Din fericire, la \u00eentocmirea bugetului, autoritatile nu trebuie sa decida \u00een termeni de ori \u2013 ori. Un ministru \u00eentelept ori un consiliu local \u00eentelept va sti sa ofere o subventie suficienta pentru supravietuire fiecarei institutii \u00een parte. Problema dificila este, \u00eensa, aceea de a oferi muzeelor acele instrumente prin care ele sa poata suplini slabele resurse bugetare si putinele venituri provenite din v\u00e2nzarea biletelor si a celor c\u00e2torva vederi si suveniruri pe care muzeele le scot la v\u00e2nzare \u00een, din pacate, saracacioasele si micutele magazine din muzee. Aici intram pe un teren alunecos. Pe de o parte, managerii muzeelor rom\u00e2nesti sunt \u00eenvatati, \u00een diversele cursuri pe care le urmeaza, ca trebuie sa eficientizeze activitatea institutiilor, astfel \u00eenc\u00e2t sa obtina mai multe venituri proprii. Pe de alta parte\u2026
\nPe h\u00e2rtie, de regula, \u00een proiect, lucrurile arata foarte frumos. Graficele cu venituri sunt, permanent crescatoare, direct proportional cu numarul expozitiilor si al vizitatorilor. Tabelele cu venituri arata bine, schemele SWOT sunt perfecte, nimic nu poate sa \u00eentunece viitorul daurit al muzeului. \u00cen realitate, pentru a suplini lipsa resurselor bugetare, muzeele trebuie sa inventeze noi tipuri de activitati. P\u00e2na unde se pot \u00eentinde a inventa noi si noi jocuri si jucarii, \u00eenc\u00e2ntatoare pentru public si care sa fie, \u00een acelasi timp, \u00een concordanta cu misiunea muzeelor? Si aici ne \u00eentoarcem la problema identitatii muzeelor, ca tipuri de institutii de cultura. Cu un comportament oportunist, \u00eentr-un mediu acerb concurential, muzeele \u00eencearca sa joace roluri c\u00e2t mai diverse: teatre pentru copii si adulti, saloane literare, cinematografe, scoli, librarii, ateliere, piete, t\u00e2rguri, expozitii pentru nunti si pentru comertul exterior, spectacole cu oameni si animale, cu vehicule si avioane, acvarii, gradini zoologice si gradini botanice, morgi si spitale, scoli si adunari elective, laboratoare si statii spatiale \u2013 toate sunt organizate, reorganizate, reproduse si animate \u00een muzee. Scopul este, fireste, \u00een concordanta cu misiunea muzeului, si ram\u00e2ne unul educational, de cele mai multe ori. Dar ceea ce spera muzeele sa obtina, \u00een urma acestor eforturi colosale de transfigurare, sunt banii. Si, pentru asta, muzeele se lupta cu teatrele, cu bibliotecile, cu filarmonicele, cu tot felul de organizatii neguvernamentale, pentru a obtine gratia unica a publicului platitor de bilet pentru fiecare eveniment \u00een parte. Muzeele au ajuns \u00eentr-o criza de crestere provocata, \u00een foarte mare masura, de politicile guvernamentale de austeritate, care, dupa un model neoliberal (\u00een SUA i s-ar spune neoconservator), \u00eencearca sa lase cultura sa se descurce pe picioarele ei. Chiar si concurenta acerba de pe piata culturala este un efect al acestei politici. Paradoxal, publicul are, \u00een aceasta situatie, si de c\u00e2stigat si de pierdut. Pe de o parte, este evident ca muzeele sunt stimulate sa conceapa programe c\u00e2t mai bune, pentru a atrage un public tot mai variat si, daca se poate, mai numeros. Pe de alta parte, va exista, \u00eentotdeauna, pericolul ca muzeele sa se \u00eendeparteze de la misiunea lor sociala asumata, ajung\u00e2nd sa faca orice altceva. Situatiile \u00een care muzeele gazduiesc t\u00e2rguri pentru nunti si evenimente corporate (aniversari, spectacole, receptii), doar pentru ca beneficiaza de spatii generoase si cu parfum patrimonial, nu mai sunt exceptii. Din pacate, continua sa existe si cazuri \u00een care muzeele \u00eenchiriaza, pe termen lung sau chiar nedefinit, o parte a spatiilor de care dispun, pentru a avea un venit asigurat. Asemenea exemple se pot gasi, din pacate, si \u00een Rom\u00e2nia, desi, ce-i drept, \u00eenchirierea spatiilor se face, de regula, \u00een beneficiul muzeului, \u00een sensul ca cel care intra \u00een posesia spatiului asigura institutiei c\u00e2teva servicii de care acesta are nevoie (restaurant sau cafenea, librarie, magazin etc.).
