Tara asta e obsedata de Nobel…
\nNobelul e ceva exterior literaturii…
\ne un premiu, poate iei niste bani,
\ndar \u00eei bagi \u00een buzunar,
\nnu \u00een cap, altfel te prostesti.
\n(Herta M\u00fcller,
\nTVR3, s\u00e2mbata, 19 decembrie 2009)<\/p>\n
P\u00e2na \u00een decembrie 1989 parintii nostri fusesera vinovati exclusiv pentru viata pe care am \u00eenceput-o trunchiat noi, copiii Decretului, si nu numai. Din 1990 \u00eencoace suntem vinovati noi, copiii, pentru greselile parintilor nostri. Pentru ca le ducem mai departe. Din inertie, din lene, dintr-o amnezie jucata si profitabila, din goana dupa o libertate superficial \u00eenteleasa. Nu stiu c\u00e2t de mult platim pentru asta, mai mult sau mai putin constient, dar vor avea de suferit copiii nostri, care chiar nu au nicio vina si nu au pentru ce sa plateasca.
\n\u00cen decembrie 1989 nu at\u00e2t Puterea, c\u00e2t intelectualii au fost luati pe nepregatite, tocmai pentru ca nu pregatisera nimic, nu \u00eenchegasera un miez de societate civila. Daca ei nu au lucrat, fie si subversiv, pentru libertate, nu contenesc sa ma \u00eentreb de unde au stiut toti tinerii aceia care au murit ce ar putea sa \u00eensemne libertatea. La doua decenii de la caderea comunismului, vocea intelectualitatii contestatare aproape ca a amutit. Except\u00e2nd exceptii notabile, \u201eopozitia\u201c anticomunista s-a manifestat la noi mai cu seama dupa decembrie 1989. Jocul perceptiilor a facut ca peste vocea zgomotoasa si revendicativa a intelighentiei, astazi aflata la v\u00e2rstele a doua-a treia, sa se suprapuna, destul de subtire, vocea disonanta a celor tineri, dar nu foarte tineri \u2013 astazi av\u00e2nd 30-40 de ani. Cei ce aveam \u00een jur de 20 de ani \u00een anul caderii Zidului Berlinului, suntem azi \u00een postura paradoxala a oii fara pastor. Folosesc un \u201enoi\u201c generic. \u201eVocea \u00eent\u00e2i\u201c \u2013 intelectualii sperantelor noastre de la \u00eenceputul anilor ’90 \u2013 detine puterea sociala, culturala si, iata, de c\u00e2teva mandate prezidentiale \u00eencoace, si pe cea politica. Oric\u00e2t de contradictoriu ar parea: disidentii autoproclamati dupa caderea comunismului au reusit sa condamne oficial comunismul, la mai bine de cincisprezece ani de la preschimbarea lui simbolica \u00een cenusa, fara a \u00eenceta vreo clipa sa se hraneasca \u00eendestulator din aceasta lupta \u00een vorbe si pe h\u00e2rtie. \u00cen realitate, mostenitorii materiali si simbolici i-au preluat p\u00e2rghiile institutionale. Tot ei culeg profitul si profiturile. \u00cen aceeasi realitate, subzista de 65 de ani, trec\u00e2ndu-si stafeta, victimele directe ale comunismului si urmasii lor. O mentalitate colectiva a inertiei si a defetismelor r\u00e2vneste cu ciuda la revansa istorica.
