{"id":14149,"date":"2012-12-06T11:55:46","date_gmt":"2012-12-06T09:55:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14149"},"modified":"2012-12-06T11:56:06","modified_gmt":"2012-12-06T09:56:06","slug":"cercul-literar-de-la-sibiu-passe-histrionique","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cercul-literar-de-la-sibiu-passe-histrionique\/","title":{"rendered":"Cercul Literar de la Sibiu: \u201epass\u00e9 histrionique\u201c"},"content":{"rendered":"

Manuscriptum, anul XLII<\/em>, nr. 1-4 (163-166), Bucuresti, Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Rareori se \u00eent\u00e2mpla ca obiectul unei cronici sa fie un periodic. De obicei, comentariile pe marginea presei de profil \u00eesi gasesc loc \u00een rubrici de tipul \u201eNotite, \u00eensemnari\u201c. Numai ca, \u201eManuscriptum\u201c \u2013 \u00eenfiintata \u00een 1970 de Perpessicius, directorul de atunci al Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne \u2013 reprezinta un caz singular \u00een piata culturala europeana. Se ocupa, asa cum indica si titlul, de publicarea unor materiale inedite (beletristica, memorii, jurnale, corespondenta, interviuri, autografe, fotografii etc.). Este, din acest punct de vedere, institutia care a asigurat cele mai prolifice rezultate \u00een cercetarea literara rom\u00e2neasca. Din motive financiare, dupa 1990, revista a iesit de la tipar cu \u00eent\u00e2rziere. De aceea, de doua decenii, absenta fondurilor a obligat conducerea MLR sa tipareasca, anual, c\u00e2te un numar cvadruplu. Handicapul s-a transformat repede \u00een avantaj. \u201eManuscriptum\u201c a c\u00e2stigat sub raportul coeziunii. Ca atare, exemplarele au devenit niste volume tematice, menite sa acopere teritorii neexplorate ale istoriografiei literare sau sa refaca puntile dar\u00e2mate si \u00eentrerupte.
\nUn numar comemorativ<\/strong>
\nToate acestea caracterizeaza si proaspatul exemplar privitor la Cercul Literar de la Sibiu, care marcheaza comemorarea am\u00e2nata a lui I. Negoitescu (91 de ani de la nastere), celebrarea amintirii lui Radu Stanca (50 de ani de la disparitie) si dubla omagiere a lui Stefan Aug. Doinas (90 de ani de la nastere si 10 de la deces). Partea privitoare pe autorul \u201eAlfabetului poetic\u201c se limiteaza la transcrierea dedicatiilor primite de sotii Cornel si Zorina Regman pe cartile oferite de acesta. Nu obisnuiesc sa ma propun c\u00e2nd vine vorba de colaborari. Cred totusi ca ineditele aflate \u00een posesia mea ar fi completat niste colturi de tablou. \u00cen fine… pot sa \u00eenteleg si ca unii intimi ai Cercului \u00eemi dezaproba atitudinea fata de Doinas. Nu accept \u00eensa ca reprosurile sa ram\u00e2na orale. Sigur, si folclorul are \u00eentelepciunea lui. Dar mi s-a comunicat ca, la conferinta despre Doinas, organizata de Fundatia Culturala Secolul 21 \u00een Amfiteatrul \u201eI. Heliade-Radulescu\u201c al Bibliotecii Academiei Rom\u00e2ne (9 octombrie a.c.), subsemnatul a fost combatut voalat, fiind numit, cu evidenta superioritate condescendenta, drept \u201eun t\u00e2nar doctorand\u201c. Preferam o critica directa, \u00een