Pentru cunoscatori era de asteptat ca \u201epadurea mare, cu putine carari\u201c, care este (si) corespondenta lui Liviu Rebreanu, sa o poata strabate si sa o restituie prezentului si posteritatii acelasi inegalabil editor al marelui romancier \u2013 Niculae Gheran. O padure, p\u00e2na la un moment dat, chiar si lui inaccesibila \u00een \u00eentregime, nu \u00een ultimul r\u00e2nd si din cauza rezistentei celor ce o detineau. \u00cen \u201eCuv\u00e2ntul \u00eenainte\u201c, care e de fapt un eseu de istorie literara, Niculae Gheran rememoreaza succint \u00een binecunoscutul sau stil ironic-amar aventura patrunderii \u00een \u201epadurea\u201c corespondentei lui Rebreanu si a parcurgerii \u201ecararilor\u201c ei, ca sa nu ies din metafora sa. Descoperirile, identificarile rasplatesc \u00eensa efortul editorului \u00een beneficiul istoricului literar si al biografului, dar si al nostru, cei care l-am citit si \u00eel mai recitim pe Rebreanu, ca si pe alti mari scriitori rom\u00e2ni. Luptele duse cu mostenitoarele scriitorului nu au fost nici putine si nici usoare. Sintagma \u201eles veuves abusives\u201c nu e total nepotrivita nici \u00een cazul familiei lui Rebreanu. Cu umor si cu o anumita bonomie grava, Gheran \u00eesi \u00eencheie astfel amintitul eseu introductiv: \u201e\u00cen afara de alcatuirea sumarului, mi-am asumat grija prefetei, a notelor si comentariilor. Nu cu putine regrete. C\u00e2ndva, cu Puia alaturi, \u00eemi venea usor sa o \u00eentreb despre lumea din cercul aflat \u00een jurul familiei, nume inexistente \u00een vreo istorie de literatura, \u00een enciclopedii si dictionare. Astazi ma \u00eentreaba altii pe mine\u2026 Cu noile scrisori descoperite \u00een arhiva, ma descurc \u00een buna masura, apel\u00e2nd la corespondenta Puiei, tiparita c\u00e2ndva \u00eempreuna. Dar nu total. Hodoronc-tronc, mai apare si c\u00e2te un Gogu? Care Gogu? Ca nu-i vorba de Gogu Georgescu. Si sincer vorbind, nici nu sunt tentat sa merg dupa Fanny si Puia sa le mai \u00eentreb c\u00e2te ceva. Cel putin deocamdata. Las totul pentru mai t\u00e2rziu, nu prea mult, eventual pentru o editie postuma, c\u00e2nd ma voi revedea cu d\u00e2nsele \u00een purgatoriu, ca \u00een paradis nici ele nu trag nadejdea sa ajunga\u201c.
\nFapt e ca Niculae Gheran, \u00een colaborare cu Dana Hiticas-Moldovan, Lorenta Popescu si Teodor Papuc, publica acum la Editura Academiei Rom\u00e2ne, sub titlul \u201eIntime\u201c, un masiv volum ce cuprinde corespondenta Liviu-Fanny Rebreanu. Se cuvine sa remarcam contributia celor trei eminenti cercetatori, profesionalismul, migaloasa lor munca de transcriere filologica a epistolelor, de confruntare a documentelor si colationare a textelor. De altfel, ei sunt si cei mai \u00een masura de a prelua stafeta de la \u201eclasicul\u201c Gheran si de a edita \u00een continuare corespondenta marelui scriitor. Aflu ca este vorba de \u00eenca vreo 2000 de scrisori adresate lui Liviu Rebreanu de catre numeroase personalitati de prim plan ale culturii si artei rom\u00e2nesti si ale vietii social-politice din prima jumatate a secolului trecut. Ele stau sa fie publicate cu toate instrumentele unei editii critice. Daca \u00eemi dau bine seama, ar fi vorba de vreo cinci volume de dimensiunile celui recent aparut.