\n\u201eSa facem ce trebuie, nu teatru absurd!\u201c, \u201epentru ce sunt studiate actele daca nu au niciun fel de consecinta?… ce fac intelectualii rom\u00e2ni?\u201c (se) \u00eentreaba Herta M\u00fcller \u00een legatura cu condamnarea comunismului \u00een Rom\u00e2nia. \u201eE ridicol.\u201c Si, \u201eastia daca vor sa nu observi ca te observa, nu observi…\u201c mai spune, de asta data, nu despre securistii din anii ’70-’80, ci despre ce i s-a \u00eent\u00e2mplat la hotel, \u00een Rom\u00e2nia, dupa 1990. \u201eCe fac intelectualii rom\u00e2ni? ce fac astia?… am vazut ca \u00een program este si Caramitru, care recita poezii, este si marele Johny Raducanu, care face muzica, asa scrie-n program. Ce-i cu astia? Ar trebui fiecare, pentru ca simte nevoia, pentru ca are o sc\u00e2rba, o sc\u00e2rba morala, de-aia ar trebui sa refuze. Daca nu are, ce sa fac?… aproape toate prelegerile lui sale lui Caramitrut se refera la dictatura… am fost si eu sinvitatat si am si vorbit dup-aia, am vorbit cu el. Si ce spune despre securisti, si c\u00e2t se pl\u00e2nge si… ce face?… Ce spune Cartarescu, ce spune Dinescu, ce spune Nora Iuga, ce spun toti astia, ce spun? Ce spun ziaristii?… eu nu ma bag nici sa-l dea afara pe Patapievici, nici ce sa faca cu securistii… ce sa faca cu Rom\u00e2nia… sa faca cum crede… sunteti destui, sunteti milioane de oameni, o sa iasa din tara asta ceea ce se face din ea, si securistii, cum se vede \u00een astia ultimii douazeci de ani, pun labele pe tot mai multe puncte din societate si daca nu s-a facut nimica, pai nu trebuie sa se mire nimeni ca astia nu dorm si au \u00eenvatat ani de zile cum se procedeaza. Daca ma uit \u00een universitati, cine este acolo? Ce sa spun? Asta nu ar fi posibil \u00een Germania. Si astia nu \u00eesi dau seama c\u00e2t este de, de… \u00een Vest asa ceva nici nu se concepe. (…) Dar nu-i vorba de imagine, domnule, lasa, nu va tot g\u00e2nditi la imagine, faceti pentru voi, nu pentru Occident faceti, dar faceti pentru voi \u00eensiva, pentru ca voi traiti realitatea respectiva. Ce-aveti cu imaginea?… Dar nu e vorba de imagine, e vorba de realitatea \u00een care se afla tara… faceti pentru voi, nu faceti pentru EU, pentru ca este tara \u00een care traiti, de la magazine, p\u00e2na la hoteluri si strazi si birouri de voiaj, si toate, \u00een universitati, acolo studiaza copiii vostri, faceti pentru voi, nu pentru Occident… astia nu au somn, astia s-au ocupat de ce trebuie… e alfabetul Securitatii, \u00een toti anii astia au mers p\u00e2na unde se poate, si ei s-au uitat p\u00e2na unde se poate si se uita \u00een continuare p\u00e2na unde se poate. sPatapievicit e delasator sau e slab, eu nici nu-l suspectez, el poate crede ce trebuie, dar nu are curajul sa faca ce crede… nu sunt niciun exemplu, fac ce am facut si \u00eenainte… am zis: nu se mai poate… acuma ei au vrut sa faca pentru prima data un program, sa iasa odata cu ceva mare si tare, pai, si cu cine?\u201c (2)
\nA-ti sustine \u2013 cu riscul de a fi scuipat, \u00eenjurat, marginalizat, omor\u00e2t \u2013 convingerile si drepturile \u00eenseamna a lupta, a fi consecvent cu tine si cu principiile despre care afirmi ca te reprezinta. Fragmentul de mai sus l-am transcris dintr-un interviu telefonic pe care i l-a cerut Victor Roncea \u00een iulie 2008, \u00een \u00eemprejurarile scandalului iscat de trimiterea de catre Institutul Cultural Rom\u00e2n la Berlin a lui Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hoisie, pentru a reprezenta Rom\u00e2nia la o \u201eAcademie de vara\u201c cu tema: \u201eGermania si Rom\u00e2nia. Transferuri academice, culturale si ideologice\u201c (3).
\nM-a uimit reactia sangvina, pro si contra c\u00e2stigarii de catre Herta M\u00fcller a Premiului Nobel pentru literatura pe anul 2009. Discursul de la gala de premiere aproape ca este un raspuns no comment, pentru toti aceia care au afirmat ca nu reprezinta mai nimic, literar vorbind, ori au situat-o \u00een tot felul de \u00eensiruiri, \u00een care figurau numele unor scriitori rom\u00e2ni, pretins nobelizabili. Iesirile noastre \u00een legatura cu acest premiu arata c\u00e2t de preocupati suntem de imagine si de capra vecinului si mai putin de ceea ce suntem noi, cu adevarat. Nobelul este si el un concurs, ca altele, are niste norme. Iar textul Alinei Mungiu este un bun \u00eendreptar \u00een acest sens (\u201eDe ce premiul Hertei nu e si al nostru\u201c (4)).
