Una dintre cele mai importante lectii de viata se leaga \u00een cazul meu de o pasare \u00eempaiata. Eram copil \u00eentr-o comuna transilvana. Ma aflam la ora de desen. \u00centr-o clasa cu un amplasament clasic: trei r\u00e2nduri de banci, unul, aproape de usa, unul, la mijloc si altul, la fereastra. La ora de desen profesorul a aparut \u00een clasa cu o pasare \u00eempaiata. A pus-o pe catedra. Si ne-a cerut sa o desenam. Stateam pe r\u00e2ndul de l\u00e2nga usa. Ma holbam la pasare si habar nu aveam ce sa fac pe foaia alba din fata mea. N-aveam pic de talent la desen. Avea \u00een schimb Bogdanel, colegul meu, renumit pentru harul lui. El statea pe r\u00e2ndul de la fereastra. Asa ca i-am \u00eempins usor, usurel foaia, am trimis-o de la unul la altul, p\u00e2na a ajuns pe pupitrul lui. Bogdanel mi-a desenat pasarea \u00eempaiata din c\u00e2teva miscari. Si tot asa, p\u00e2s-p\u00e2s, mi-a returnat foaia. Stateam cu m\u00e2inile la spate, m\u00e2ndra de mine, cu desenul \u00een fata. Prima din clasa care-l ispravisem. Asa ca n-a trecut mult timp si profesorul s-a oprit \u00een dreptul meu. A privit desenul. M-a ridicat \u00een picioare.
\n\u201eN-ai desenat tu pasarea \u00eempaiata\u201c, mi-a spus.
\n\u201eBa da\u201c, m-am aparat, convinsa ca ma va crede.
\nA dat din cap a dojana. Si m-a invitat sa trec prin fata clasei spre r\u00e2ndul de banci de la fereastra.
\n\u201eUita-te cum arata de aici pasarea, mi-a spus. Asa cum arata-n desenul tau. Tu, din r\u00e2ndul de banci de la usa, nu puteai sa ai aceasta imagine\u201c.
\nM-am \u00eentors la locul meu. \u00centradevar, de aici vedeai alt ochi al pasarii dec\u00e2t cel din desenul meu, alt picior. Alte pene \u00een aripa. Am \u00eenlemnit de rusine. Si am \u00eenvatat pentru restul vietii ca toate lucrurile, toate faptele si toate ideile pot fi privite din perspective diferite. Ca ele, chiar daca sunt aceleasi, pot fi receptate din diverse puncte. Din unghiuri care fac ca o pasare \u00eempaiata sa aiba mai multe \u00eenfatisari. Desi este vorba despre aceeasi pasare \u00eempaiata.
\nDe atunci umblu prin lume tot mut\u00e2ndu-ma din r\u00e2ndul de l\u00e2nga usa \u00een r\u00e2ndul de la fereastra si vice-versa. Ca sa vad, cu o curiozitate nebuna, cum se schimba perspectivele asupra acelorasi lucruri si situatii, pe care unii le privesc \u00eentr-un fel si altii \u00een alt fel. Jocul are frumusetea lui; pe plan ideatic te scapa de schilodirea fanatismului, pe plan emotional, te \u00eencarca de frumusetea lumii.
\nSunt convinsa ca multe pagini grele din istoria popoarelor si din vietile personale ale oamenilor ar fi putut fi evitate, daca acest drum, de la usa la fereastra si de la fereastra la usa, ar fi facut mai des. Sunt convinsa ca una dintre cele mai mari povete pe care le putem da urmasilor nostri este sa se av\u00e2nte sa priveasca \u201epasarea \u00eempaiata\u201c din toate colturile si din toate unghiurile. Pentru a \u00eentelege ca din puncte diferite ale perspectivei, desi se vorbeste despre aceeasi \u201epasare \u00eempaiata\u201c, imaginea ei este schimbatoare. Si fiecare dintre noi, din perspectiva lui, o percepe altfel, cu alt ochi si cu alte pene \u00een aripi.