\nCorpusul de fata contine 405 scrisori \u2013 237 ale lui Rebreanu si 166 expediate de Fanny \u2013 din perioada 14 august 1911-24 decembrie 1943. Peste 32 de ani de dialog epistolar. Editia este alcatuita la cel mai \u00eenalt nivel filologic si nu numai. Aparatul critic ce apartine lui Niculae Gheran, impecabil \u00eentocmit si redactat, sursa de informatie nu o data inedita, mi s-a parut uneori chiar mai captivant la lectura dec\u00e2t epistolele \u00eensesi. Acestea, la r\u00e2ndul lor, si ma refer mai ales la cele ale lui Rebreanu, surprind printr-o anumita poezie, fie ea si una mai degraba a concretului. Editorul \u00eensusi este surprins: \u201eCine s-ar fi asteptat ca \u00een corespondenta particulara sa se afle \u00een fata unui Rebreanu liric?\u201c. Si asta e cu at\u00e2t mai de mirare cu c\u00e2t nu numai ca creatorul romanului rom\u00e2nesc modern este \u201eun autor obiectiv, detasat de lumea personajelor sale\u201c, cum precizeaza Niculae Gheran, ci, as spune, si fiindca le citim av\u00e2nd \u00een minte jurnalul scriitorului at\u00e2t de domestic si at\u00e2t de departe de vreun fior liric sau metafizic. Ceea ce nu \u00eenseamna ca scrisorile sotilor Rebreanu, de obicei \u00eentinse si pline de amanunte, dar si de efuziuni, nu sunt literalmente lipite, si ele, de cotidianul rareori spectaculos si extrem de solicitant, \u00een linia primum vivere, privind cerintele unei familii cu un venit apreciabil, dar parca mereu ne\u00eendestulator. Pentru capul familiei, pe care cade toata greutatea, pare sa fie, vorba cronicarului, o povara mai degraba dulce, scrisorile lui Rebreanu atest\u00e2nd un atasament, o daruire si o iubire de nimic umbrita fata de Fanny si Puica, \u201esf\u00e2nta mea sotie si iubita nevestica\u201c, \u201emult iubitele mele suflete\u201c, \u201eFanicutul meu drag\u201c etc. Femei pragmatice, costisitoare, risipitoare, mai mult dec\u00e2t ar putea-o motiva chiar si statutul pe care li-l conferea, nu-i asa?!, numele de Rebreanu\u2026 \u00centre altele, Niculae Gheran relateaza \u00een textul ce prefateaza volumul fapte privind comportamentul si relatiile scriitorului cu cealalta parte a familiei scriitorului, cea din Ardeal, de care Fanny a reusit sa-l \u00eendeparteze total. Corespondenta particulara sta marturie modului \u00een care si-a tratat Rebreanu fratii \u2013 Florica, Emil (tragedia acestuia fiind si rezultatul nefast al atitudinii cumnatei sale), Tiberiu (care \u00een regimul instaurat dupa august ’44 mai si \u00eenfunda puscaria deoarece era fratele \u201etradatorului de neam\u201c) si mama. Fara a-l judeca noi pe Rebreanu care, at\u00e2t \u00een timpul vietii c\u00e2t si \u00een posteritate, a fost tinta unor infecte campanii defaimatoare si a multor acuzatii \u00eentemeiate sau nedrepte \u2013 colaborationism, tradare, dezertare din armata austro-ungara, urmarit juridic si acuzat \u00een Ardeal, suspect la Bucuresti, \u00eenjurat la Iasi \u2013, nu putem ignora faptul ca si-a neglijat mama, iar poate ca \u201eneglijat\u201c e un cuv\u00e2nt prea bl\u00e2nd, ca o ocolea ori de c\u00e2te ori mergea \u00een Transilvania. Pe c\u00e2nd Fanny si Puia nu pridideau cu vacantele si cumparaturile de lux la Paris, la Venetia, la Karlsbad ori \u00een tara, mama scriitorului nu avea cu ce sa-si procure o proteza dentara si purta haine peticite. Scrisorile sotiei abunda \u00een solicitari sau, cum observa Niculae Gheran: \u201ebani, bani si iarasi bani, rasplatite epistolar de Fanny cu un \u201ecompliment\u201c \u00een care abrevierea unor cuvinte nu le schimba sensul: \u00abSunt m\u00e2ndra ca esti \u00een stare sa tii un c\u2026 de muiere. Nu uita ca c\u2026 muierii tale e cam mare! S\u00e2c!\u00bb\u201c. Si Rebreanu nu uita, solicitarile \u00eei erau satisfacute cu v\u00e2rf si \u00eendesat.
