Despre poezia, eseurile, publicistica Ilenei Malancioiu s-au pronuntat cei mai importanti critici. \u00cen primul r\u00e2nd, cei din generatia sa. Dar parca nimeni nu a caracterizat-o mai bine pe cea care a scris \u201eUrcarea muntelui\u201c si \u201eVina tragica\u201c asa cum facut-o Nicolae Steinhardt \u00eentr-o carte \u00een care monahul de la Rohia a raspuns unui numar de 265 de \u00eentrebari (c\u00e2te zile are anul) pe care i le-a adresat, \u00eenainte de 1990, criticul Zaharia S\u00e2ngeorzan. Ileana Malancioiu \u00een viziunea autorului \u201eJurnalului fericirii\u201c: \u201e- Aferim! femeie! Curajoasa. Aspra. Le vede, le stie, le spune. Si cu suflet de muiere sensibila, simtitoare. Suflet ad\u00e2nc, colturos. Mare poeta. Da, asta admir: o tarie inteligenta (foc) si totodata accesibila milei, duiosiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigona duc\u00e2ndu-l pe Oedip de m\u00e2na, dar o Antigona cu suflet de Electra (si de Ecaterina Teodoroiu)\u201c. Merita sa ai talent, sa ai caracter \u00eentr-o tara, \u00eentr-o cultura si \u00eentr-o limba \u00een care exista un spirit de anvergura lui Steinhardt care sa te \u00eenteleaga at\u00e2t de profund si sa-ti schiteze un asemenea portret memorabil, de o expresivitate frusta.
\nDin \u201eRecurs la memorie\u201c \u2013 o\u00a0 carte pe care o datoram Ilenei Malancioiu si criticului literar Daniel Cristea-Enache, aparuta la Polirom, am aflat si o referire la text a lui Steinhardt, ce nu e doar un exercitiu de admiratie, ci si o judecata de valoare. Era \u00een 1985. Poeta publicase un grupaj de sase poezii \u00een \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c. Una dintre ele se intitula \u201eNu pot sa ma pl\u00e2ng\u201c: \u201eNu pot sa ma pl\u00e2ng de foame\/ Hrana mea din ceruri vine\/ Dar mi-e teama pentru zeul\/ Ce se va hrani cu mine.\/\/ Sunt prea neagra, sunt prea trista\/ jertfa mea poate sa-i para\/ Si mai slaba dec\u00e2t este\/ Si mai rea si mai amara.\/\/ S\u00e2ngele-ar putea sa-l verse\/ \u00centr-un c\u00e2mp frumos de maci\/ Carnea ar putea ram\u00e2ne\/ Sa se-mparta la saraci\u201c. \u00cen scrisoarea trimisa autoarei, dupa lectura poeziilor, Steinhardt comenta: \u201eCa si \u00een tabloul lui Dali unde rastignirea e \u00abvazuta de sus\u00bb, aici euharistia apare din perspectiva divinitatii. Noi m\u00e2ncam si bem trupul si s\u00e2ngele Domnului. El, materialitatea noastra tot lumii o daruieste. Imaginea prefacerii s\u00e2ngelui nostru \u00een flori rosii si a trupului nostru \u00een p\u00e2ine este \u00eentrutotul evanghelica.\/\/ La o asemenea \u00eenaltime (ad\u00e2nca) s-ar fi putut sa nici nu aiba acces o poezie culta; poate una populara.\/\/ Iata o poezie pe care ar invidia-o si Heine si Hugo si Francis Jammes.\/\/ \u00cemi pare una dintre cele mai cutremuratoare din c\u00e2te s-au scris\u201c.
\nS-a spus, \u00eenca mult \u00eenainte de asa numitul postmodernism, ca literatura nu mai poate fi conceputa fara o reflectie asupra literaturii, inclusiv cea a scriitorului asupra propriei creatii. O dovada peremptorie sunt si admirabilele eseuri literare si nu numai\u2026, cum le-a caracterizat Nicolae Manolescu, din volumul \u201eCalatorie spre mine \u00eensami\u201c, ce contine si c\u00e2teva texte \u201ede memorialistica, \u00eenc\u00e2ntatoare deopotriva prin perspicacitatea psihologica si prin fabulos moral\u201c, ca sa-l citez pe acelasi critic care prefateaza cartea. Reflectia Ilenei Malancioiu privind propria poezie (calatoria sa spre sine \u00eensasi) este totdeauna de o luciditate dramatica. O marturie a sa mi se pare definitorie. Rememor\u00e2nd momentul aparitiei volumului sau \u201eCrini pentru domnisoara mireasa\u201c, care s-a bucurat de o foarte buna receptare, poeta observa necrutator si marturiseste: \u201eCeea ce m-a speriat a fost faptul ca eram acceptata de toata lumea pentru felul cum spuneam lucrurile, nu pentru ceea ce spuneam. Or, pentru asta nu era greu sa fii laudat. Toti poetii care aveau succes stap\u00e2neau din capul locului uneltele si stiau cum sa scrie. Dar tocmai aceasta stiinta facea ca foarte multe poeme sa fie pline de imagini care treceau de la un autor la altul si sa semene leit \u00eentre ele. \u00cen cele din urma, unele nu mai erau altceva dec\u00e2t \u00abvorbe, vorbe, vorbe\u00bb\u2026 Cuvintele si necuvintele care nu-i reprezentau pe cei care recurgeau la ele faceau ravagii. Abia mai t\u00e2rziu, cei care aveau efectiv ceva de spus \u00eencercau sa faca drumul invers, dinspre uneltele asimilate catre ei \u00eensisi.\/\/ Asa cum am mai spus, eu mi-am facut exercitiile prin care am \u00eenvatat sa scriu pe versurile lui Eminescu. Apoi, c\u00e2nd mi-am dat seama ca nu acela e drumul meu, am aruncat totul la cosul de gunoi si am luat-o de la zero, ca si cum atunci as fi inventat poezia. Dar ucenicia facuta pe un poet mare nu a fost \u00een zadar. Tot \u00eemi ramasese \u00een s\u00e2nge macar faptul ca poezia nu e o adunatura de metafore care cuprinde de toate pentru toti, ci o alcatuire organica si vie\u201c.
