La Tikal am ajuns \u00een ultima noastra zi \u00een Guatemala. Acolo poti merge doar cu un avion mic care aterizeaza pe o pista scurta usor ridicata la capat spre padurea deasa care o \u00eenconjoara. Ca o trambulina de pe care atunci c\u00e2nd ne vom desprinde ne arunca fie \u00een jungla fara margini ce se \u00eentinde \u00een jur, fie spre cerul de deasupra. Aceasi jungla densa a Yukatanului si acelasi cer care au \u00eenghitit cu lacomie toate templele si orasele maiasilor care, cu sute si mii de ani \u00een urma, traiau aici numerosi ca furnicile. Dupa Ankor Wat din Cambogia, Machu Pichu din Peru sau templele de la Kahjurahoo din India, Tikal mi s-a parut unul dintre locurile magice ale lumii, care, ca si celelelte, au ramas ascunse sute de ani datorita junglei care le-a acoperit, deterior\u00e2ndu-le si protej\u00e2ndu-le \u00een acelasi timp. Orase imense, unele mai \u00eentinse ca Roma antica, abandonate la un moment dat de locuitorii lor din motive p\u00e2na astazi neclare. Motive care, daca ar putea fi pe deplin \u00eentelese, poate am gasi niste raspunsuri legate de evolutia noastra actuala. Desi ajunsi la un alt nivel de civilzatie, suntem \u00eenca locuitorii aceleiasi planete care \u00eesi are propria ei evolutie cosmica, pe care o \u00eentelegem mai mult sau mai putin, cu o anxietate direct proportionala cu scara evolutiei noastre.
\nGhidul ne spune ca ceva mai spre nord, aproape de granita cu Mexicul, \u00een aceeasi jungla a Yukatanului, exista un alt oras maias la fel de mare, la fel de \u00eenghitit de vegetatie, numit El Mirador. Acolo se poate ajunge doar cu elicopterul sau pe jos \u00een cinci zile. Nimeni nu se mai duce acolo de c\u00e2nd traficantii de droguri din Mexic si-au mutat \u00een apropiere depozitele, plantatiile si afacerile. \u00cen urma doar cu doua saptam\u00e2ni, dupa niste rafuieli \u00eentre cartelurile mexicane, douazeci si sapte de guatemalezi au fost executati unul c\u00e2te unul pentru ca nici unul nu a stiut unde si cine e seful lor, care s-a \u00eencapat\u00e2nat sa nu se arate. \u00cen timp ce celelalte locuri din lume sunt inundate cu mii de turisti pe zi, la Tikal n-am vazut dec\u00e2t c\u00e2teva zeci de oameni care, ca si noi, au ignorat sfaturile oficialitatilor ce pun Guatemala pe lista tarilor cu risc turistic. \u00cenainte de-a pleca din SUA, FBI-ul ne-a trimis o list\u00e3 de douazeci si trei de pagini cu riscurile care ne asteapta si cu sfaturi pretioase despre cum sa procedam \u00een tot felul de cazuri. Am fost un grup american de doar opt persoane dintre care doua fete de origine taivaneza, un cuplu de doctori pensionari din Washigton, el filipinez, ea vietnameza, noi doi rom\u00e2ni si doua americance neaose din Virginia, care au decis sa nu vina la Tikal si au ramas \u00een Guatemala City, unde au \u00eenotat \u00een siguranta \u00een piscina hotelului pazit ca o fortareata. Pe drum am luat un cuplu de tineri\u00a0 \u00eendragostiti, ea nascuta \u00een Gutemala, el francez din Lyon. Auzindu-ne, au intrat cu noi \u00een vorba pe rom\u00e2neste, pentru ca de trei ani traiesc la Ploiesti, unde foreaza petrol si gaz pentru firma Chevron. Dupa ce am ajuns la Tikal, ghidul, un baiat local foarte alert si inteligent, ne-a relaxat spun\u00e2ndu-ne ca suntem \u00eentr-un loc sigur si cu multa verdeata, declarat parc national. Plus cu o unitate militara ascunsa undeva \u00een apropiere. Militarii sunt \u00eenca prezenti peste tot \u00een Guatemala, pe strazile capitalei, pe sosele, \u00een jungla din Tikal, printre temple, unde le puteai vedea uniformele si lucirea mitralierelor americane. Aceeasi armata care nu de mult a ucis sute de mii de localnici, \u00eenarmati si ei de altii sau complet ne\u00eenarmati. \u00cen SUA uniformele ne dau siguranta, aici, \u00een America Centrala, \u00eeti dau fiori pentru ca amintesc de vremurile infame nu de mult apuse. \u00cen Guatemala \u00eenca mai continua sa fie descoperite, prin jungla sau prin lanurile de porumb, gropi cumune \u00een care au fost aruncati nu de mult oameni masacrati de aceleasi uniforme care acum ne pazesc cu strasnicie.