\nDe remarcat ca sotii Rebreanu \u00eesi scriu cu o consecventa, care ea \u00eensasi este admirabila, dincolo de cererile de bani ale lui Fanny, de presiunile ei sau de alte interese. Din strainatate ori de la Valea Mare, de la Bucuresti sau din alte parti ale tarii unde se afla \u00een diverse calitati, nu o data ca reprezentant si conducator al breslei, scriitorul gaseste \u00eentotdeauna timp \u2013 nici nu stii de unde! \u2013 sa astearna pe h\u00e2rtie si sa expedieze adevarate dari de seama, nu vreau sa le numesc rapoarte, \u00een serial, \u00een care consemneaza si cele mai ne\u00eensemnate detalii cu o minutiozitate\u2026 ardeleneasca. \u201eS-a mai \u00eencheiat o zi si, oric\u00e2t ar fi de t\u00e2rziu, trebuie sa-ti povestesc \u00eent\u00e2mplarile. Cartile postale, oric\u00e2t ar fi de dese, nu-ti pot spune mare lucru\u201c, \u00eei scria el din Madrid. Sau din Granada: \u201eSa continuam de unde am lasat-o\u2026\u201c. Orice \u00eent\u00e2rziere, c\u00e2t de mica, a epistolelor unuia sau altuia dintre corespondenti \u2013 din cauza postei sau a unor transmitatori ocazionali, cum s-a \u00eent\u00e2mplat de multe ori \u00een anii razboiului prim, c\u00e2nd scriitorul urmarit de autoritatile austro-ungare se refugiase la Iasi, atunci capitala provizorie a Rom\u00e2niei \u2013 se soldeaza cu reprosuri, provoaca \u00eengrijorari, declanseaza mici drame de comunicare si alarme ce se dovedesc aproape de fiecare data false. Oricum, cei doi parteneri de dialog epistolar au ce sa-si spuna, au ce sa-si marturiseasca, inclusiv dragostea, dorinta de a se revedea, de a se reuni c\u00e2t mai grabnic. G. Calinescu depl\u00e2ngea \u201elipsa corespondentei sentimentale si a corespondentei \u00een genere\u201c din cultura noastra si regreta ca \u201en-avem scrisori de artisti si scriitori catre femei si invers\u201c. Divinul conchidea: \u201eC\u00e2nd \u00eentr-o cultura un barbat si o femeie nu au sa-si spuna nimic, acea cultura nu-i eminenta\u201c. Iar apoi, \u00een stilu-i inimitabil, \u00eentreba retoric: \u201eUnde este Elena pentru care s-a aprins razboi? Unde este pasionata Fedra? Unde este Beatrice care l-a asteptat pe Dante \u00een Paradis, unde este Laura pentru care Petrarca a pl\u00e2ns elegant douazeci de ani, unde este Angelica pentru care \u00eesi pierde mintile Orlando, unde este Isolda lui Tristan, unde Eloisa lui Abelard, unde chiar Manon a lui Grieux, unde Silvia lui Leopardi, unde Atala, unde Otilia lui Goethe, unde Corrina, unde Delphina!\u201c
\nAv\u00e2nd acum pe masa corpusul de scrisori Liviu-Fanny Rebreanu, dar mai ales dupa ce \u00een anul 2000 Editura Polirom a restituit miraculos culturii noastre, sub titlul \u201eDulcea mea Doamna \/ Eminul meu iubit\u201c, o mare parte din corespondenta inedita Eminescu-Veronica Micle (108 epistole), ajunsa la capatul unui lung lant de \u00eent\u00e2mplari departe de tara, putem spune ca nu suntem saraci de tot \u00een privinta \u201escrisorilor de scriitori catre femei si invers\u201c. Ar fi totusi exorbitant sa o comparam pe Fanny cu legendarele femei invocate de Calinescu. Altfel, desigur, stau lucrurile c\u00e2nd e vorba de Veronica Micle. Cu ea pasim \u00eentr-un alt tar\u00e2m: \u00een tar\u00e2mul mitului. Unicul mit al iubirii pe care noi, rom\u00e2nii, ni-l putem revendica\u2026
\n(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru cunoscatori era de asteptat ca \u201epadurea mare, cu putine carari\u201c, care este (si) corespondenta lui Liviu Rebreanu, sa o poata strabate si sa o restituie prezentului si posteritatii acelasi inegalabil editor al marelui romancier \u2013 Niculae Gheran. O padure, p\u00e2na la un moment dat, chiar si lui inaccesibila \u00een \u00eentregime, nu \u00een ultimul r\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »O viata \u00een scrisori: Liviu si Fanny Rebreanu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8481,8482],"class_list":["post-14161","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-liviu-si-fanny-rebreanu","tag-scrisori-liviu-rebreanu"],"views":2100,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14161","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14161"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14161\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14161"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14161"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14161"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}