mass-media. Oricum, eu am respectat memoria poetului, prin articolele scrise de-a lungul lui 2012. \u00cen ipostaza de cunoscator al etapelor din activitatea doinasiene, ma vad obligat sa corectez o asertiune deplasata din textul-preambul, semnat \u201eRedactia\u201c: \u201eCornel Regman a vegheat tot timpul la \u201ecresterea\u201c si modelarea poeziei lui Stefan Aug. Doinas, orient\u00e2nd prin analizele sale critice traseul poetic al creatorului\u201c (p. 7). Relatiile lor nu au fost tocmai amicale. Cordialitatea \u00eentretinuta de apartenenta la aceeasi grupare nu suplinea absenta afinitatilor. Din Cerc, prietenii lui Doinas s-au numit, \u00een ordinea importantei si a cronologiei, Ovidiu Cotrus (se frecventau din copilarie, se vizitau, faceau concursuri de memorare a versurilor), Deliu Petroiu (colegi de liceu), I. Negoitescu (apropierea lor a devenit si mai puternica dupa moartea lui Radu Stanca) si I.D. S\u00eerbu (c\u00e2nd ambii s-au numarat printre redactorii gazetei liberale \u201eNatiunea rom\u00e2na\u201c din Sibiu si, dupa aceea, la \u201eTeatrul\u201c din Bucuresti). C\u00e2nd s-a stabilit \u00een Capitala, i-a cultivat \u00een special pe Florian Potra, Paul Everac, Constantin Toiu si Virgil Nemoianu. Iar dascali de literatura i-a avut pe Negoitescu, Stanca si Nemoianu. Ajutorul lui Regman s-a ivit \u00een perioada c\u00e2nd, eliberat din detentie, Doinas se chinuia sa reintre \u00een publicistica, elabor\u00e2nd texte de propaganda. Dupa stagiul de asimilare a limbii de lemn la \u201eAlmanahul literar\u201c (ulterior \u201eSteaua\u201c), criticul era cel indicat sa-i atraga atentia daca productiile \u00eentrunesc conditiile de acceptare.
\nRe\u00eentorc\u00e2ndu-ma la recenta aparitie din \u201eManuscriptum\u201c, trebuie precizat ca, prin bunavointa \u00eengrijitorilor, dispunem de c\u00e2teva fragmente lamuritoare \u00een legatura cu momente distincte din formarea si din persecutarea cerchistilor. \u00cen prima categorie, intra \u201eFile de jurnal\u201c (din caietul lui Cornel Regman, student \u00een anul I la Facultatea de Litere a Universitatii \u201eRegele Ferdinand I\u201c, Cluj) si \u201eCealalta primavara\u201c (Radu Stanca, datata 1942), subintitulata \u201ecomedie trista \u00een trei acte\u201c, una din cele trei piese ne\u00eencredintate p\u00e2na acum tiparului. \u00cen a doua, se grupeaza \u201eEpistolarul familial\u201c (1964-1965), \u00eentre dr. Ioan Negoitescu si fiul sau, I. Negoitescu, si \u201eScrisoare catre un coleg din capitala (sic!)\u201c, expediata din Craiova de Ion D. S\u00e2rbu lui Cornel Regman (1985), dupa modelul epistolei lui Cioran catre Noica \u2013 \u201eScrisoare catre un prieten \u00eendepartat\u201c. Toate confirma anumite supozitii legate de temperamentul celor patru. Regman \u2013 c\u00e2rcotas, sarcastic, temeinic, om de bizuiala; Negoitescu \u2013 workaholic, pripit, \u00eencr\u00e2ncenat, exasperat ca timpul l-a \u00eentrecut; Stanca \u2013 liric, exuberant, adolescent perpetuu, meticulos; S\u00eerbu \u2013 depresiv, conflictual, catranit, av\u00e2nd constiinta de vesnic \u00eentemnitat.
