{"id":14188,"date":"2012-12-06T12:23:04","date_gmt":"2012-12-06T10:23:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14188"},"modified":"2012-12-06T12:23:21","modified_gmt":"2012-12-06T10:23:21","slug":"spatiul-public-expandat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/spatiul-public-expandat\/","title":{"rendered":"Spatiul public expandat"},"content":{"rendered":"

De c\u00e2tiva ani \u00eencercam sa definim spatiul public \u00een Bucuresti. Nu pentru ca el nu ar fi existat \u00een anii comunismului. El a existat \u00eentotdeauna. Si a fost mereu un loc al interactiunii umane. Conceptul de Agora al lumii antice, cu ritualuri si modalitati de comunicare \u00eentre cetateni, a existat mereu de-a lungul istoriei, schimb\u00e2ndu-si doar \u00eenfatisarea. Arhitectura \u00eensasi a fost un mediu propice \u00eent\u00e2lnirii si comunicarii, spatiul urban fiind un simbol al discursului si de multe ori al performance-ului.<\/strong><\/em>
\nCu toate acestea ne trezim astazi \u00een epoca postmoderna \u00eentr-o lume globalizata \u00een care rolul spatiului \u00een sfera publica se schimba, devenind doar un capitol pasager \u00een viata orasului. Mai putem adauga asemanarea de multe ori p\u00e2na la confundare a noilor orase de tip occidental. Aici intervine rolul artei \u00een spatiul public. Arta poate amprenta, personaliza, d\u00e2nd identitate culturala acolo unde ea nu exista.
\nDar sa \u00eencepem cu spatiul public \u00een Bucuresti. Sub anii comunismului, acest spatiu citadin devenise al nimanui. Indivizii au fost deposedati de propriile lor case, simtul proprietatii abolit, strada, \u00een general, era considerata inexistenta, iar spatiul public al altcuiva, nu al nostru.\u00a0 Mecanismul receptarii acestui spatiu, ca si al interventiei artistice \u00een cadrul sau, este adormit \u00een constiintele noastre. De altfel, acest lucru a fost spus si \u00een alte r\u00e2nduri: \u201eun peisaj dezolant \u00een care fiintam zi de zi, \u00een imposibilitatea de a ne regasi linistea vizuala \u00een orasele noastre abrutizate de solutiile incomplete, mediocre ale arhitecturii si urbanismului de tip comunist. Acest derizoriu se amplifica azi \u00eentr-un mod socant\u201c(Anka Anghel Coller-Grupul Salmastru).
\nAsadar, proiecte de arta \u00een spatiul public au existat de-a lungul anilor. Tinerii artisti vizuali s-au implicat \u00een procesul de constientizare si regenerare a acestui spatiu, dar si de reabilitare estetica si culturala a Bucurestiului. Un bun exemplu este proiectul \u00eenceput \u00eenca din 2005, \u201eI Love Bucharest\u201c, proiect sustinut de Asociatia din Pod si Galeria Mora, coordonat de artistele Irina Abaza, Mara Patriche, Mihaela Miron. Prin intermediul sau se propune creionarea unui viitor determinat de actiunile prezente ale artistilor prin proiecte educationale, animatii, interventii artistice, proiecte de arta publica si proiecte de arta comunitara. As exemplifica prin \u201eBucharest metro-ART\u201c, cu bancile Zebrula din Statia Piata Victoriei sau decorarea a 120 metri patrati \u00een Statia Gara de Nord.
\nFoarte important este si proiectul lor, \u201eAnima-Sana\u201c, al carui vernisaj a avut loc miercuri 14 noiembrie, la Spitalul de copii \u201eAlfred Rusescu\u201c, un experiment artistic prin care arta cu rol terapeutic este introdusa \u00een spitale. \u201eAnima Sana\u201c a debutat ca proiect de ameliorare prin arta (realizata de artisti contemporani si copii) a spatiilor de primire si tratament \u00een doua spitale bucurestene: Maternitatea Polizu si Spitalul de copii \u201eAlfred Rusescu\u201c.
