O data la doi ani, Asociatia Flautistilor Englezi organizeaza Conventia Internationala a Flautistilor, eveniment menit sa reuneasca elita flautistica a lumii. Anul acesta, \u00een luna august, a avut loc, la Manchester, cea de-a optsprezecea editie. Concomitent cu acest congres, la care sunt prezente personalitati marcante \u2013 cu recitaluri alcatuite \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t, pe ansamblu, repertoriul oferit sa fie c\u00e2t mai variat \u2013, colocvii, \u00een care se dezbat diferite teme privind pedagogia instrumentului, descoperiri de ultima ora \u00een ceea ce priveste fabricarea si \u00eembunatatirea mecanicii flautului sau evocarea unor personalitati care au marcat \u00een mod esential viata flautistica universala, concomitent cu toate acestea, asadar, se desfasoara si concursul tinerilor flautisti: cincizeci la numar, selectati \u00een modul cel mai riguros din r\u00e2ndul elevilor si studentilor care studiaza instrumentul. Prin seriozitatea deciziilor, acest concurs s-a impus \u00een viata muzicala, devenind o importanta rampa de lansare pe plan international a c\u00e2stigatorilor. Ocupantii locurilor fruntase c\u00e2nta \u00een gala programata \u00een ultima zi a Conventiei si, ulterior,\u00a0 au usile deschise catre reuniunile flautistilor din toata lumea.
\nPrestigiul BFS (British Flute Society) se datoreaza si faptului ca de-a lungul anilor la conducerea asociatiei s-au aflat cei mai valorosi muzicieni din domeniu, precum Albert Cooper, Trevor Wye, Wissam Boustany, William Bennett, si \u2013 pentru\u00a0 a-i \u00eencununa stralucirea \u2013, presedintele sau de onoare, ad vitam, flautistul cu cel mai sonor nume al tuturor timpurilor, Sir James Galway. Cu o asemenea avangarda, evenimentele organizate de BFS devin un reper international de netagaduit.
\nAnul acesta, am avut onoarea sa ma aflu si eu printre invitati, oferindu-mi-se posibilitatea de a sustine un recital de sine statator. Am propus trei variante de program, iar organizatorii l-au ales pe cel cu lucrari ale compozitorilor rom\u00e2ni. Era firesc sa fie asa, dat fiind ca scoala rom\u00e2neasca de compozitie este prea putin cunoscuta, \u00een comparatie cu lucrarile standard, c\u00e2ntate si rasc\u00e2ntate la fiecare editie.\u00a0 De altfel, am observat ca si \u00een cazul altor invitati straini, au fost preferate programele alcatuite din muzica tarilor lor de provenienta. \u00cen ceea ce ma priveste, am ales un repertoriu solid, bazat pe diversitate semantica si emotionala, dar si pe o mare virtuozitate, apartin\u00e2nd unor compozitori de prim rang ai culturii rom\u00e2ne: Doina Rotaru, Violeta Dinescu, Dan Dediu si Laura Manolache. Am fost motivat \u00een alegerea mea, pe de o parte, de faptul ca toti patru au compus enorm de mult pentru flaut si, \u00een consecinta, fiind perfect familiarizati cu tehnica instrumentului, au realizat lucrari foarte bine scrise si cu mare impact la public iar, pe de alta parte, de faptul ca fiecare dintre aceste piese este g\u00e2ndita pentru un alt tip de flaut, spre exemplu flaut alto sau flaut bas, largindu-se, \u00een felul acesta, paleta sonora si spectaculozitatea tehnicilor de c\u00e2nt ale flautului de concert, cu inerenta surpriza asupra publicului. Fara a mai pune la socoteala experienta personala, de mai bine de douazeci de ani, \u00een interpretarea partiturilor Doinei Rotaru, Violetei Dinescu sau ale lui Dan Dediu, compozitori a caror creatie dedicata flautului am avut privilegiul de a o \u00eenregistra integral. CD-ul \u201eUroboros\u201c, cu muzica de Doina Rotaru, a fost \u00eenregistrat la Ed. Muzica, un altul, \u201eApfel W\u00fcrmer\u201c al lui Dan Dediu, la Cavalli Records din Germania, iar CD-urile Violetei Dinescu, \u201eTabu\u201c si \u201eForgetmenot\u201c, la Ed. Gutingi, tot \u00een Germania. De altfel, \u201eFortgetmenot\u201c este ultimul meu CD (2012), pe care l-am prezentat si \u00een cadrul Conventiei de la Manchester. Celelalte, mai sus amintite, au avut deja sau sunt pe cale sa aiba cronici \u00een revista trimestriala \u201eFlute Magazine\u201c a asociatiei britanice BFS.