\nReprosuri filologice<\/strong>
\nDincolo de aceste trasaturi evidente, mai sare \u00een ochi editarea defectuoasa a documentelor. \u00cen fapt, asistam doar la transcrieri, nu si la corelatii cu norma lingvistica. Supara prezenta lui \u201e\u00ee\u201c \u00een interiorul cuvintelor. Necesita amendare si conservarea majusculei \u00een al doilea termen al mensualului \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c. Observatia ram\u00e2ne valabila pentru zilele saptam\u00e2nii: Joi, Vineri, S\u00e2mbata (p. 33). Deranjeaza folosirea apostrofului \u00een locul cratimei, ca marca a hiatului: \u201e\u00eentr’o\u201c, \u201en’am\u201c, \u201edintr’un\u201c (p. 20); \u201emi’l\u201c (p. 81); \u201es’o\u201c (p. 99); \u201em’am\u201c (p. 101); \u201en’ati\u201c (p. 104) etc. Se cuvine eliminat pluralul adjectivului pronominal nehotar\u00e2t \u201eoarecari\u201c (p. 20). Se impune actualizarea formelor \u00een care pronuntia iotacizata a dob\u00e2ndit valoare grafica: \u201ecaet\u201c (p. 20); \u201etrebue\u201c (p. 23); \u201ebae\u201c (p. 27). Este obligatoriu ca locutiunile adverbiale de tipul \u201edealtfel\u201c (p. 29, p. 150) si pronumele compus (\u201eceeace\u201c, p. 150) sa fie separate \u00een doua unitati. \u00cen schimb, \u00een contextul \u201eNici un om de cultura nu a rezistat \u00een acest oras\u201e (p. 150), se arata indispensabil ca adjectivul pronominal sa aiba varianta sudata: \u201eniciun\u201c. Alta eroare tine de mentinerea consoanei surde fricative sibilante \u201es\u201c, \u00eenaintea unei velare sonore (\u201eg\u201c), \u00een locul perechii sonore \u2013 \u201ez\u201c: \u201esgribuleala\u201c (p. 23), \u201esgomotului\u201c (p. 24). O scrutare si mai atenta va reliefa si alte inexactitati. Sa ne \u00eentoarcem la continuturi, a caror spectaculozitate nu se diminueaza din pricina problemelor semnalate mai sus.
\n\u00censemnari zilnice<\/strong>
\nFragmentul extras din jurnalul lui Cornel Regman (noiembrie-decembrie 1938) arata filiatia cu \u201e\u00censemnarile zilnice\u201c ale lui Titu Maiorescu, publicate \u00eentr-un prim volum \u00een 1937. Influenta mentorului Junimii se manifesta prin \u00eencercarea de a-i copia abnegatia diaristica. \u00censa, dupa cum singur remarca, exista o mare diferenta \u00eentre dimensiunile proiectelor vizate si capacitatile de munca. Sunt prea multe obligatii didactice si tentatii care \u00eel \u00eempiedica sa fie consecvent: \u201eP\u00e2na acum vad ca am tinut jurnalul la zi, ca un ofiter de bord constiincios: nu mai merge \u00eensa; tot mai mult \u00eel neglijez, si-apoi reconstituiesc cu greutate dupa doua zile cele petrecute \u00eenainte. Memoria nu ma ajuta. Prea multe fleacuri m-am obisnuit sa scriu aici. Trebuie mai putin(,) Cornelius! Titu Maiorescu era mai concis \u00eenca la v\u00e2rsta de 16 ani\u201c (p. 24).
\n\u00cel deranjeaza peste masura si chestiunile pedagogice, lucru absolut normal. Cu putine exceptii, profesorii interbelici s-au dovedit plicticosi. Putini erau oratori. Majoritatea citeau. Si c\u00e2nd au iesit din r\u00e2nd, au pervertit constiinte. Vezi Nae Ionescu! Iritarea viitorului critic transpare din portretele facute magistrilor. Putini scapa de blagoslovirea cu apelativul familiar \u201emutra\u201c. Caracterizarilor nu le lipseste o certa doza de simpatie. Problema consta \u00een concordanta \u00eentre fetele hilare si hibele cursurilor\/ seminarelor. Elogiati sunt numai Lucian Blaga si, mai presus, Liviu Rusu. Bobocul se straduieste sa studieze, desi simte ca acomodarea cu mediul universitar \u00eel sleieste. Regulile caminului \u2013 masa, igiena si orar \u2013 \u00eel constr\u00e2ng sa renunte la viata de belfer. Neajunsurile banesti \u00eel obliga la cumpatare, \u00een ciuda imboldului de a se lasa pe m\u00e2na hazardului, juc\u00e2nd un bilet la loterie. \u00cen situatii extreme, deciziile devin irationalo-caragialesti. E de presupus ca t\u00e2narul \u00eensusi se bucura identific\u00e2ndu-se cu Lefter Popescu din \u201eDoua loturi\u201c. Deja deprins cu tentatiile Clujului, din cei patru ani anteriori, c\u00e2t durase liceul, ambitiosul si ispititul student nu izbuteste sa \u00eempace placerile cu biblioteca. Prioritatile se statornicisera de mult. Iar ele \u00eensemnau si pagube, compensate de iluziile despre cai verzi pe pereti si platirea unor acatiste, prin intermediul colegilor de camera: \u201eAzi e 13 zi fatala: Sa-mi cumpar sau nu un loz (la colet. Stanoiu)(?). \u00cen fine ma hotarasc sa intru: Nr. 41036 matca si nr. 741036 anexa. Des Domine (des!!). Afacerea \u00eensa mi-a ruinat (dezechilibrat) ur\u00e2t bugetul 400-200=200. Ma duc la Marcu desi am jurat ca nu mai calc pe acolo. Totusi pofta de dans irezistibila. A fost o mizerie si de asta data. Ies \u00eenainte de sf\u00e2rsit cu Limpi (,) futbolistul meu consatean. \u00cei promit 1% din c\u00e2stig daca cumva… Milionul. Am venit acasa; daruesc (sic!) cu generozitate de nabab din viitoru-mi c\u00e2stig 20.000 lui Usinevici si 20.000 lui Suciu \u00een schimbul rugaciunilor.\/ Dorinta zilei: milionul\u201c (pp. 32-33).
