Problemele persoanelor \u00een v\u00e2rsta nu se rezuma doar la damnarea biofiziologica si neuropsihica, nici la precaritatea financiara la care pensionarea si proasta asistenta sociala \u00eei condamna \u00een Rom\u00e2nia contemporana. Dincolo de necesitatea asistarii persoanelor \u00eenaintate \u00een v\u00e2rsta pentru pastrarea demnitatii si a unei supravietuiri onorabile, importanta este si evitarea izolarii sau a marginalizarii lor intergenerationale si culturale. Iar aceste aspecte scapa celor mai multe programe de politici sau actiuni. Caci este o problema de cultura si de mentalitate sa credem ca seniorii, odata scosi din c\u00e2mpurile activitatilor profesionale, trebuie sa mai functioneze doar \u00een familii, ca bone sau gardieni, ca nostalgici si paseisti depasiti de orice realitati sau situatii. Si mai este si o rusine de \u00eempartit de toata natia cazul \u00een care absenta oricaror conectivitati familiale sa condamne pe acesti seniori la ignorare publica sau la izolare \u00een centre aduc\u00e2nd a ospicii, azile, lagar.
\n\u00cen fine, \u201eproblema seniorilor\u201c este \u00een realitate una a \u00eentregii societati, const\u00e2nd \u00een riscul de a rata recunoasterea si utilizarea lor ca patrimoniu viu, ca sursa de performare sociala cu rost, eficienta si performanta.
\n\u00cen aceasta problema a valorizarii persoanelor \u00een v\u00e2rsta, ca si a valorificarii lor \u00een sens social si national, patrimonial si educational, cu eficacitate, pasii sunt marunti. Sunt pasi facuti \u00een principiu de cele mai discrete ONG-uri, asociatii si sisteme de stat, de asistenti sociali, psihologi si voluntari de numar redus, care salveaza sau petecesc pe alocuri, cu efecte punctuale, mici drame, poate evit\u00e2nd statistici mult mai mari ale ratarilor individuale si sociale. Rom\u00e2nia este o tara care are nevoie de mult mai multa compasiune si respect \u00een actiune, de mult mai multa caritate si etica egalitarista, de mult mai multa civilizatie si civilitate politica, sociala, adica de aplicarea acestor aspecte la nivelurile relationarilor sau a interactivatii omenesti cele mai comune, cotidiene. Seniorii, aici \u00een Rom\u00e2nia, ram\u00e2n una dintre categoriile umane cele mai vulnerabile, fapt pentru care niciodata nu vor fi destule proiecte, programe si actiuni care sa rezolve complexitatea problemei.
\nOricum, pe 8 noiembrie 2012, seminarul international organizat de Centrul de Pregatire Profesionala \u00een Cultura (Ministerul Culturii si Patrimoniului) la Bucuresti a constituit o veritabila sarbatoare. Caci a fost mai mult dec\u00e2t \u00eembucurator sa vezi at\u00e2tea zeci de persoane, majoritatea din Rom\u00e2nia, care sa presteze o atitudine at\u00e2t de nobila, sa trudeasca pentru aflarea de modalitati concrete \u00een vederea reintegrarii eficiente a seniorilor \u00een societate.
\nConcret, seminarul a fost opera proiectului european ASLECT (\u201eActive Seniors Learn, Educate, Communicate and Transmit\u201c, bine echivalat \u00een rom\u00e2neste drept \u201ePersoanele \u00een v\u00e2rsta \u00eenvata, educa, comunica si transmit\u201c), un proiect conceput si bine manageriat de Adina Dragu. Pragmatic, proiectul si-a pus doar problema \u201ecare este rolul organizatiilor culturale\u201c \u00een eventualitatea, perspectiva si situatia utilizarii seniorilor ca un patrimoniu informational, cultural si formator, de pus \u00een actiune, de \u00eempartasit-difuzat publicului larg si tuturor generatiilor. Si fiecare dintre organizatiile si reprezentantii a cinci tari implicate au prezentat proiecte si actiuni foarte concrete pentru materializarea acestei sanse-deziderat.