\nAm mers ore \u00eentregi prin jungla din Yukatan si a trebuit sa ne acordam si sa ne \u00eempartim tot timpul ochiul si simturile \u00eentre templele care rasareau din loc \u00een loc si tesatura deasa si \u00eenalta de rain forest a junglei, care asteapta rabdatoare sa le \u00eenghita la loc. Zeci de \u201edealuri\u201c si ridicaturi mari acoperite de imensi copaci tropicali, plante uriase pe care le stiam vag din pozele revistelor sau de prin gradini botanice, liane groase care stranguleaza totul, din care sar maimute si pasari viu colorate. \u201eDealuri\u201c care nu sunt altceva dec\u00e2t templele ramase \u00een posesia junglei. Unele au fost curatate si descoperite arheologic doar pe o parte sau doar \u00een partea de sus; altele, cu piete largi si strazi \u00een jur, au fost complet redate privirii. Templele si piramidele c\u00e2t de c\u00e2t refacute au fost identificate cu numere pentru ca nimeni nu le mai stie numele adevarat. Cea mai veche e piramida astrologiei maiase care \u00eemparte dupa soare anul \u00een patru semestre. Pe vremuri, dirijau viata oamenilor, obiceiurile, sarbatorile si agricultura, cu cele trei recolte anuale plantate succesiv pe acelasi teren. Cea de porumb, de fasole si de vegetale, care au facut \u00een locurile aceste posibila viata pentru o populatie care acum doua-trei mii de ani era de milioane, mai densa dec\u00e2t cea a Europei.\u00a0 Acelasi templu astrologic ne da de \u00eenteles ca atunci clima era mult mai generoasa cu ploile si cu ritmicitatea lor si ca poate schimbarea climei e cea care a dus la abandonarea acestor locuri. Orase \u00eentregi au fost construite \u00een aceasta salbaticie care are de toate, \u00een afara de r\u00e2uri si izvoare. Toata apa de care aveau nevoie era cea a ploilor, colectata \u00een niste puturi numite \u201ecenote\u201c, faimoasele cenote ale Yukatanului, cele mai interesante fiind \u00een Belize. Unele comunica si cu apele subterane. Erau singura sursa de apa potabila a maiasilor, din pacate contaminata, pentru ca aruncau \u00een ele copii, ca sacrificii umane pentru invocarea ploii. Oricum, \u00eenca ploua destul \u00een Yukatan, dar soarele iese imediat. Trebuie sa fim foarte atenti pe unde calcam, pentru ca terenul e alunecos, sunt multi serpi veninosi \u00een zona si paienjeni tarantula, mari c\u00e2t palma. Nu i-am vedea daca ghidul nu ni i-ar arata pe coaja unor copaci. Ba chiar mai mult, \u00eei ia \u00een m\u00e2na cu grija, desi le cunoase veninul. Din loc \u00een loc ne opreste si ne arata niste animale ciudate cu botul lung care man\u00e2nca termitele mari de un centimetru ce se misca \u00een siruri lungi spre musuroaie pe care am calca daca nu ni le-ar arata omul nostru. Ne e clar ca el vede lucuri pe care noi nu le vedem. Nu facem un pas \u00een afara cararilor batatorite si a spatiilor deschise de niste arheologi despre care ni se spune ca \u00eenca lucreaza, dar pe care nu-i vedem niciunde. Din loc \u00een loc apar c\u00e2rduri de curcani salbatici, mari si foarte colorati. \u00cen copaci vulturi galbeni si niste ciocanitorii viu colorate. Peste tot de la \u00eenaltimea conopiei tropicale ne urmaresc curioase maimutele, sarind la mare \u00eenaltime din copac \u00een copac, de unde arunca \u00een noi cu niste seminte mari c\u00e2t nucile, care cad \u00een jurul nostru. Semintele copacului gumei de mestecat despre care habar n-aveam ca se produce aici si care curge din coaja taiata a copacilor ca o pasta groasa, cenusie. Localnicii o mesteca cu tot felul de frunze care \u00eeti pot anestezia mucoasa gurii sau care pot fi halucinogene, daca le cunosti. Samanii locali \u00eenca folosesc ciuperca de peiota si alte plante din care fac potiuni narcotice