{"id":14158,"date":"2012-12-06T12:00:55","date_gmt":"2012-12-06T10:00:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14158"},"modified":"2012-12-06T12:01:17","modified_gmt":"2012-12-06T10:01:17","slug":"onoarea-nereperata-a-literaturii-romane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/onoarea-nereperata-a-literaturii-romane\/","title":{"rendered":"Onoarea nereperata a literaturii romane"},"content":{"rendered":"

Simona Vasilache, Cinstite obraze, moftangii si domni,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Colectia \u201eCritica & istorie literara\u201c, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Pe Simona Vasilache o citeam \u2013 daca nu \u00eentotdeauna cu \u00eenc\u00e2ntare, macar cu interes \u2013 pe vremea c\u00e2nd tinea cronica de carte la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. Avea de partea ei at\u00e2t girul celei mai cunoscute reviste culturale autohtone, tineretea (nu e putin lucru sa scrii aproape saptam\u00e2nal \u00eenca din studentie), precum si o anume scrupulozitate \u00een asezarea bemolilor analitici ori comparatisti. Desi judecata de valoare nu a pasionat-o mai deloc, discursul ei a fost constant particularizat prin formulari plastice, chiar memorabile. Asumarea unei rubrici (\u201ePrin anticariate\u201c) si, implicit, renuntarea la critica de \u00eent\u00e2mpinare au coincis, cred, cu un regres. Din acel moment, narcisismul stilistic sau parada de trimiteri bibliografice nu mai puteau fi imputate unei m\u00e2ini critice \u00een formare, dupa cum cautarea cu orice pret a tematicilor exotice si a reinterpretarilor c\u00e2t mai inedite au blocat consolidarea unui stil interpretativ particular. Nu e de mirare, asadar, ca darile de seama despre noua generatie de critici au evitat constant numele Simonei Vasilache. Imaginea de analist literar a colaboratoarei \u201eRom\u00e2niei literare\u201c a ramas pregnant inferioara expunerii\/promovarii publicistice de care a beneficiat din plin.
\nNici debutul editorial cu \u201eCinstite obraze, moftangii si domni\u201c nu pare a sustine revizuirea respectivului statut paradoxal: publicat \u00een deja prestigioasa colectie de \u201eCritica & istorie literara\u201c a Editurii Cartea Rom\u00e2neasca, volumul se adreseaza \u2013 prin titlu si prin problematica abordata (metamorfozele perceperii onoarei \u00een literatura rom\u00e2na) \u2013 unui orizont de receptare conturat de eseurile Ioanei P\u00e2rvulescu, anume unui public preocupat mai degraba de valorile morale, de reflectarile sociologice, de scenariile ideologic-mentalitare, de amanuntele chic ori cancaniere implicate de literatura.
\nOnoarea vorbei<\/strong>
\nTotusi, tematica si paratextul cartii sunt, partial, \u00eenselatoare. Fara a fi cu adevarat un concept critic (asa cum sustine Gabriel Dimisianu \u00een prezentarea de pe coperta a IV-a), ci doar un simplu motiv literar, onoarea impune o abordare preponderent critico-istorica si teoretica. Aceasta deoarece \u2013 \u00eenca din capitolul introductiv, Simona Vasilache afirma inspirat, pe urmele lui Falstaff \u2013 \u201eonoarea e un cuv\u00e2nt\u201c, deci o proiectie discursiva contextuala a unui sentiment inefabil si atemporal. Ba mai mult, aleg\u00e2nd sa-si focalizeze analiza pe literatura rom\u00e2na, exegeta descopera ca tineretea societatii si culturii autohtone confera o accentuare semnificativa a punerii \u00een discurs a onoarei: \u201eC\u00e2nd s-au raportat la onoare, romanticii nostri au suferit de o melancolie a bastardului. Aceea a omului fortat sa creeze o poveste \u2013 pe care, p\u00e2na la urma, sa o si creada, \u00een jurul venirii lui pe lume. (…) Hrisoavele noastre de \u00eentemeiere neav\u00e2nd cavaleri, ordine si caste, romantismul rom\u00e2nesc s-a nascut dator. Dator cu o mitologie a unor vremuri onorabile si pierdute. Un fel de \u00eendulcitor de istorie\u201c.
\nAstfel, de la primele sale configurari literare din perioada pasoptismului rom\u00e2nesc, onoarea se dovedeste facuta exclusiv \u201edin vorbe\u201c, asa \u00eenc\u00e2t nu e deloc dificil sa se demonstreze ca ram\u00e2ne o alta forma fara fond. Mai mult dec\u00e2t experimentata, ea este proclamata, majoritatea ipostazierilor ei implic\u00e2nd note parodice: \u201ecautarea onoarei \u00een istorie e, \u00eenca \u00eenainte de a se fi \u00eencheiat, deja data ofranda derizoriului\u201c, demonstreaza cu subtilitate autoarea.