\nApropo de publicatiile BFS, at\u00e2t punerea \u00een pagina \u2013 calitatea fotografiilor, a h\u00e2rtiei, a graficii, c\u00e2t si continutul, calitatea articolelor stiintifice, a editorialelor, a cronicilor de concert sau de aparitii discografice, reclamele referitoare la concertele marilor flautisti sau la marile companii producatoare de instrumente sunt, absolut toate, de exceptie. Acelasi lucru pot spune si despre programul-revista tiparit special pentru acest eveniment, \u00een care se regasesc at\u00e2t informatiile despre fiecare moment din program, cu prezentari detaliate ale recitalurilor, prelegerilor, cursurilor de maiestrie, expozitiilor de instrumente, c\u00e2t si fotografiile si datele personale ale fiecarui artist prezent \u00een festival.
\nProbabil ca pentru marea majoritate a invitatilor si, mai ales, pentru cei englezi aceasta perfecta organizare este un lucru firesc, pentru mine, \u00eensa, obisnuit cu bine-cunoscuta nonsalanta rom\u00e2neasca \u00een fata oricarui eveniment, fie el si de mare anvergura, a fost o senzatie dintre cele mai placute. Mi-as fi dorit sa nu se mai sf\u00e2rseasca. Pe l\u00e2nga faptul ca din prima clipa organizatorii m-au \u00eent\u00e2mpinat binevoitori, st\u00e2ndu-mi \u00een permanenta la dispozitie, am avut placerea sa constat ca \u00eentreg programul meu de repetitii fusese dinainte stabilit ca, de altfel, si al celorlalti participanti, astfel \u00eenc\u00e2t zecile de prezentari ce aveau loc zilnic sa se \u00eencadreze perfect \u00een perioada de timp alocata.
\nPe masura ce descopeream coplesitoarea oferta a evenimentelor, \u00eentelegeam si motivul pentru care board-ul asociatiei alesese ca loc de desfasurare al Conventiei Royal Northern College of Music din Manchester: numeroasele sali de concert pe care le detine aceasta prestigioasa scoala de muzica sunt de-a dreptul impresionante si utilate cu echipament tehnic de ultima ora (sonorizare, ecrane, lumini etc.). De asemenea, spatiile de relaxare \u2013 cafenele, restaurant, bar \u2013 ofereau participantilor confortul perfect, astfel \u00eenc\u00e2t sa nu fie nevoiti sa paraseasca incinta. \u00cen felul acesta, cafeaua de dimineata, pauzele de pr\u00e2nz sau dinaintea ultimului concert de seara nu \u00eent\u00e2rziau c\u00e2tusi de putin desfasurarea programului conform orarului prestabilit. \u00cen fiecare zi, dupa \u00eenchidere, se organizau \u00eent\u00e2lniri tip jam-session, la care participau flautisti de toate v\u00e2rstele si categoriile, pe teme anuntate \u00een program: jazz, muzica cu influente ale culturilor extra-europene, muzica contemporana, ansambluri de flaute traditionale sau clasice etc. Practic, \u00een jurul meselor din barul de noapte, se legau prietenii, iar c\u00e2nd si c\u00e2nd, c\u00e2te un tip mai \u00eendraznet lansa, de pe scena, provocari, la care fiecare reactiona dupa bunul plac. Se crea \u00een felul acesta o atmosfera dominata de flaut, cu gesturi muzicale dintre cele mai \u00eendraznete, imaginative, traznite si, de multe ori, pline de umor. Era momentul tuturor de relaxare, de buna dispozitie, \u00eencheiat cu greu, de fiecare data, spre orele mici ale diminetii.