si halucinogene care te pot trimit \u00eentr-o alta lume, invizibila si imperceptibila ochiului normal. Castaneda si at\u00e2tia altii au exploatat si speculat la maximum \u00een scrierile lor lumea spiritelor care pare a b\u00e2ntui \u00een partea asta a mapamondului. Marihuana, interzisa prin lege, creste mai mult sau mai putin salbatic \u00een jungla, pentru ca nicio lege nu poate interzice salbaticia. Spre nord sunt tot felul de plantatii ascunse \u00een jungla, unde misuna noile \u201espirite\u201c ale drogurilor si crimei care se muta din loc \u00een loc, din Columbia \u00een Mexic. Iar acum aceleasi carteluri s\u00e2ngeroase care au macelarit mii de oameni \u00een Mexicul ultimilor ani, \u00eencep sa-si mute afacerile \u00een Guatemala si tarile mai lipsite de aparare ale Americii Centrale. Cine stie daca la anul Tikalul va mai putea fi vizitat. Ankorul din Cambogia a fost at\u00e2ta vreme teatrul unor lupte acerbe \u00een timpul razboiului civil, c\u00e2nd tunurile si aruncatoarele de grenade erau plasate direct pe temple, \u00eentre statui si ornamente vechi de mii de ani, care vor ram\u00e2ne marcate de gloantele, schijele, ura si nepasarea fara margini a oamenilor.
\nAproape toate statuile si ornamentatia templelor de la Tikal fie au fost carate prin muzeele lumii, fie \u00eenca zac ascuse sub radacini. Maiasii cunosteau bine astrologia si scrisul, \u00eentr-un fel asemanator hieroglofelor egiptene. De aceea se stiu at\u00e2tea despre cele trei calendare maiase ale caror cicluri se \u00eencheie toate \u00een acest decembrie 2012. Un ciclu maias se numeste baktun. Calendarele lor sunt pline de baktun-uri, cicluri mai mari sau mai mici. Anul acesta, \u00een decembrie, se \u00eencheie ciclul cel mai lung, de 26 000 de ani, care nu \u00eenseamna deloc sf\u00e2rsitul lumii. O problema pur matematica, de \u00eencheiere a unor socoteli. Localnicii din Guatemala, descendenti ai douazeci si trei de triburi maiase, care \u00eenca vorbesc tot at\u00e2tea dielecte, nu au senzatia unui sf\u00e2rsit iminent. Dimpotriva, spera cu totii \u00een \u00eenceputul unui ciclu mai bun, care sa-i scoata din saracia, izolarea si lipsa de speranta \u00een care traiesc de mii de ani. P\u00e2na am ajuns \u00een Guatemala n-am stiut ca aici exista milioane de oameni care \u00eenca vorbesc doar dialectul tribului \u00een care s-au nascut. Nestiind spaniola, nu pot merge la nicio scoala, aceasta fiind singura limba \u00een care se preda \u00een scoli. Peste jumatate din cei paisprezece milioane de guatemalezi sunt complet anafalbeti, motiv pentru care autobuzele care \u00eei cara prin munti au culori vii, diferite dupa zona \u00een care circula, pentru ca ei sa le poata recunoaste. Asta pentru a nu se urca \u00een vehicolul gresit, asa cum li s-a \u00eent\u00e2mplat de at\u00e2tea ori \u00een istoria care a trecut peste ei ca tavalugul. Autobuze ce ne sunt foarte familiare, fostele autobuze americane de scoala, galbene la origine, care cara prin toate orasele Americii copiii la scoala. Dupa ce se caseaza se trimit \u00een Guatemala si toata America Centrala, unde mai alearga printre munti si printre vai p\u00e2na la dezintergrare. Am fost avertizati ca trebuie sa evitam aceste autobuze publice care sunt cauza celor mai cumplite accidente rutiere. Circula cu o viteza ametitoare, sfid\u00e2nd orice regula, conduse de soferi care sunt platiti pe cursa. \u00cen statii sau \u00een plin drum, acestia \u00eencetinesc doar c\u00e2t sa ridice si sa debarce pasagerii si bagajele, aproape din mers. Deasupra lor, printre saci si bagaje, fiecare bus are un container plin cu apa care se scurge la vale \u00een spatele masinii, dupa ce apa raceste fr\u00e2nele supra\u00eencinse.