\nAtmosfera boema \u00eel deturneaza si de la \u00eentelegerea actualitatii. Cornel Regman cauta sa se pregateasca pe c\u00e2t posibil, citeste cu voluptate una din istoriile semnate de N. Iorga (\u201eIst. a lit. vechi\u201c poate fi si \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne \u00een secolul al XVIII-lea\u201c, si \u201eIstoria literaturii religioase a rom\u00e2nilor p\u00e2na la 1688\u201c), pregateste bibliografii, \u00eesi alege o tema de licenta (\u201ePe valea T\u00e2rnavelor\u201c; se cadea ca editorul, Stefanita Regman, sa ofere o explicatie daca subiectul s-a schimbat sau nu). Cu capul \u00een nori si cu ochii \u00een tomuri, \u00eei scapa \u00eentelegerea evenimentelor istorice din Universitate. Ascensiunea legionarilor, conflictele interetnice, teama cadrelor didactice de studentii din Garda de Fier, marsurile, c\u00e2ntecele patriotice \u00eel lasa rece. Se trezeste prizonier \u00eentr-o sedinta de prelucrare, \u00een vreme ce \u00eencerca sa se delecteze cu o carte (Gheorghe Braescu, \u201eSchite umoristice\u201c), \u00een lectia condusa de emeritul D. Popovici. Episodul dovedeste ca pasivismul nu reprezinta doar o atitudine politica adoptata dinadins. E si o versiune a rezistentei prin cultura la orice stimul care bruiaza individualismul\/ autismul si hedonismul. Relatarea se deruleaza \u00een ritmul unui buldozer care scormoneste, fara discernam\u00e2nt, dupa beton, fier, moloz, resturi de copaci. \u00cenaintea primejdiei, Regman e vadit deranjat ca niste indivizi dubiosi \u00eei \u00eempuiaza capul cu balarii. Stilul indirect liber marcheaza obiectivarea povestitorului, capturarea cliseelor din propaganda \u201ecamasilor verzi\u201c: \u201eDeodata intra un grup de vreo 15 insi. Un Marat descheiat dupa ce \u00eesi cere \u00abscuze\u00bb dela (sic!) prof. dela (sic!) care nu asteapta \u00eencuviintarea \u00eesi \u00eencepe furtunosu-i discurs: la Bucuresti morm\u00e2ntul lui Mota profanat; la Cluj caz grav la facult. de med., c\u00e2tiva jidani au arborat un steag tricolor cu semnul lor (steaua lui David). A urmat o busculada: c\u00e2tiva crestini \u00eenjunghiati (mai pe urma s’a (sic!) dovedit a fi neadevarata afirmatia din urma). Nu mai putem suferi. Jidanii ne sufoca, sugruma natiunea. Remediul: scoaterea lor din universitati. Toti jidanii sa iasa din sala.(…) Se c\u00e2nta \u00abStudentii crestini\u00bb, \u00abDesteapta-te…\u00bb(…) La urma urmelor chestia ma plictiseste, e caraghioasa (\u2026) La urma urmelor nu mai cred nimic. Nationalismul sforaitor, tara care geme sub calc\u00e2iul hidrei, toate cestea au devenit expresii cazute mult \u00een banalitate\u201c (p. 28).