\n\u00cencerc\u00e2nd sa aflam care ar trebui sa fie raspunderile pe care trebuie sa si le asume autoritatile publice care au \u00een administrarea lor muzee, cred ca cea mai \u00eenteleapta atitudine a acestor autoritati ar fi tocmai adoptarea unei cai de mijloc: asigurarea unei subventii certe pentru salarii, investitii, protejarea patrimoniului si proiecte culturale menite sa puna \u00een valoare acest patrimoniu, dar si posibilitatea legala ca muzeele sa \u00eesi poata fructifica posibilitatile de crestere institutionala, datorita creativitatii si talentului personalului. Regretabil, dar \u00een Rom\u00e2nia statul si autoritatile locale nu se achita de aceste minime datorii. Subventia este utilizata, aproape integral, numai pentru salarii, iar legislatia (cea financiara, \u00een primul r\u00e2nd) pare menita sa \u00eempiedice orice efort creator. Muzeele alearga dupa \u201eproiecte\u201c (un cuv\u00e2nt ajuns pe buzele tuturor managerilor) si, mai ales, dupa cei care stiu sa le scrie, pentru a suplini lipsa generata de subfinantarea cronica \u00een care se afla. Toate ar fi bune si frumoase, numai ca tot acest zbucium, desi are si o parte benefica, scot\u00e2nd la iveala capacitatile profesionale ale personalului muzeal (nu numai de specialitate sau, mai corect spus, nu doar din specialitatile obisnuite, p\u00e2na acum, ale muzeelor; tot mai multi economisti si juristi se adauga specialistilor \u00een istorie, stiinte naturale, litere si arte, aflati, prin traditie, \u00een muzee), risca sa \u00eendeparteze muzeele de la rolul lor social. Cu alte cuvinte, prea ocupate sa supravietuiasca, muzeele risca sa uite de ce s-au nascut si traiesc \u00een societate.
\nVa veni, probabil, o vreme, c\u00e2nd lucrurile se vor reaseza \u00een societate, \u00eentr-un fel sau altul. Nu \u00eemi pot imagina o comunitate \u00een care oamenii sa nu \u00eenteleaga ca, fara muzee (si fara cultura, \u00een general), recad \u00een statutul primatelor. Artistii par, \u00een momentul de fata, cei mai hotar\u00e2ti \u00een a atrage atentia semenilor lor ca economia de piata nu trebuie sa duca la economii ale societatii pentru cultura, pentru ca aceste \u201eeconomii\u201c ne afecteaza, \u00een mod direct sanatatea sociala. Poate ca ar fi bine ca muzeografii sa \u00eenvete cum sa \u00eei sprijine pe acesti artisti, pentru ca, uneori, \u201emintea\u201c administrativa a statului poate sa nu \u00eenteleaga ce e mai bine pentru \u00eentregul corp al societatii, si este nevoie de inima artistului, pentru ca mintea sa revina la natura umana.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Din fericire, la \u00eentocmirea bugetului, autoritatile nu trebuie sa decida \u00een termeni de ori \u2013 ori. Un ministru \u00eentelept ori un consiliu local \u00eentelept va sti sa ofere o subventie suficienta pentru supravietuire fiecarei institutii \u00een parte. Problema dificila este, \u00eensa, aceea de a oferi muzeelor acele instrumente prin care ele sa poata suplini slabele… Cite\u0219te mai mult »Statul dator (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14167","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":867,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14167","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14167"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14167\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14167"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14167"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14167"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}