\nVivian Guerrero Meneses (Institutul pentru Infrastructura Sociala, Germania) a pus la cale o \u201eMetodologie de utilizat \u00een selectarea bunelor practici\u201c (manual care teoretizeaza conceptul de bune practici \u00een lucrul cu educatia seniorilor \u00een vederea prefacerii lor \u00een educatori sistematici). Almuth Fricke (Centrul European pentru Educatie \u00een Arta si Cultura la V\u00e2rsta a Treia, Germania), a detaliat liniile sau temele pe care se poate dezvolta si disemina \u201eCreativitatea interculturala a seniorilor\u201c. Roberto Riggi (Galeria de Arta Moderna, Bologna) a prezentat programele prin care institutia sa pune laolalta \u201eGeneratii juc\u00e2ndu-se cu arta\u201c. Iar Katia Pascariu (\u201eV\u00e2rsta a 4a: TangaProject\u201c) a prezentat evolutia implicarii unor oameni de teatru \u00een activizarea creativa a pensionarilor din Centrul \u201eMoses Rosen\u201c din Bucuresti. A st\u00e2rnit entuziasm si a fost inspirator exemplul Muzeului de Arta din Timisoara (\u201eCafeneaua Alzheimer\u201c si \u201eSeniorii \u2013 ghizi voluntari\u201c, \u00een care curatorul Marius Cornea l-a prezentat si pe Ion Iovescu, cel care ilustreaza cu un exemplar succes utilizarea voluntarilor v\u00e2rstnici ca facilitatori de informatie si animatori ai publicului larg).
\nMai multe proiecte au fost prezentate sub forma de postere si expuneri succinte (Florina Rotaru: \u201e\u00cenvatam la v\u00e2rsta a treia!\u201c; Darina Hlinkova: \u201eProgram educational pentru seniorii 55+ \u00een Muzeul Mendel\u201c; Irina Prodan, \u201eSoftul VINTAGE\u201c; Mariana Matache, \u201eForAge\u201c; Maria Schwarz-Woelzl, \u201ePEER – \u00cendrazneste sa fii \u00eentelept!\u201c; Chelsea Lazaridou, \u201eProgram educational pentru seniorii din Grecia\u201c; Iuliana Bor, \u201eSeniorii Anului 2013\u201c; Harvinder Bahra, \u201eAge Collective – o serie de seminarii \u00een British Museum\u201c; Radosveta Drakeva, \u201eE-NLL: Niciodata nu-i t\u00e2rziu sa \u00eenveti! Promovarea oportunitatilor de \u00eenvatare la v\u00e2rsta a treia\u201c; Alexandra Bacanu, \u201e\u00cembatr\u00e2nirea activa – bonele\u201c; Carmen Bostan, \u201eServicii ale telemedicinei \u00een folosul v\u00e2rstnicilor cu deteriorari cognitive si demente usoare\u201c; Claudia Popescu, \u201eSENSE \u2013 Servicii de biblioteca pentru seniori\u201c).
\nDoua mese rotunde (Adina Dragu, Guldan Kalem, Florentina Anghel, Almuth Fricke, Vivian Guerrero Meneses, Sabrina Schober) si doua ateliere \u2013 unul cu \u201erecomandari pentru organizatiile culturale si educationale\u201c (cum se pot deschide organizatiile seniorilor si cum le pot oferi oportunitati pentru dezvoltare si afirmare), moderat de Roberto Righi (Asociatia Amiti\u00e9), si un atelier dedicat \u201eseniorilor \u00een rol de formatori si facilitatori de \u00eenvatare (cu Dagmar Kommer: Institutul International pentru Diversitate, Claudia Popescu: Biblioteca Judeteana Brasov si Andrea Kiraly: Wiener Unagrischer Schulverein), au completat \u00eent\u00e2lnirea.
\nDesigur, enumerarile acestea cu aspect de proces verbal pot parea aici subtiri sau formale, dispensabile chiar. \u00censa pentru cei prezenti la Ministerul Culturii pe 8 noiembrie ele ram\u00e2n niste repere eficiente, caci nu evoca idei sau emotii comune si nici numai motivatii si decizii de implicare cu rost salutar. Exeplele prezentate si discutate sunt reiterabile, reproductibile si aplicabile \u00een extrem de numeroase alte circumstante, asadar merita preluate si extinse (sens \u00een care sunt de vazut toate linkurile de pe situl ASLER).
\nCaci seniorii actuali oglindesc viitorul tuturora, iar \u00een preajma tuturor institutiilor, colectivitatilor si comunitatilor ei ram\u00e2n paturi sociale extrem de consistente, mereu astept\u00e2nd valorizarea sau permisiunea de a fi demni si utili \u00een chip salutar. Sansa si oportunitatile date lor sunt sansa si oportunitati date noua tuturor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Problemele persoanelor \u00een v\u00e2rsta nu se rezuma doar la damnarea biofiziologica si neuropsihica, nici la precaritatea financiara la care pensionarea si proasta asistenta sociala \u00eei condamna \u00een Rom\u00e2nia contemporana. Dincolo de necesitatea asistarii persoanelor \u00eenaintate \u00een v\u00e2rsta pentru pastrarea demnitatii si a unei supravietuiri onorabile, importanta este si evitarea izolarii sau a marginalizarii lor intergenerationale… Cite\u0219te mai mult »Seniorii: patrimoniu, sansa, potential, performanta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14164","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1066,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14164","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14164"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14164\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14164"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14164"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14164"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}