\nAceasta atmosfera artistica, plina de creativitate, de discutii permanente \u00een jurul flautului \u2013 tehnici noi, repertoriu, inovatii, aparitii editoriale, recitaluri ale celor prezenti s.a.m.d. \u2013, mi-a dat aripi si, pentru o scurta perioada, mi-am imaginat ca o astfel de Conventie s-ar putea organiza si la noi, \u00een Rom\u00e2nia, caci la Budapesta, Praga sau chiar Sofia, colegii nostri sunt \u00een stare de astfel de gesturi. Numai ca foarte rapid, citind atent revista primita de fiecare participant, am vazut ca marea majoritate a celor invitati sa sustina recitaluri, cursuri de maiestrie sau prelegeri despre repertoriul flautistic si tehnicile pedagogice sunt profesori (multi dintre ei fiind, \u00een paralel, si instrumentisti \u00een orchestra) care predau la diferite niveluri de \u00eenvatare a instrumentului: scoala primara, liceu sau academie (universitate). Or, ma \u00eentreb c\u00e2ti profesori rom\u00e2ni de flaut ar fi capabili sa sustina o dizertatie pe temele amintite mai sus si, mai ales, c\u00e2ti ar fi capabili sa urce pe scena pentru a sustine un recital? Si, foarte rapid, dezamagirea s-a instalat \u00een sufletul meu, las\u00e2ndu-mi un gust amar de care nu voi scapa multa vreme. Asa s-a \u00eent\u00e2mplat, de altfel, de fiecare data c\u00e2nd am participat la astfel de \u00eent\u00e2lniri: la Nissa, la Darmstadt, la M\u00fcnchen, la Kansas City, la Veggis (\u00een Elvetia) ori la Reggio Emilia (\u00een Italia).
\nNoroc ca uitarea este o componenta a psihicului omenesc, iar speranta moare \u00eentotdeauna ultima. Au trecut douazeci si doi de ani \u00een care cu totii am sperat ca scoala rom\u00e2neasca se va revigora si se va impune \u00een viata muzicala universala. \u00cen realitate, \u00eensa, au fost admisi \u00een sistem un numar impresionant de dascali fara sistem, fara nicio experienta solistica sau de orchestra, care au reusit aproape sa anuleze si bruma de rezultate ale scolii de tip \u00eenchis, cum a fost cea de p\u00e2na \u00een anii \u201990. Un program guvernamental serios ar impune ca la o Conventie ca aceea despre care vorbesc, un numar consistent de elevi si profesori rom\u00e2ni sa participe, pe banii statului, pentru a lua contact cu ceea ce se petrece \u00een lume. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, prelund exemplul Bulgariei, tinerii muzicieni ar trebui sa beneficieze de burse finantate de Ministerul \u00cenvatam\u00e2ntului, pentru a studia \u00een marile centre muzicale ale lumii, cu obligativitatea de a se \u00eentoarce si de a crea o scoala rom\u00e2neasca solida. Cine stie? Poate peste vreo treizeci de ani… fiindca, asa cum spuneam, speranta\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O data la doi ani, Asociatia Flautistilor Englezi organizeaza Conventia Internationala a Flautistilor, eveniment menit sa reuneasca elita flautistica a lumii. Anul acesta, \u00een luna august, a avut loc, la Manchester, cea de-a optsprezecea editie. Concomitent cu acest congres, la care sunt prezente personalitati marcante \u2013 cu recitaluri alcatuite \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t, pe ansamblu,… Cite\u0219te mai mult »Conventia de la Manchester<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-14191","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":978,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14191","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14191"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14191\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14191"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14191"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14191"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}