\nAfirmatii precum: Zaharia Stancu, Marin Preda, Nichita Stanescu ori Marin Sorescu (nemaipun\u00e2nd la socoteala ca niciunul nu mai este \u00een viata!) ar fi meritat acest premiu, dar iata, \u00eel primeste o… nu fac dec\u00e2t sa ne arate \u00een goliciunea noastra interioara. Traim \u00eentr-o tara scapata din comunism, precum oile din tarc, o tara \u00een care politicienii de st\u00e2nga si de dreapta sunt totuna, haine de culori diferite ale aceluiasi corp bolnav ce-si doseste puroiul si handicapurile; o tara \u00een care autonumitii disidenti hahaiesc mascari la ore de maxima audienta, fac\u00e2nd rating unor posturi de televiziune falite, o tara \u00een care criticii literari scriu despre sport, starea vremii etc., iar poetii fac emisiuni de divertisment. S-ar zice: traim \u00eentr-o tara ce a depasit spectrul totalitarismului, i-a \u00eenvins tarele, \u00eei tine sub control sechelele, de vreme ce ne permitem luxul afisarii unui comportament ostentativ dezinhibat. Conducem masini de lux (unii, mai umblati prin lume, spun ca asemenea masini, si at\u00e2t de multe ca \u00een Bucuresti, nu au vazut pe nicaieri), fie ca suntem rom\u00e2ni plecati la munca \u00een Spania care si-au lasat copiii pe la bunici ori prin orfelinate, fie literati ori filosofi cu conturi alimentate de o faima ce nu are de-a face cu demnitatea de intelectual, fie, mai ales, odrasle de fosti-actuali potentati. Se pare ca am uitat c\u00e2t de bun era nechezolul. Atunci c\u00e2nd \u00eel gaseam. Nu consideram deloc necesar ca \u00een tara noastra trebuie sa fie profesori, intelectuali, formatori de opinie care sa le explice copiilor nostri ce era nechezolul. Ce erau \u201eadidasii\u201c, \u201ecrevetii vietnamezi\u201c, cozile, Securitatea. Ce erau frigul, foamea, frica, \u00eentunericul \u2013 toate planificate. Si c\u00e2nd se aude vocea unei femei care a \u00eenfruntat Securitatea (ne\u00eencet\u00e2nd sa scrie despre comunism si institutiile lui), desi \u00eei era frica, si care mai are si tupeul sa \u00eei critice pe scriitorii si intelectualii din Rom\u00e2nia, nu neaparat pentru ce nu au facut atunci, dar mai ales pentru ceea ce nu fac acum… ce facem noi c\u00e2nd i se aude vocea? Simplu, ceea ce facea si Securitatea: i-o astupam, prin nebagare \u00een seama, prin diminuare, prin minimalizare. Si atunci c\u00e2nd, totusi, unii cu traditie democratica spun ca ea merita sa primeasca Nobelul, ce facem? Tot ceea ce stim foarte bine sa facem: unii \u00eencep sa o laude (chiar daca nu au citit-o, chiar daca nu i-au luat cartile aparute \u00een rom\u00e2neste \u00een seama), simtindu-se m\u00e2ndri ca e \u201erom\u00e2nca\u201c, cu orgoliul alimentat de reusita unei nemtoaice care a fost nevoita sa plece din Rom\u00e2nia pe c\u00e2nd ei \u201erezistau prin cultura\u201c. Altii, lezati grav \u00een fibra patriotica, o trateaza ca pe un corp strain, reject\u00e2nd-o: nu este nici rom\u00e2nca, si nu are nici talent.