\nIleana Malancioiu si Daniel Cristea-Enache au avut vreo 70 de \u00eentrevederi, care constituie substanta cartii amintite, \u00een desfasurarea carora, marturiseste poeta interlocutorului sau \u2013 \u201e\u00eemi deveneati fie prieten, fie dusman de moarte\u201c. De la prima la ultima pagina a cartii suntem captivii unui dialog din care nimic nu lipseste: poezie si drama, memorialistica si portret, eseu critic si chiar psihanaliza. Meritul, e de prisos a o mai spune, este al celor doi debateuri, \u00een egala masura. Ei nu sunt \u00eentotdeauna de acord; sinceritatea lor e \u00eensa totala, ideile, impresiile, faptele povestite re\u00eentemeiaza sau vestejesc fara \u00eencr\u00e2ncenare, dar si fara false pudori, ignora conjuncturalul si ridiculizeaza deopotriva vechile si noile servituti, vechile si noile dogme, vechile si noile nap\u00e2rliri. Sunt smulse, cu delicatete, dar ferm, nu putine masti de la balul mascat postdecembrist. Cititorul, implicat \u00een acest spectacol de lumini si umbre, are sansa de a opta si el, situ\u00e2ndu-se c\u00e2nd de partea celui care \u00eentreaba, c\u00e2nd de partea celei care raspunde, iar \u00een ultima instanta de partea am\u00e2ndurora. O gravitate mai rar \u00eent\u00e2lnita pe aici, pe la noi, o ironie fina, dar nu o data ghilotinanta nu lasa loc facilului si umorului spumos, dar neproductiv, de tip balcanic, cu at\u00e2t mai putin bascaliei, fie ea drapata si \u00een metafore. \u00cemi vine \u00een minte, ca sa dau un exemplu celebru, Eminescu, care nu gusta defel veselia de la \u201eJunimea\u201c ieseana, \u00eentretinuta, \u201emoderata\u201c de, altminteri, \u00eenvatatul si rafinatul Vasile Pogor, dar era fascinat de umorul profund si trist al lui Creanga. Unii l-au taxat superficial ca fiind lipsit de umor. Eroare impardonabila. \u00cen fond, Eminescu se afla \u00een vadita incompatibilitate cu usuratatea balcanica. Ca si Creanga, era de alta rasa.
