc 80 de ani de la asasinarea primului-ministru I. Gh. Duca de catre oamenii Garzii de Fier. Aduc \u00een discutie aceasta crima pentru ca am constatat ca timpul a erodat semnificatia ei \u00een cazul unor tineri care tin cu orice pret sa patrunda \u00een sferele Puterii. O dovedeste m\u00e2ndria abia disimulata a unora de a se revendica lacrima din icoana \u201ecapitanului\u201c Zelea-Codreanu. Asasinarea lui I. Gh. Duca arata unde poate sa duca agresivitate fanatismului politic. Crima \u00een numele unui crez exacerbat politic este \u00eempotriva unei natiuni, nu doar a unui om. I. Gh. Duca a fost un promotor al apropierii de cercurile politice si financiare franco-britanice din convingerea ca aceea era calea sincronizarii noastre la Europa si a modernizarii Rom\u00e2niei. \u00cen acele vremuri au existat corupti si corupere, nu-i vorba. Dar el a ramas departe de tentatiile banului si onorurilor facile. Un contemporan, Gheorghe Selten, a lasat un portret memorabil al acestui politician: \u201eA fost modest p\u00e2na la sfiiciune, cinstit p\u00e2na la abstractizarea persoanei sale, drept p\u00e2na la o indolenta slabiciune. N-a facut niciodata parada de cultura sa vasta, de talentul sau superior, de inteligenta sa prodigioasa. N-a fost bogat si nu s-a \u00eembogatit… N-a putut sa-si str\u00e2nga bani pentru a-si face o casa macar; vesnic a fost chirias…\u201c. Gheorghe Tatarescu completeaza aceasta imagine, ireala as spune, astfel: \u201eBiroul lui! O \u00eencapere \u00een care de-abia pot sedea comod patru insi \u2013 cu fereastra ce da pe o curte dosnica. O masa de brad, patru scaune de lemn; \u00eentr-un colt un divan acoperit cu un macat de stamba rosie, \u00eentr-alt colt un dulap. At\u00e2t. Nici un ornament, nici o podoaba \u2013 nici un obiect de arta. Pe dulap o masca de bronz a lui Eminescu, strajuind cu z\u00e2mbetul dureros \u00eencaperea. Odaie de schimnic. O chilie. Aici s-au scurs ultimii sai ani de truda \u2013 de chin \u2013 (de) zbucium; aici s-au scurs zilele \u00eenchinate numai binelui public\u201c. Un astfel de om a fost ucis de oamenii Garzii de Fier care urmau sa urce p\u00e2na \u00een v\u00e2rful puterii \u00een numele lui Dumnezeu si al capitanului. Nu austeritatea lui I. Gh. Duca o recomand politicienilor nostri de azi, desi nu le-ar strica, ci crezul si demnitatea cu care acesta a considerat ca trebuie sa ocupe o pozitie publica. Nu ma \u00eendoiesc ca ideea \u201ebinelui public\u201c poate fi slujita chiar si din palatul construit de Ceausescu cu privatiuni inimaginabile suportate de rom\u00e2ni. Conditia este sa ai convingerile unui I. Gh. Duca. Este greu sa fii astazi rom\u00e2n (am mai scris aceasta propozitie si marturisesc acum: cu str\u00e2ngere de inima), dar nu trebuie sa facem conditia de rom\u00e2n ridicola sau imposibila. Nu este usor nici sa fii francez, spaniol, italian, scotian, englez, grec etc. Nu a fost, de fapt, niciodata. Dar noi nu vom putea iesi la liman arat\u00e2ndu-ne la infinit toleranti cu\u00a0 cei care ne umilesc. Andr\u00e9 Malraux a avut vorbe care, cu schimbarea a doua cuvinte, merita sa fie \u00eencrustate pe t\u00e2mpla Parlamentului nostru. El spunea: \u201eEu numesc francezi pe cei care nu vor ca Franta sa moara\u201c. \u00cenlocuiti \u201efrancezi\u201c cu rom\u00e2ni, \u201eFranta\u201c cu Rom\u00e2nia si vedeti c\u00e2ti dintre politicienii nostri sunt dispusi macar sa cocheteze cu o astfel de convingere.
\nCriza exista peste tot, coruptie de asemenea. Liderii politici se ascund \u00een spatele unui mandat dar, p\u00e2na la urma, dau socoteala pentru abuzurile pe care le-au facut, cu buna stiinta sau din pacatul, nici el scuzabil, al prostiei. Partidele se fac si se desfac. Ideile mari politice ram\u00e2n. La noi, alegerile, care ar trebui sa fie un exercitiu de democratie, sunt constant viciate nu neaparat de fraude \u2013 acestea exista, desigur, si \u00een alte state \u2013 ci de oportunismul politic. De aceasta situatie suntem cu totii de vina pentru ca am\u00a0 tolerat sau am fost indiferenti la rapacitatea clasei politice. Nu am stiut sa taxam, sa sanctionam aceasta rapacitate prin votul nostru. Acceptam sa traim sub tortura politicii. De la acel decembrie \u00eens\u00e2ngerat din 1989 si p\u00e2na acum evolutia mentalitatilor \u00een Rom\u00e2nia nu a produs \u00eenca o alternativa democratica antinomica viabila. O societate tinuta \u00een fr\u00e2ul unei ideologii rigide, ca aceea de dinainte de 1989, nu merita haosul unui capitalism alienat ca acesta care a urmat, lasat la cheremul unor veleitari. Nu schimbi un rau cu un alt rau.
\nOric\u00e2t de dificila s-ar dovedi, depolitizarea institutiilor statului se impune cu necesitate. Respectarea legilor, de asemenea. Intrarea \u00een ordine nu mai poate \u00eent\u00e2rzia. S-a spus \u00een nenumarate r\u00e2nduri ca trebuie sa \u00eencepem cu scoala. Desigur. Adaug la acest adevar un altul adesea, daca nu permanent, neglijat: rolul culturii. Asertiunea ca aceasta costa si nu produce, ca investitiile \u00een cultura duc la ruinare rapida este absurda, nedreapta, complet daunatoare. \u00cencercati sa \u00eenlocuiti cultura cu ignoranta si veti vedea c\u00e2t de rapid ne ruinam.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un an blestemat a fost acest 2012. Rom\u00e2nii au fost obligati sa suporte trei campanii electorale: \u00een iunie pentru alegerile locale, \u00een iulie pentru referendum si cea de dinaintea alegerilor parlamentare de acum. Criza declansata de referendumul pentru suspendarea si demiterea presedintelui, devastatoare si perfect inutila, a declansat o batalie fara menajamente pentru Putere. Tara… Cite\u0219te mai mult »Dezintoxicarea politic\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-14209","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":2814,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14209","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14209"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14209\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14209"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14209"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14209"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}