\n\u00centre vorbele de circumstanta, ale celor intervievati la cald, la aflarea vestii, si textele ulterioare, dedicate subiectului, o singura reactie a fost suspectata la unison de frustrare: Paul Goma. Ceea ce nici nu ne mira. Goma este oaia neagra a lumii literare rom\u00e2nesti. Chiar daca dintre rom\u00e2ni Paul Goma este unul dintre extrem de putinii care ar mai putea \u00eentruni conditiile pentru acordarea acestui premiu.<\/p>\n
\u201eCe este azi fiul unui fost activist comunist? Va spun eu ce e, este parlamentar. Ce este fiul unui fost securist? Este ofiter SRI. Ce e fiul unui fost procuror care a dat milenii de ani de \u00eenchisoare fostilor disidenti? E procuror. Problema este de sistem\u201c. Marius Oprea<\/p>\n
Ce nu vor sa accepte intelectualii nostri de top (nu vreau sa generalizez, \u00eencerc sa exprim tendinta la \u201eputere\u201c) este ca nu oricine se pretindea ca atare si-a \u00eenfaptuit menirea. Si ca toata lumea s-a temut, dar numai c\u00e2tiva si-au exprimat frica, spaima, \u00een mod public. Este una dintre cele mai importante calitati ce \u00eei desparte iremediabil pe opozantii ante\u2013 de \u201eopozantii\u201c postdecembristi. Era odios sa fii scriitor liber \u00een vremea comunismului, at\u00e2t pentru regim, c\u00e2t si pentru breasla, prieteni, vecini etc. Regimul avea o bataie de cap \u00een plus cu punerea \u00een dispozitiv pentru izolare, supraveghere operativa, actiune informativa, compromitere si anihilare, ceilalti, oameni normali, pusi pe capatuiala sau numai pe supravietuit, erau nevoiti sa se apere de a nu fi suspectati de contaminare. E o lectie pe care un puscarias politic demn (5) o stia foarte bine: avea grija sa \u00eesi duca zilele c\u00e2t mai izolat, nu pentru autoprotectie, ci pentru a-i feri pe ceilalti de necazuri.
\nDaca erai Paul Goma, atunci, obligatoriu erai si: jidan, ovrei, kaghebist, poponar, antisemit, lipsit de talent. Daca erai Herta M\u00fcller, cu siguranta: catea, proasta, curva, turnatoare. Dar cui i-a pasat de ce simteau ei si familiile lor? Goma a fost aproape omor\u00e2t, \u00eempins de la spate sa plece. M\u00fcller a fost facuta de rusine \u00een chiar satul ei (6). P\u00e2na la urma, regimul si tara au scapat de am\u00e2ndoi. Parca nimeni nu ar observa ca \u00een momentul de fata cei mai activi scriitori denuntatori ai comunismului rom\u00e2nesc traiesc \u00een afara tarii: unul \u00een Franta, celalalt \u00een Germania. Si parca nimeni nu vrea sa recunoasca, desi e stiut, sub\u00eenteles, ca am\u00e2ndoi sunt \u00eentr-un fel sau altul marginali(zati), \u00een raport cu cultura rom\u00e2na si cu identitatea culturala rom\u00e2neasca. Unul este rom\u00e2n basarabean, refugiat de razboi, trecut prin puscariile comuniste si prin domiciliu obligatoriu, si printr-o miscare pentru drepturile omului (la care functionarii culturali de ieri si de azi, intelectualii, scriitorii nu au aderat!), aflat mereu \u00een vizorul DIE, pentru a fi anihilat, omor\u00e2t \u00een Franta; cealalta este rom\u00e2nca svaboaica din Banatul rom\u00e2nesc, \u00eendelung hartuita, urmarita de Securitate, chiar si \u00een Germania, viata fiindu-i mereu \u00een pericol, p\u00e2na \u00een 1989. Avea deja bube \u00een cap, ca progenitura a unui cuplu de \u201enazisti\u201c, deportati de fratii eliberatori \u00een primitoarea Patrie Sovietica.
\nCu Paul Goma lumea s-a obisnuit deja, \u00een sensul nebagarii \u00een seama. Dar a aparut aceasta Herta M\u00fcller, taman din Germania, sa \u00eei traga pe intelectualii nostri cei mai fini de bracinari… I-au aparut c\u00e2teva carti \u00een rom\u00e2neste, dar nu a st\u00e2rnit prea mult interes (iertare celor putini care i-au dedicat texte, si lui Cosmin Dragoste \u2013 o carte \u00eentreaga), dar \u00een 2008 a generat \u00een Occident un scandal mediatic pe tema promovarii Rom\u00e2niei de catre colaboratori ai Securitatii. Humanitasul s-a grabit si a reusit sa o sufle (contractual, legal) Poliromului, unde, ce-i drept, cartile ei erau \u201epromovate\u201c de ani buni la \u201eoferta de un euro\u201c (le-am comandat chiar eu prin posta).