\nPeste tot am vazut oameni foarte mici de statura, cu aceleasi priviri serioase, grave, greu de citit. Aceleasi lanuri de porumb \u00eenalte de trei metri, plantate p\u00e2na pe marginea prapastiilor ne\u00eengradite, pe ultimul centimetru de sol, cu radacinile suspendate \u00een aer. Nu poti sa nu te \u00eentrebi cine si cum\u00a0 va culege acest ultim r\u00e2nd de stiuleti. Aici am vazut cei mai scunzi oameni si cel mai \u00eenalt porumb.
\nLa Tikal ghidul ne-a vorbit de practica maiasa a sacrificiilor umane, reala, chiar daca exagerata grafic de filmul lui Mel Gibson, care \u00een Guatemala n-a produs o impresie buna. Ne-a aratat roata de piatra care simboliza soarele. Pe ea se lega cel sacrificat \u00eenainte de a i se smulge de viu inima din piept, cu un stilet de obsidian sau jad, pentru a fi trimis ca sol \u00een lumea de dupa moarte, o lume mai buna, spun ei. Maiasii nu au cunoscut fierul si nu au folosit niciodata roata. Pentru a-mi re\u00eentari aceasta informatie l-am \u00eentrebat pe ghid, care mi-a dat un raspuns foarte neasteptat. Maiasii cunosteau bine roata, a spus el, de abia ne aratase una, dar nu au folosit-o pentru ca ea simboliza soarele care nu putea fi rostogolit pe toate drumurile. De fier sau alt metal nici n-au avut nevoie pentru ca se descurcau bine cu piatra, cu care au ridicat toate aceste temple si piramide. Fara cai sau alte animale de tractiune, fara roata, fara sclavi. Fara aur, lipsa esentiala, pentru care spaniolii au fost foarte dezamagti. \u00cen trecerea lor pe aici i-au crestinat totusi si pe maiasi, poate singurii oameni care au dus epoca de piatra la perfectiune.
\nTr\u00e2ind \u00een SUA, m-am \u00eentrebat unde sunt fostii bastinasi ai Americii de Nord, faimosii indieni cherokee, apasii, mohicanii, care, nu de mult, au populat un continent \u00eentreg, plus imaginatia copilariei noastre b\u00e2ntuite de filmele cu indieni, cu Winetou, si de faimoasele romane ale lui Karl May, un german care n-a fost niciodata \u00een America. I-am vazut \u00een c\u00e2teva rezervatii din Utah, New Mexico, Nevada, Florida, at\u00e2t de putini si \u00eentr-o stare at\u00e2t de jalnica, \u00eenc\u00e2t nu mai conteaza la nicio numaratoare. C\u00e2nd nu au mai folosit gloantele, vechii colonizatori anglo-saxoni i-au \u00eempins la gramada \u00een rezervatii. Le-au dat paturi infestate cu paduchii febrei exantematice, prima arma biologica folosita sau wisky si dulciuri, pentru ca, nefiind obisnuiti cu alcoolul si zaharul, \u00eei termina repede. Astazi, putinii care au mai ramas se uita la televizor, man\u00e2nca si beau si \u00eei lasa pe fostii colonizatori sa ridice cazinouri pe rezervatiile lor, pentru ca acolo nu au nici taxe, nici reguli. Fiecare rezervatie de indieni are un centru de dializa pentru ca mor de tineri din cauza diabetului si a obezitatii. Cel putin, spaniolii, care au navalit cu armada \u00een fata si preotii misionari \u00een spate, au \u00eencercat sa-i integreze crestin\u00e2ndu-i, \u00eenv\u00e2t\u00e2ndu-i spaniola si m\u00e2ncatul cu furculita.