\nUn roman epistolar<\/strong>
\nDupa iesirea din puscarie (\u00een urma Decretului de amnistiere nr. 411\/ 24 iulie 1964), I. Negoitescu \u00eencearca sa se rostuiasca. \u00cesi rec\u00e2stiga dreptul de a publica, prin interventia C.C. al P.M.R. I se solicita colaborari. Preda numeroase studii, recenzii si chiar poezii: \u00een \u201eLuceafarul\u201c, \u201eGazeta literara\u201c, \u201eSecolul 20\u201c, \u201eContemporanul\u201c, \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c si \u201eFamilia\u201c. Are forta de munca. \u00cel m\u00e2na entuziasmul. Are gata si o culegere retrospectiva (\u201eStudii si \u00eensemnari critice\u201c), depusa la Editura pentru Literatura (1965). Va aparea, \u00een 1966, ca \u201eScriitori moderni\u201c. Lucrurile par ca se asaza. \u00cel tracaseaza re\u00eenvierea vechile animozitati, at\u00e2t cu presedintele Uniunii Scriitorilor \u2013 Mihai Beniuc \u2013, c\u00e2t si cu alti adversari coalizati, \u00eei tergiverseaza publicarile si, implicit, obtinerea unor venituri. Dactilogramele i se cenzureaza. Toate acestea argumenteaza \u00een favoarea ipotezei ca semnarea unui angajament de cooperare cu Securitatea (25 aprilie 1963, \u00een dosarul R 156681, f. 11r, C.N.S.A.S.) a contribuit \u00een proportie redusa la reabilitarea lui deplina. La fel patise si Doinas, \u00eentre 1958-1961, acceptat \u00een redactii doar cu talmaciri nesemnate.
\nAflat \u00eentr-o postura jenanta, paupera, alerg\u00e2nd dupa ciubucuri din traduceri si stilizari, \u00eentretinut de cunoscuti si de parinti, nedreptatitul critic se aseamana cu un student \u00eent\u00e2rziat. Studios, dar \u00eendaratnic \u00een principii nemarxiste, fostul detinut politic statea la mila rudelor. Totusi, tatal si mama ajunsesera la senectute. Si era de presupus ca fiul sa \u00eei ajute financiar. Paradoxal, pachetele primite din Clujul natal aduceau bucurie si expeditorilor, conform postulatului ca niciodata copiii nu cresc \u00een ochii parintilor: \u201eNoi suntem obisnuiti cu crizele tale financiare, dar ne m\u00e2ng\u00e2iem cu ide(e)a ca va veni si o epoca mai buna\u201c (p. 59). Functiona mentalitatea de closca protectoare. Militar de cariera, asadar personalitate ferm conturata, dr. Ioan Negoitescu nu s-a demonstrat doar un intelectual rasat, pregatit aproape impecabil, ci si un sfatuitor \u00eentelept, decod\u00e2nd exact starea copilului sau. \u00cesi da seama ca baiatul, ajuns la maturitatea deplina, are obligatia de a recupera terenul pierdut si ca iesirea din circuit vreme de sase ani i-a scazut sansele sa-si ocupe locul binemeritat. Excluderea din spatiul literar \u00een 1958, l-a \u00eempiedicat sa concureze cu tinerii saizecisti. Eugen Simion, Lucian Raicu, Matei Calinescu, Gabriel Dimisianu si Nicolae Manolescu se instalasera \u00een centrul dezbaterilor si polemicilor. Cel dint\u00e2i volum de critica i-a aparut concomitent cu prima carte semnata de Nicolae Manolescu (\u201eLecturi infidele\u201c, 1966) si cu debutul altul izgonit \u00een celulele politice. Dar textele lui Negoitescu erau deja datate, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu \u201ePoezia lui Eminescu\u201c (definitivata \u00een 1953), ramasa opera de sertar p\u00e2na \u00een 1968. Un alt exemplu convingator pentru concursul \u00eentre cerchisti si neomodernisti este detaliul ca reprimirea lui Doinas cu poeme originale (\u201eIstorie\u201c si \u201eToamna refuzata\u201c, \u00een \u201eContemporanul\u201c, nr. 51, 22 decembrie 1961, p. 3) a coincis cu publicarea, pe aceeasi pagina, a uneia dintre scrierile celebre alcatuite de Nichita Stanescu: \u201eLeoaica t\u00e2nara, iubirea\u201c. Tocmai acest spirit de lupta generationista doreste sa-l destepte capitanul \u00een fiu, blocat parca la rangul de recrut naiv. Daca singura sansa de supravietuire o constituie critica literara, atunci trebuia ca