\nCred ca pentru a recunoaste calitatea umana si literara a unui scriitor nu este, totusi, ca la cursele de cai, sau este doar p\u00e2na la un punct. Punctul de la care poti spune: investesti daca ai \u00een cine. Ma \u00eencapat\u00e2nez sa cred ca Zaharia Stancu sau Marin Sorescu nu au fost scriitori mai buni pentru ca statul rom\u00e2n, prin diverse institutii, a pompat bani pentru popularizarea lor \u00een strainatate. As mai spune si ca nereusita lor la Nobel arata ca, dincolo de sustinere, mai este nevoie si de alte calitati. Altfel, omenirea a fost si este plina de scriitori talentati.
\nDe unde furia de a o asimila ca rom\u00e2nca, de a ne \u00eempauna cu \u201eoriginea\u201c ei rom\u00e2na? Singurul lucru care ne \u201euneste\u201c (si mai degraba ne desparte) este comunismul, aceeasi origine a spatiului geopolitic-istoric. O experienta care pe ea a traumatizat-o, despartind-o fizic si pentru totdeauna de Rom\u00e2nia (Banat!), paradoxal, din care se hraneste psihomental si afectiv pentru cartile ei.
\nRom\u00e2nii se bucura ca Herta M\u00fcller este o scriitoare \u201ede origine rom\u00e2na\u201c (\u00een realitate, originea ei etnica este germana, svabeasca!), dar ei ar trebui sa se \u00eentristeze, mai degraba: avem un scriitor rom\u00e2n, de origine rom\u00e2na, scriitor de limba rom\u00e2na, ale carui carti au aparut la edituri prestigioase din Occident, despre care au scris elogios scriitori si oameni de cultura occidentali, la vremea lor, care si-a \u201esalvat\u201c \u00een si prin scris experienta directa (si foarte contondenta!) cu comunismul si cu arma sa represiva: Securitatea. Provenind dintr-o familie de rom\u00e2ni v\u00e2nduta de rom\u00e2ni, urmarita prin munti pentru a fi \u201erepatriata\u201c \u00een Uniunea Sovietica. Un scriitor ai carui parinti au fost arestati de Securitate, nevoiti apoi sa \u00eesi astepte copilul dat afara de prin scolile rom\u00e2nesti, arestat (ca student), apoi deportat \u00een Baragan. Moartea i-a scutit de a-l mai astepta sa iasa si de la Rahova, \u00een 1977, i-a iertat Dumnezeu de a se uita lung si fara speranta dupa unicul lor copil, plecat \u00een azil politic. Un fir epic mai mult dec\u00e2t viguros, pentru unii chiar neverosimil. La ora la care scriu (aprilie 2010), sta sa apara la Keller Editore traducerea \u00een italiana a romanului \u201eDin calidor\u201c (\u201eNel sonno non siamo profughi\u201c). Aceeasi editura care a publicat-o pe Herta M\u00fcller, cu \u201eTara prunelor verzi\u201c (\u201eIl paese delle prugne verdi\u201c).
\nScriitorul a fost singur \u00eempotriva lor \u00een 1977, \u00een ciuda solidarizarilor (unele numai cu scopul obtinerii unui pasaport), aproape ucis (a scapat pe muchie de cutit, c\u00e2nd occidentalii au \u00eenceput sa faca scandal; de ce se temea regimul cel mai mult? de aflarea adevarului!), aruncat peste granita, cu un pasaport care nu a \u00eensemnat libertatea, ci pierderea \u00eensemnelor simbolice ale rom\u00e2nitatii \u2013 refugiat politic. Mai \u00eent\u00e2i, \u00een acelasi an, fusese dat afara din USR (7). Am facut aceasta paranteza pentru a se \u00eentelege mai lesne raspunsul dat ziaristei care l-a contactat \u00een ziua anuntarii laureatilor premiilor Nobel 2009. Toti aceia care s-au referit la raspunsul sau ca la o dovada a egoismului si frustrarii denota superficialitate. Este inadmisibil pentru un jurnalist, scriitor ori critic literar din Rom\u00e2nia sa-si mai dea astfel de pareri despre Paul Goma, \u00een anul 2009. Am stiut ca asa va fi, din clipa \u00een care am citit stirea. Dar stiam ca Paul Goma are stilul sau, inconfundabil, asa cum are si un profil moral unic. \u00cen Rom\u00e2nia stirile de presa \u201ese fac\u201c. \u00cen joaca sau \u00een bataie de joc. Nu a pus nicio clipa \u00een discutie calitatea scriiturii Hertei M\u00fcller, ci a \u00eencercat sa le atraga rom\u00e2nilor atentia ca Rom\u00e2nia nu are de c\u00e2stigat din acest premiu. Putem spune ca a prevazut reactiile ce nu au \u00eent\u00e2rziat, unele absolut penibile. Daca Paul Goma are de spus ceva \u00een legatura cu profilul public al Hertei M\u00fcller (scriitoarea nu a facut parte din \u201eAktionsgruppe Banat\u201c), daca are vreo nemultumire legata de caracterul foarte izolat al grupului scriitorilor svabi din Banat este problema sa si are mai multa \u00eendrituire pentru a face eventuale comentarii, dec\u00e2t avem noi pentru a-l taxa mereu pentru diverse \u00eenchipuiri. Sper ca jurnalul sau pe luna decembrie 2009 va confirma ceea ce voi divulga: dupa ce a citit fragmentul de roman pe care laureata l-a sustinut \u00een chip de discurs, Paul Goma mi-a scris (reproduc mesajul cu acordul sau): \u201eDiscursul Hertei M\u00fcller la Stockholm mi s-a aratat excelent: era, nu un discurs ca toate celelalte, ci o proza (buna).