\nPrimii preoti misionari, asist\u00e2nd la brutalul ritual al sacrificiilor umane, au gasit o buna bresa idelogica \u00een asta. Le-au explicat maiasilor ca aceste sacrificii umane sunt inutile, pentru ca Isus s-a sacrificat deja pentru noi toti si cu asta se pare ca a si \u00eenceput crestinarea maiasilor. Multi localnici au ramas credinciosi ambelor credinte. Pentru a \u00eentelege aceasta rara ambiguitate, am fost \u00een aceea duminica la Chichicastenago. Un mic orasel \u00eentre munti, unde la biserica se tine slujba \u00een spaniola si Quiche, cea mai vorbita limba maiasa, si unde preotul si samanul se roaga \u00eenca \u00eempreuna. Am asistat la \u00eenceputul slujbei de la ora 7.00 dimineata. Ne-am \u00eentors la 9.00, c\u00e2nd biserica era plina de oameni care se rugau genunchi. Plina de un fum \u00eenecacios cu miros de t\u00e2m\u00e2ie si de ierburi arse, greu de respirat. \u00cen jurul bisericii era piata cu mii de localnici veniti de pe toate vaile. Fiecare vindea ceea ce produsese, de la ceramica, tesaturi de o mare frumusete, masti, fluiere, papusi din c\u00e2rpe, ierburi, gaini, curcani. La marginea pietii, c\u00e2teva tarabe cu produse chinezesti, cu misiunea lor neo-\u201econchistatoare\u201c, \u00eenceata, dar sigura.
\nAm gasit cimitirul din Chichicastenago aproape la fel de populat, pentru ca \u00een doua zile era ziua mortilor, aici mare sarbatoare, \u00een care cele doua credinte ies si mai mult la iveala. Moartea e la mare respect aici, mai mare poate dec\u00e2t viata. Mormintele si crucile erau proaspat vopsite \u00een culori c\u00e2t mai vii. Pe multe morminte samanii faceau focuri si rosteau incantatii, invoc\u00e2nd spiritele celor dusi. Unele morminte pareau mici \u201etemple\u201c de caramida si mortar, cu acele s\u00e2rme iesite din ciment la capatul coloanelor, lasate neterminate ca si casele celor vii, pentru a fi etajate pentru viitorii morti. Pentru o casa lasata asa, neterminata, nu se platesc taxe. Dar pentru un morm\u00e2nt?
\n\u00cenainte de ajunge la Chichicastenago trecusem prin Antigua, oras unic \u00een felul lui, aflat \u00een patrimoniul UNESCO. Mi-a amintit de Cusco din Peru. Locuri foarte \u00eendepartate \u00een care spaniolii si-au dus ambitiile si artele la o ciudata desav\u00e2rsire, la care nu cred ca se asteptau nici ei. Asta \u00eentr-o perioada \u00een care acasa, \u00een Spania, Inchizitia schingiuia si ardea ereticii pe ruguri. Dar toti acesti azteci, maiasi sau incasi ai Americilor nu puteau fi considerati eretici p\u00e2na nu erau crestinati la gramada si p\u00e2na nu erau pusi sa construiasca biserici si catedrale. Din bisericile si catedralele din Antigua, douazeci si cinci la numar, doar sapte-opt au mai ramas \u00een picioare, unele doar cu fatada. Asta din cauza cutremurelor si a faptului ca spaniolii n-au pus, ca maiasii, piatra goala peste peste piatra goala. Imensa catedrala din Antigua se pare ca s-a prabusit pentru ca era facuta din caramizi, \u00eentre care stratul de mortar fusese pus prea gros, pentru a fi ridicata mai repede, ceea ce a facut ca peretii si tavanele marilor domuri sa se prabuseasca \u00een timpul cutremurelor din secolul al XVIII-lea. Chiar si asa, partial \u00een ruine, Antigua e un oras superb, cu strazi vii pline de viata. Asta p\u00e2na nu apune soarele peste dealuri si muntii din jur, pe care sunt plantatii mari de cafea. Un oras cochet cu posade \u00een fostele manastiri, galerii de arta, \u00een care e expus Dali alaturi de artisti locali, magazine de jad si tesaturi, ceramica, masti ciudate si restaurante cochete. \u00ceti vine sa spui ca ai putea chiar trai aici, daca n-ar pluti \u00een aer un spirit strain si nelinistit, cu o masca ciudata pe fata.