\nPrima conditie \u00eensa este ca mutarea sa fie posibila. Pentru aceasta, calea trebuie sa fie libera si schimbarea de pozitii \u00eencurajata prin educatie. Deci prin acceptarea conceptului de alteritate.
\nSunt convinsa ca, daca drumul ar fi fost liber, multi dintre rom\u00e2nii care au emigrat fara sa stie cum arata emigratia, si-ar fi c\u00e2ntarit cu mai multa precautie gestul. Sunt convinsa ca daca cei emigrati de zeci de ani ar cunoaste din interiorul ei situatia din Rom\u00e2nia zilelor noastre, remigrarea ar fi \u00eendelung cumpanita. Stiu cu siguranta ca daca cei din sud ar sti \u00een ce conditii climatice si \u00een ce crize de sociabilitate traiesc oamenii din nord, cei la care nu vedem dec\u00e2t salariile bune, ar r\u00e2vni mai putin la acele salarii. Sunt convinsa ca daca cei din nord ar sti \u00een ce bulibaseala administrativa si \u00een ce inertie a aparatului birocratic traiec cei din sud, cei care se bucura de soare si de mare, ar fi mai retinuti \u00een a le invidia destinul.<\/p>\n
Si asa, burdusita de fel de fel de convingeri, ma aflu \u00eentr-o statie de metrou din Bucuresti. Invitata de Teatrul Masca, sa vad spectacolul \u201ePierot lunatecul\u201c. \u00cei vorbesc cu o zi \u00eenainte de spectacol unui redutabil critic teatral despre aceasta invitatie. Si el \u00eemi spune, sigur de sine si cu aplombul profesionistului: \u201eOamenii \u00een statiile de metrou se grabesc sa-si urmeze drumul, nu stau sa vada spectacole\u201c. Doar ca eu stiu ca \u201epasarea \u00eempaiata\u201c trebuie s-o privesti si din r\u00e2ndul de la fereastra, nu numai din cel de la usa. Asa ca ma postez \u00een statia de metrou. Si vad cum lumea coboara din vagoane c\u00e2nd vede luminile scenei. Si vad cum, de-o parte si de alta, timp de o ora, vagoanele \u00eesi fac traseul aproape goale, iar calatorii stau \u00eenlemniti de placere \u00een jurul scenei improvizate. \u00cen picioare, \u00een semicerc. Ba, si \u00een loji. Fiindca si cei care se aflau pe sus, pe traseele pentru transferuri, s-au oprit \u00een loc. Avem \u00een statia de metrou Unirea II, \u00een jurul teatrului lui Mihai Malaimare, cred ca aproximativ 200 de persoane. Avem staluri, cei mici s-au asezat pe jos, avem loje si avem balcoane. Dar ceea ce avem mai ales, e o credinta \u00een menirea si harul artistilor, care \u00eeti da frisoane. Se revine sub ochii nostri, la adevarata menire a artei. Lucru pentru care se recurge la singura arma cu care artistul a fost harazit: capacitatea de a comunica prin emotie.