\n\u00cen primul r\u00e2nd, suspecta ajunge cea \u201ede grup\u201c, nationala, chiar sociala, mitizata de (pre)romantici, deoarece, \u00een umbra ei, se plaseaza tot felul de parveniti. Din nou, Simona Vasilache propune o formulare inspirata pentru a marca aceasta involutie a \u201eonorului\u201c (depl\u00e2nsa de Vasile Alecsandri \u00een \u201eDictionar grotesc\u201c): \u201eonoarea, treptat, se adjectivizeaza. Nu mai e o calitate, ci un calificativ\u201c. Apoi, dupa ce si-a trait clipele de glorie \u00een creatiile lui Grigore Alexandrecu si, mai ales, ale lui Mihai Eminescu, p\u00e2na si onoarea individuala, intima, desprinsa de civismul pasoptist, intra \u00eentr-un accelerat proces de disolutie, ea identific\u00e2ndu-se cu o fantosa, contribuind doar la egolatria celui care si-o asuma si declama.
\nOnoarea burlesca si muta<\/strong>
\nNu mai trebuie facut dec\u00e2t un pas p\u00e2na la instaurarea celei de-a doua tipologii majore a onoarei, cea caracteristica \u201eepocii de tranzitie\u201c, prin care iluziile, dar si naivitatile romantismului se travestesc burlesc. Reprezentativi sunt actantii \u201eonorabili\u201c ai lui I. L. Caragiale, carora li se dedica pagini consistente \u00een \u201eCinstite obraze, moftangii si domni\u201c. Pornind de la opere si interpretari clasice, pe care le puncteaza cu formulari personale expresive si cu referinte la texte mai putin analizate, Simona Vasilache ofera o schita conceptuala a moftului, daca nu inedita, macar lamuritoare si convingatoare: hat\u00e2rul, moftangiul\/moftangioaica, onoarea de familist, simulacrul dreptatii, pretentia. Se justifica astfel asertiunea plastica a exegetei ca, \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne, creatorul lui Mitica impune trecerea de la \u201eonoarea facutului\u201c (de sorginte romantica) la \u201eonoarea facaturii\u201c (tipica perioadei de tranzitie), ambele fundamentate, deci, pe absente, pe artificii la nivel discursiv.
\nC\u00e2t despre al treilea chip al onoarei, identificat \u00een cadrele modernitatii interbelice, acesta dezechilibreaza \u00eentreg proiectul teoretico-analitic al Simonei Vasilache. Oferindu-i putin peste cinci pagini (!), \u00een care aglomereaza scurte comentarii ce vizeaza prozele lui Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Hortensia Papadat-Begescu ori Anton Holban, autoarea abia reuseste sa anunte (nicidecum sa demonstreze) decaderea tragica, muta, a onoarei, dupa aceea vesela, guraliva, burlesca din epoca lui Caragiale. C\u00e2teva note de lectura merita retinute totusi, cum ar fi faptul ca interbelicul rom\u00e2nesc nu izbuteste sa creeze personaje cu adevarat preocupate psihologic de onoare: \u201emodernitatea interbelica vine pe un fond de \u00eemplinire a marilor idealuri de grup. Natiunea fiind asigurata, onoarea \u00eei ram\u00e2ne insului. Stie el ce sa faca cu ea? Nu tocmai (…) Onoarea (…) arata, din profil, o h\u00e2rca a desertaciunii. Pe care unii o traiesc complicat, disimulat, pe c\u00e2nd altii si-o asuma simplu. \u00cen taraganare, ca si-n bruschete, e aceeasi drama. A despartirii individului de lumea lui. Fiecare, \u00een felu-i, se trezeste un g\u00e2ndac \u00een propria-i casa. Si, \u00een fata unei tradari de asemenea proportii, onoarea trece \u00een arri\u00e8re-plan\u201c. P\u00e2na si \u00een cazul lui Gelu Ruscanu, al lui Ladima ori al \u201edoamnelor\u201c Hortensiei Papadat-Bengescu, moralitatea, demnitatea si cinstea asuma fenomenalizari diluate, inautentice, pueril-utopice, friz\u00e2nd chiar patologicul.
\nDe aici se naste o \u00eentrebare fireasca: este onoarea un motiv literar suficient de bine profilat artistic pentru a sustine o incursiune interpretativa (fie si camuflata eseistic) \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne? Din nefericire pentru debutul editorial al Simonei Vasilache, cel putin secventele finale ale volumului conduc spre un raspuns negativ. Caci, dincolo de analizele pertinente din capitolele despre (pre)romantism si Caragiale, din \u201eCistite obraze, moftangii si domni\u201c, literatura rom\u00e2na iese cu onoarea \u201enereperata\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Simona Vasilache, Cinstite obraze, moftangii si domni, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Colectia \u201eCritica & istorie literara\u201c, Bucuresti, 2012   Pe Simona Vasilache o citeam \u2013 daca nu \u00eentotdeauna cu \u00eenc\u00e2ntare, macar cu interes \u2013 pe vremea c\u00e2nd tinea cronica de carte la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. Avea de partea ei at\u00e2t girul celei mai cunoscute reviste culturale autohtone,… Cite\u0219te mai mult »Onoarea nereperata a literaturii romane<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8479,8480,8478],"class_list":["post-14158","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cinstite-obraze","tag-moftangii-si-domni","tag-simona-vasilache"],"views":1582,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14158","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14158"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14158\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14158"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14158"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14158"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}