\nAsa ar trebui (ar fi trebuit) sa arate si interviurile: episoade povestite de un povestas.
\nM-a bucurat proza ei buna\u201c (8).
\nPaul Goma nu ar putea rosti cuvinte at\u00e2t de gratuite, precum: \u201eplutea \u00een aer ca un rom\u00e2n sa c\u00e2stige prestigioasa distinctie\u201c (Mircea Mihaies); Luminitei Marcu i se poate ierta faptul ca face o confuzie grava \u00eentre continut si nuanta. Sa o punem pe seama exultarii de moment: \u201eOrice s-ar spune, oricum s-ar comenta acest premiu, oricine \u00eel va mai obtine de acum \u00eenainte \u00een spatiul literaturii rom\u00e2ne, va fi al doilea. Sau a doua. Asa arata lucrurile \u00een mod definitiv, iar faptul ca Herta M\u00fcller nu mai traieste de mult \u00een Rom\u00e2nia sau ca scrie \u00een limba germana sunt nuante. Cuvintele \u00abrom\u00e2n, rom\u00e2nca, rom\u00e2nesc\u00bb se regasesc \u00een acest moment lipite de orice stire privitoare la Premiul Nobel pentru Literatura \u00een anul 2009\u201c.
\nC\u00e2nd am auzit stirea am fost pur si simplu bucuroasa. Dar textul acesta \u00eel cumpanesc de multa vreme, dupa ce am citit cam tot ce s-a scris\/ spus despre laureata \u00een ultimele luni.
\nSi o parere interesanta: \u201ePentru noi, cei care s-au format dupa 1989, cartile care vorbeau despre opresiunea anilor din comunism descriau dezastre inconceptibile, \u00eendepartate. (…) De aceea, citind \u00abAnimalul inimii\u00bb, eram pus \u00een \u00eencurcatura. Era o carte care ma \u201ecucerea\u201c de la primele pagini. Pentru prima data, dezastrul anilor ’80 devenea real, palpabil. \u00censa nu din aceasta cauza mi-a placut cartea Hertei M\u00fcller. Nu am devenit un cititor al cartilor despre comunism. Am devenit \u00eensa un cititor al cartilor Hertei M\u00fcller. (…) poezia\/ proza sa are o mai mare legatura cu viata dec\u00e2t orice scriere memorialistica de tipul celor care erau la moda la \u00eenceputul anilor ’90\u201c (9).
\nInteresul s-a stins \u00eenainte de a apuca sa devina o discutie serioasa. Nu avem nevoie de analize si introspectii, ci de stiri de o zi, bascalii si showbiz. Acest Nobel a fost si un pretext pentru unii de a-si ridica singuri mingea la fileu, scriind despre Herta M\u00fcller pentru a vorbi despre ei. Oric\u00e2t de frumoase ar fi unele texte dedicate momentului (Nora Iuga), ceva este cu asupra de masura, fara rost si jenant: punerea \u00een valoare a emitatorului textului, umbrind \u201esubiectul\u201c.