\nArtistii Irina Abaza, Marilena Burcea, Oana Buzoianu, Mihaela Ciustea, Aneli Munteanu, Mara Patriche, Gabriela Rusu si Cristina Taras au creat \u00een ultimele luni peste paisprezece lucrari de arta inspirate de specificul spatiului de interventie. Ei recompun lumea corpului uman \u00een forme amuzante, colorate, decorative si educative, dedicate \u00een special copiilor.
\nO abordare diferita vine din partea Asociatiei Volum Art, care a adus \u00een atentia publicului, prin artistii coordonatori, Judit si Mihai Balko, conceptul denumit \u201eSpatiu expandat\u201c care contine doua episoade: \u201eMigrare si Reasezare\u201c si \u201eIndivid si Masa\u201c. Totul a \u00eenceput \u00een 2011 si s-a desfasurat \u00een mai multe etape cu ajutorul artistilor participanti: Judit Balko, Mihai Balko, Otilia Boeru, Adina Cioran, Marius Leonte, Christian Paraschiv, Mima Sorocean,Claudiu Cobilanschi, Cristina Iacobescu, Dorina Hor\u00e3t\u00e3u, Ileana Oancea, Marius Leonte.
\nEi \u00eesi propun, prin \u201eSpatiul Expandat\u201c, apropierea publicului larg de arta contemporana si, mai ales, educarea gustului acestui public care trebuie sa \u00eenvete sa se raporteze la o lucrare de arta. \u00cen acelasi timp. lucrarile selectate sunt o replica necesara data \u00een termeni contemporani sculpturii monumentale traditionale. Selectia lucrarilor a fost realizata de criticul de arta Adrian Guta si curatoarea Raluca Voinea. \u201eConceptul programului se dezvolta \u00een jurul sintagmei \u00abSpatiu expandat\u00bb creata de cei doi autori ai programului, Judit Balko si Mihai Balko, pentru a surprinde modalitatile prin care arta poate interveni si modifica perceptia despre spatiul public\u201c.
\n\u00cencercam sa facem o succinta detaliere a celor doua etape ale proiectului. Prima parte din 2011, \u201eMigrare si Reasezare\u201c, si-a gasit excelent locul \u00een Parcul Kiseleff. Lucrarile, de cele mai multe ori instalatii, \u00eesi propun sa atraga atentia asupra devalorizarii habitatului uman, dar si a imaginii individului \u00eentr-o lume postmoderna \u00een care arhitectura functional-conventionala de tipul blocurilor \u00eei rapeste structurii urbane estetica, poezia, dar si minimul de confort spiritual, miz\u00e2nd totul pe confortul casnic. Mihai Balko\/\u201cNomazii Gri\u201c sau Mima Sorocean\/\u201cFara titlu\u201c pun sub semnul \u00eentrebarii iluzia proprietatii, a separarii si a intimitatii. Despre migrare si relatia ei cu memoria vorbesc si lucrarile lui Cristian Paraschiv, \u201ePielea si corpul\u201c, Adina Cioran, \u201eBanda lui Moebius\u201c, Judit Balko, \u201ePurificare\u201c. Adina Cioran ne aminteste cu ajutorul \u201eHabitatului surogat\u201c ca nu suntem singurii locuitori ai orasului. Marius Leonte, prin \u201eHuman being\u201c,\u00a0 (fierastrau) exterior\/interior\/agresiv\/bl\u00e2nd\/sensibil\/dur, \u00eencearca o definire a fiintei umane \u00een raport cu spatiul prin intermediul unor volume sintetice.