\nMulte portrete schitate de Ileana Malancioiu contin tuse inedite si tari. Biografii, critica si istoria literara pot beneficia \u00eensa mai ales de informatiile, de faptele si \u00eent\u00e2mplarile evocate de Ileana Malancioiu. La prima lectura, mai precipitata, pe nerasuflate, am fost tentat sa-i reprosez \u00een g\u00e2nd faptul ca uneori se ocupa de plevusca, fac\u00e2ndu-i acesteia o prea mare si nemeritata onoare. Apoi mi-am dat seama ca plevusca nu putea lipsi, iar la o privire mai atenta am vazut ca ea este tratata asa cum se cuvine, subtil diferentiat, pusa la locul ei. Nu orice personaj mai pregnant sau mai episodic din \u201eRecursul la memorie\u201c se bucura asa-zic\u00e2nd de ironia c\u00e2nd casanta, c\u00e2nd cordiala a Ilenei Malancioiu. Daca despre un Stelian Tanase, de pilda, afirma direct ca \u201enu s-a remarcat nici prin carti, nici prin cine stie ce act de curaj \u00eenainte de 1989, ca dupa aceea sa se uite la sine ca la un fel de Soljenit\u00een al nostru\u201c, iar un Rasvan Popescu (ca sa vedeti ca termenul plevusca pe care l-am folosit nu este deloc nepotrivit) \u201edupa ce a spus contracost (ca purtator de cuv\u00e2nt al lui Emil Constantinescu \u2013 n. mea) ce voiau cei ce l-au platit, cu bani grei, acum vine sa ne spuna si ce g\u00e2ndea el despre ei\u201c, un scriitor polivalent, cum e Alexandru George, este altfel tratat: \u201ePamfletele sale \u00eempotriva lui Noica, Marin Preda si Lucian Raicu dovedesc cu prisosinta ca dl. George este de o consecventa rara si ca are efectiv simtul valorii, de vreme ce nu se coboara sa batjocoreasca pe te miri cine\u201c. \u00cen ceea ce priveste atitudinea fata de Lucian Raicu, Al. George \u201enu a scapat nici o ocazie de a se pronunta \u00eempotriva lui\u201c si astfel \u2013 remarca sarcastic Ileana Malancioiu \u2013 \u201enu si-a lasat cititorii sa-l uite pe Raicu\u201c. Ma g\u00e2ndesc, la r\u00e2ndul meu, ca poate e greu, pentru Al. George, un \u201edistins aristocrat\u201c sa \u00eenteleaga ori sa accepte ca un critic ca Lucian Raicu, care, desi nu s-a nascut, dupa c\u00e2te stiu, \u00eentr-o familie burgheza din \u201emicul Paris\u201c, \u00eentr-o casa cu subreta si care, vai, a mai trecut si prin Scoala de literatura binecunoscuta (e drept, alaturi de Labis), sa scrie, \u00eentre altele, o carte geniala despre Gogol si sa ajunga la treapta de unde \u201euneori era de ajuns sa spuna o singura propozitie pentru a deschide o alta cale de acces catre o carte\u201c. Acesta este adevarul! C\u00e2ndva, \u00eentr-un interviu, Lucian Raicu \u00eemi marturisea ca \u00eei repugna polemica, dar nu, fireste, si delimitarile fata de unele puncte de vedere sau judecati. Cea mai dura replica la ceea ce a scris Al. George despre Lucian Raicu este chiar lipsa replicii acestuia\u2026 \u00cen fond, parafraz\u00e2ndu-l pe cutare cadrist de altadata \u2013 cartile vorbeste. Sau poate nici ele nu mai spun nimic? Admit\u00e2nd prin absurd ca asa stau lucrurile, atunci, oricum, orice discutie nu ar mai avea rost.
\n\u00cenchei cu o \u00eentrebare a lui Daniel Cristea-Enache si cu un raspuns al celei cu care criticul a dialogat de-a lungul a 300 de pagini: \u201eCe nevoie mai avem azi de Cervantes, de Shakespeare, de Dostoievski sau de Eminescu \u2013 g\u00e2nditorul politic \u00abnul\u00bb (de care vorbea marele politolog\u00a0 Cristian Preda) si poetul \u00abinert si ridicol, ca o statuie de metal goala pe dinauntru si cu dangatul spart\u00bb (cum at\u00e2t de plastic s-a exprimat nu mai putin importantul Cezar Paul-Badescu)? Dvs. de ce continuati sa pronuntati numele marilor scriitori \u00eentr-un anume fel si de ce\u00a0 aveti ton admirativ c\u00e2nd vorbiti despre ei?\u201c Spicuiesc din raspunsul mai amplu al Ilenei Malancioiu: \u201eDaca postmodernistii nostri \u00eent\u00e2rziati, care cred ca ei ar fi descoperit \u00abAmerica\u00bb, \u00eesi fac un titlu de glorie din asumarea kitsch-ului, poate ca ei chiar nu mai au nevoie de Eminescu. Si atunci de ce sa-l mai citeasca asa de parca ar mesteca nisip?!\/ Spun aceste lucruri pentru ca textul cel mai \u00eentristator din faimosul numar al revistei \u00abDilema\u00bb consacrat punerii \u00een discutie a \u00abcazului\u00bb Eminescu nu era scris de vreunul dintre cei doi mari politologi care nu exista, ci de un scriitor talentat\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Despre poezia, eseurile, publicistica Ilenei Malancioiu s-au pronuntat cei mai importanti critici. \u00cen primul r\u00e2nd, cei din generatia sa. Dar parca nimeni nu a caracterizat-o mai bine pe cea care a scris \u201eUrcarea muntelui\u201c si \u201eVina tragica\u201c asa cum facut-o Nicolae Steinhardt \u00eentr-o carte \u00een care monahul de la Rohia a raspuns unui numar de… Cite\u0219te mai mult »Ileana Malancioiu. Rememorari la aniversare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1050,1052,1056,114,1051,1055,1054,1053],"class_list":["post-1415","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-recurs-la-memorie","tag-urcarea-muntelui","tag-al-george","tag-biografii","tag-ileana-malancioiu","tag-lucian-raicu","tag-rasvan-popescu","tag-stelian-tanase"],"views":2929,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1415","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1415"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1415\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1415"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1415"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1415"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}