\nDrumul se face de la spectator la actor: bucuria autentica, primara, cu care actul scenic este receptat \u00eei da aripi \u201eomului cu masca\u201c. Si drumul se face si invers, de la artist la spectator. Aici mi se pare ca transferul este de o incomensurabila valoare. Calatorul de la metrou afla ce \u00eenseamna sa te lasi emotionat, de mim, de costum, de muzica, de valoarea si de frumusetea gestului teatral, de sfintenia momentului de comuniune, \u00een fata actului scenic. Act care nu coboara nici o secunda pe scara valorii estetice. Nici o secunda trupa nu face concesii unui asa-zis gust pervertit al publicului, de care se face \u00een ultima vreme at\u00e2ta caz. Nimic nu e pervertit. Dupa cum nimic nu se vinde dupa o asa zisa reteta de succes comerciala. Publicul este urcat spre arta \u2013 o parte a drumului de la r\u00e2ndul de la fereastra spre usa. Si arta coboara la public, \u00een statia de metrou, pentru a-l \u00eenvata ce \u00eenseamna teatrul \u2013 cealalta parte a drumului, de la usa \u00eenspre fereastra.<\/p>\n
Se temina spectacolul. Actorii trec \u00een sir \u00een splendidele si rafinatele lor costume de pieroti si de colombine, printre spectatori. Se \u00eendreapta spre un spatiu de degajare, unde, dupa usile \u00eenchise, se dezbraca si se demachiaza. Vor iesi de acolo, din spatele usilor de metal ale cabinelor improvizate, niste oarecari oameni ai strazii, \u00eembracati ca noi toti ceilalti. Doar ca storsi parca de puteri, cu fata \u00eenrosita de cremele cu care \u00eesi sterg obrazul pentru a da masca jos, cu geamantanelul a carei utilitate putini o cunsosc: trusa lor de cosmetice. Au parcurs un drum biunivoc: de la omul de strada la creator si de la creator la omul de strada, pe parcursul vietilor care ni s-au dat, bogate \u00een stari de alteritate.
\nSpectatorii uita parca de ce sunt \u00een statie. Mai ram\u00e2n tintuiti locului, \u00eenca o bucata de vreme, \u00een jurul scenei improvizate. Apoi reflectoarele se sting. Apoi devin constienti ca \u00een jurul lor se anunta statiile de metrou. Si ca ei au pornit de acasa spre o adresa anume.<\/p>\n
Ram\u00e2n si eu o vreme pe loc. Realizez ca timp de aproape o ora n-am auzit zgomotul vagoanelor. N-au ajuns p\u00e2na la mine anunturile. N-am remarcat nici macar faptul ca deasupra capului meu era un televizor, care a transmis non stop o emisiune de actualitati. Ridic ochii. Pe ecran, citesc un comunicat, cum ca grecilor FMI-ul nu le da transa de \u00eemprumut care tine tara pe marginea prapastiei. Oricum, nu \u00een noiembrie, asa cum se promitea, desi se stie ca tara nu mai are din ce sa plateasca salariile. Poate \u00een decembrie, daca\u2026
\n\u201eAi dracului de greci\u201c, aud pe cineva de l\u00e2nga mine, un domn \u00eentre doua v\u00e2rste. \u201eAu furat de n-au mai putut si acum pun euro \u00een pericol. Si ne trag \u00een jos pe noi toti, popoarele europene\u201c.
\nOftez. Traiesc \u00een Grecia. Domnul, rom\u00e2n ca si mine, dar duc\u00e2ndu-si viata \u00een tara lui, vede \u201epasarea \u00eempaiata\u201c din r\u00e2ndul dinspre usa. Eu o vad din r\u00e2ndul dinspre fereastra. Dau sa-i povestesc ca la Atena, \u00een fiecare zi, c\u00e2te o ambulanta este chemata la scoli. Ca sa duca \u00een sectiile de terapie intensiva ale spitalelor copii\u2026 lesinati de foame.
\nAsa ca deschid gura, desi vorbele \u00eemi ies greu. Doar ca trebuie sa constat ca nu mai are cine sa ma asculte. Domnul meu a plecat. \u00cel zaresc prin multime. Sare, convins c-a spus-o pe cea dreapta, \u00eentr-un vagon de metrou.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Una dintre cele mai importante lectii de viata se leaga \u00een cazul meu de o pasare \u00eempaiata. Eram copil \u00eentr-o comuna transilvana. Ma aflam la ora de desen. \u00centr-o clasa cu un amplasament clasic: trei r\u00e2nduri de banci, unul, aproape de usa, unul, la mijloc si altul, la fereastra. La ora de desen profesorul a… Cite\u0219te mai mult »Pasarea \u00eempaiata<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7249],"class_list":["post-14170","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-romani-din-diaspora"],"views":1166,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14170","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14170"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14170\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14170"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14170"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14170"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}