\nPartea a doua a proiectului, \u201eIndivid si masa\u201c, plaseaza lucrarile pe un traseu \u00een centrul Capitalei, de la Hanul lui Manuc p\u00e2na la Libraria Carturesti de pe Bulevardul Magheru, dorindu-si sa se adreseze direct publicului, strazii, privitorului. Amestec\u00e2ndu-se \u00een textura urbana, interventia de arta \u00een spatiul public \u00eel obliga pe individ sa constientizeze \u00eent\u00e2lnirea cu Arta. Parcurgerea itinerariului propus de artisti poate fi, pe de o parte, un scenariu ludic asemanator celui dintr-un traditional Children’s Museum, \u00een care surpriza si joaca sunt primele impresii. \u00cen realitate, \u00eensa, mesajul este cel de educare si invitatie la meditatie. Artistii Mihai Balko, cu \u201eMy stomach\u201c, Claudiu Cobilanschi, cu \u201eColoana sefilor\u201c, Ileana Oancea, cu \u201eStrada\u201c, Dorina Horatau, cu \u201eDincoace \/ dincolo\u201c, Cristina Iacobescum cu \u201eLocul faptei\u201c, Judit Balko, cu \u201eMy wall\u201c, aduc arta \u00een strada, interaction\u00e2nd cu noi, chem\u00e2ndu-ne la dialog, provoc\u00e2ndu-ne. Problematici contemporane, cum ar fi consumismul, birocratia sufocanta, stresul si aglomeratia urbana, lipsa intimitatii si pierderea individualitatii, sunt doar c\u00e2teva repere ale \u00eent\u00e2lnirii cu arta \u00een spatiul public.
\nM-as referi doar la trei lucrari pe care le consider foarte bine integrate spatiului \u00een care au fost amplasate. \u201eStomacul\u201c lui Mihai Balko, o uriasa perna de forma unui stomac, asezata \u00een zona Strada Francez\u00e3-Hanul lui Manuc, ne invita la odihna si joaca, desigur fara sa ne lase sa uitam de pericolele de care suntem p\u00e2nditi \u00eentr-o societate \u00een care singura distractie a devenit necesitatea de a consuma. \u201eStrada\u201c pe trotuar (Pietonalul de l\u00e2nga MNIR) a Ilenei Oancea, din nou o imagine ludica, o aglomerare de talpi provenind de la treizeci de persoane diferite, creeaza senzatia de masa umana tipica marilor aglomerari urbane. \u201eLocul faptei\u201c (Pietonalul de l\u00e2nga BCU) al Cristinei Iacobescu pune problema mediatizarii exagerate a cazurilor extreme si a obsesiei notorietatii.
\nUnul dintre amanuntele picante ale acestui proiect, tipic pentru felul \u00een care se raporteaza publicul rom\u00e2nesc la arta publica, este disparitia sau deteriorarea obiectelor expuse. Prima \u00eentrebare ce a rasarit \u00een mintea mea dupa vernisarea lucrarilor a fost ce se va \u00eent\u00e2mpla cu ele. Mihai Balko mi-a raspuns ca ele ram\u00e2n ale artistilor, ei sunt cei care le vor pastra. Mai normal mi s-ar fi parut ca aceste lucrari, concepute pentru spatiile exemplificate mai sus, sa ram\u00e2na ale orasului si \u00een loc de a ne manifesta placerea dezmembr\u00e2nd parti din ele pentru a le pastra ca suveniruri, sa ne manifestam bucuria doar prin admiratie. Totusi, acest \u201eSpatiu expandat\u201c cu ajutorul artei este un cadou facut Bucurestiului de artistii lui si un exemplu de urmat si de institutii si structuri urbane al caror interes pentru arta contemporana ar ajuta la remodelarea ambientului nostru citadin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De c\u00e2tiva ani \u00eencercam sa definim spatiul public \u00een Bucuresti. Nu pentru ca el nu ar fi existat \u00een anii comunismului. El a existat \u00eentotdeauna. Si a fost mereu un loc al interactiunii umane. Conceptul de Agora al lumii antice, cu ritualuri si modalitati de comunicare \u00eentre cetateni, a existat mereu de-a lungul istoriei, schimb\u00e2ndu-si… Cite\u0219te mai mult »Spatiul public expandat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8489],"class_list":["post-14188","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-rolul-spatiului-in-sfera-publica"],"views":1336,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14188","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14188"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14188\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14188"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14188"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14188"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}