\nC\u00e2teva zile, c\u00e2t am gonit nebuneste prin Guatemala, am fost luat prin surprindere de dimineata p\u00e2na seara. Nu am ajuns \u00een nici un loc din lume at\u00e2t de nepregatit si de neinformat. Dupa ce am trecut cu micul nostru autobuz niste munti de peste trei mii de metri, pe asa-zisa sosea Pan Americana care se continua \u00een nord p\u00e2na \u00een Alaska si \u00een sud p\u00e2na \u00een Tara de Foc, am cobor\u00e2t vertiginos serpentinele ametitoare ce duc la Atilan. Un lac imens asezat \u00eentr-o caldare \u00eentre multi munti vulcanici, conici, \u00eenalti de peste patru mii de metri, unii pufaind la capat fum si lava. Un loc magic cu o energie a lui, \u00een care pasim timizi ca pe o alta planeta. Un orasel pe malul lacului, cu aceleasi case neterminate, aceiasi maiasi care fac tortilla pe aceleasi plite, aici \u00eembracati \u00een alt port, care-mi aminteste de satele copilariei mele, unde taranii ieseau la hora de duminica \u00een straie de sarbatoare.
\nDupa toate acestea, \u00eenapoi \u00een Guatemala City, un oras de trei milioane de locuitori, asezat si el \u00eentre vulcani care scot fum si scutura pam\u00e2ntul de c\u00e2teva ori pe zi. Strazile orasului sunt invadate de o jungla noua, la fel agresiva. Cea a reclamelor, ce \u00eenghit totul de-o parte si de alta a soselelor pe care intri si iesi. Un oras viu cu cladiri monumentale, o universitate, mall-uri, piete largi, un obelisc mai mic si strazi ciudate, unele goale, \u00een care nu te simti deloc \u00een siguranta. Copiii celor care au gasit aici adapost dupa cutremurele din anii \u201970 nu mai vor sa lucreze cinstit, ca parintii lor si se organizeaza \u00een benzi criminale periculoase. Nu vezi deloc turisti prin oras.
\nDe abia asteptam sa zburam la Tikal care, cu jungla lui si sutele de temple, pare un paradis linistit, pierdut undeva, departe de toata civilizatia lumii. Dupa Amazoane, jungla Yukatanului e a doua biosfera a planetei, un alt plam\u00e2n pe care \u00eel poti auzi respir\u00e2nd \u00een linistea deplina. \u00cenainte de a pleca mai facem o plimbare prin piata fostului Acropolis maias, plina de mimoze, niste plante care, atinse de pasii nostri straini, se str\u00e2ng imediat, ca paginile unor carti ramase nescrise. Ni se spune ca se redeschid dupa o jumatate de ora, dar \u00eentre timp urcam pe cel mai \u00eenalt templu din v\u00e2rful caruia vedem imensitatea \u00een care suntem pierduti. Un ocean de verde de jur \u00eemprejur, din care ies ici si colo capetele cenusii ale piramidelor si templelor maiase. Dovada faptului ca aici, cu mult timp \u00een urma, \u00eentr-o alta lume, \u00eentr-o alta clima, au trait oameni. \u00centr-un alt timp, alt calendar, aflat acum pe sf\u00e2rsite si de care noi, supercivilizatii, ne prefacem a fi speriati. Anxietatile si fricile noastre sunt, oricum, \u00een crestere, pentru ca am ajuns sa stim prea multe si stim ca putem face prea putin.
\n\u00cen ultima nopte \u00een Guatemala am urmarit \u00eengrijorat la televizor dezastrele produse acasa de uraganul Sandy. La doua zile dupa ce am ajuns la New York, \u00een timp ce stateam la prima mea coada de benzina \u00een America, am auzit la radio ca Guatemala a fost ravasita de un cutremur de 7,8. De data asta reusisem sa pacalim de doua ori natura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La Tikal am ajuns \u00een ultima noastra zi \u00een Guatemala. Acolo poti merge doar cu un avion mic care aterizeaza pe o pista scurta usor ridicata la capat spre padurea deasa care o \u00eenconjoara. Ca o trambulina de pe care atunci c\u00e2nd ne vom desprinde ne arunca fie \u00een jungla fara margini ce se \u00eentinde… Cite\u0219te mai mult »Maiasii din Guatemala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8477],"class_list":["post-14155","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-turism-in-guatemala"],"views":1485,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14155","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14155"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14155\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14155"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14155"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14155"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}