orice lucrare planificata sa ateste competitivitate: \u201eScrisoarea ta mi-a facut o mare placere si te rog sa scrii articolul despre Eugen Ionescu asa cum ar fi fost pentru un examen care \u00eel dai pentru a patrunde la Luceafarul\u201c (pp. 57-58). De altminteri, discret, tatal \u00eel atentioneaza \u00een permanenta asupra faptului ca, la 44 de ani, criticul \u00eesi va redob\u00e2ndi prestigiul ca si cum l-ar construi de la zero. Pe deasupra, tatal ajunge lectorul cel mai scrupulos, depasindu-si atributiile, indic\u00e2nd, din exces de zel, unele presupuse carente gramaticale. Proba evidenta a dragostei si a grijii, \u00een contextul \u00een care batr\u00e2nul prevedea ca, p\u00e2na sa se prapadeasca, situatia materiala a lui Nelu nu se va stabiliza! \u00centeleg\u00e2nd ca spatiul literar \u00eel trateaza ca pe un novice, tax\u00e2ndu-i orice abatere de la dogmatismul ideologic, Negoitescu accepta disputele. \u00cel linistesc promisiunile activistilor de partid si integrarea \u00een breasla scriitoriceasca: \u201eIeri (18.XI.1965, n.m.) am fost primit \u00een Uniunea Scriitorilor (de catre comitetul special, urm\u00e2nd ca plenara sa voteze, ceea ce e o simpla formalitate). Cu mine odata au mai intrat: Regman, Doinas si Potra. Si cu volumul merge bine, desi aici trebuie sa lupt intens, caci editura \u2013 prin Mihai Gafita, prietenul lui Baconski \u00eemi face mizerii, dar datorita ajutorului ce-l am dela (sic!) C.C. va fi cum vreau eu. Numai prin aceasta lupta destul de plictisitoare am obtinut p\u00e2na acum contractul si includerea \u00een planul de tipariri pe 1966\u201c (p. 106-107).
\nDin patriotism oltenesc, evit sa abordez fiziologia lui Ion D. S\u00eerbu despre metehnele Cracoviei, pardon Craiovei! Oricum, Gary s-a simtit \u00een Banie ca \u00een Polonia, ca printre straini si haini, deprinsi cu alte maniere si alte coduri lingvistice dec\u00e2t cele deprinse de el la Universitatea clujeana. Daca \u00een imnul \u201eC\u00e2ntec pentru Oltenia\u201c, Adrian Paunescu socotea malul drept al Oltului \u201eeterna Terra Nova\u201c, dramaturgul exilat printre turnatori si ofiteri de Securitate, echivala regiunea cu \u201eterra deserta\u201c. C\u00e2ta dreptate are scriitorul, bestelind metehnele \u201ejuvetilor\u201c, le ram\u00e2ne altora sa decida. Eu ma \u00eenfrupt din calambururile lui, care se potrivesc si istoriilor Cercului Literar de la Sibiu: \u201ePerfectul simplu al povestirii de tip oltean nu e deloc \u00abpass\u00e9 historique\u00bb, este, mai degraba, \u00abpass\u00e9 histrionique\u00bb\u201c (p. 160).
\nDiscutabile filologic, materialele editate de \u201eManuscriptum\u201c (nr. 1-4, 2012) sunt exceptionale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Manuscriptum, anul XLII, nr. 1-4 (163-166), Bucuresti, Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne, 2012.   Rareori se \u00eent\u00e2mpla ca obiectul unei cronici sa fie un periodic. De obicei, comentariile pe marginea presei de profil \u00eesi gasesc loc \u00een rubrici de tipul \u201eNotite, \u00eensemnari\u201c. Numai ca, \u201eManuscriptum\u201c \u2013 \u00eenfiintata \u00een 1970 de Perpessicius, directorul de atunci al Muzeului… Cite\u0219te mai mult »Cercul Literar de la Sibiu: \u201epass\u00e9 histrionique\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8475,8474],"class_list":["post-14149","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-anul-xlii","tag-manuscriptum"],"views":1139,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14149","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14149"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14149\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14149"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14149"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14149"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}