\nTextul lui Grigore Cartianu (10) scris la cald ar merita sa fie citat integral pentru sarja taioasa: \u201eToti acesti scriitori sG\u00fcnter Grass, Imre Kert\u00e9sz, Ernest Hemingway, Pablo Neruda, Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, Gao Xingjian, Orhan Pamukt si-au trecut \u00een palmares Premiul Nobel. Herta M\u00fcller se \u00eenscrie \u00een aceasta serie prestigioasa. Sursa ei de inspiratie n-a fost nici Germania nazista, nici tara sovietelor, nici China lui Mao sau tiraniile latino-americane, ci Rom\u00e2nia lui Ceausescu. Rom\u00e2nia \u00een care scriitoarea banateana s-a simtit ca \u00eentr-un lagar. Ceausescu a v\u00e2ndut-o Occidentului pe c\u00e2teva mii de marci, \u00eentr-un troc rusinos. Pentru Herta M\u00fcller a fost reteta ideala: avea 34 de ani, o experienta memorabila sub dictatura si libertatea de a scrie \u00een Germania Federala. Spre lauda ei, Herta M\u00fcller a fructificat aceasta sansa unica oferita de destin. Multi spun acum: am dat Germaniei un Premiu Nobel. Total incorect! De fapt, am dat Germaniei o scriitoare t\u00e2nara, talentata, dar care mai avea de urcat un Everest p\u00e2na la Premiul Nobel. Daca ram\u00e2nea \u00een Rom\u00e2nia \u2013 sub Ceausescu sau dupa Ceausescu \u2013, Herta M\u00fcller avea toate sansele sa ram\u00e2na o scriitoare de duzina. Bubele noastre istorice ar fi tinut-o \u00een pluton, oprindu-i ascensiunea. Iar astazi s-ar chinui, probabil, sa publice c\u00e2te doua mii de exemplare pe la vreo editura care uita sa plateasca drepturi de autor…\u201c.<\/p>\n
\u201eTot ce am port cu mine\u201c
\nHerta M\u00fcller,
\n\u201eAtemschaukel\u201c (\u201eLeaganul respiratiei\u201c)<\/p>\n
Unul dintre putinii scriitori germani (sasi) care au ramas \u00een Rom\u00e2nia, la Iasi, Michael Astner (un \u201e\u00eenapoiat\u201c, cum se autonumeste, care a \u00eencercat dupa 1990 sa traiasca \u00een patria originilor stramosilor sai, dar nu s-a putut adapta fara trecutul si prietenii sai rom\u00e2ni) a scris despre Nobelul \u00een discutie un text necrispat, ce ne arunca direct \u00een mentalitatea uzuala: \u201e…primul telefon de la un prieten: \u00abAi auzit?\u00bb Auzisem! Dupa vreo ora, m-a sunat alt prieten: \u00abFelicitari! Ati luat Premiul Nobel!\u00bb. \u00abEi, care ati\u00bb?. \u00abPai, nu-i sasoaica?\u00bb. \u00abNu, e din Banat, e svaboaica!\u00bb. \u00abDa? Mi-e cine mi-a zis ca-i sasoaica?…\u00bb. Si-am mai primit pe urma doua sms-uri. \u00abBre, lua herta nobelu’\u00bb a fost primul, de la alt prieten. Al doilea: \u00abFelicitari pentru un cunoscut al laureatului Premiului Nobel!\u00bb. \u00abHai ca esti simpatic!\u00bb, i-am raspuns prietenului mutat la B\u00e2rlad. \u00abCulmea e ca vinerea trecuta am stat pe aceeasi terasa cu HM la Sibiu \u2013 dar at\u00e2t…\u00bb\u201c (11). Cu o saptam\u00e2na \u00eenainte de aflarea laureatilor Nobel, Herta M\u00fcller tocmai citise la Sibiu (Festivalul \u201eOskar Pastior\u201c) c\u00e2teva fragmente din \u201eAtemschaukel\u201c, \u00een traducerea lui Al. Sahighian; Astner conchide: \u201eCeva \u00eemi spune ca aparitia acestei carti a picat \u00abla fix\u00bb ca sa \u00eencline balanta Nobel definitiv \u00een favoarea Hertei M\u00fcller \u2013 \u00een dauna unui Amos Oz sau Philipp Roth. C\u00e2t despre \u00abmeritul\u00bb Rom\u00e2niei \u00een chestiune…\u201c. Citind paragrafele citate de el, \u00eenclin si eu sa cred acelasi lucru: tema, carnea, tesatura, poezia si tablourile scriiturii sunt tulburatoare. Dar Astner citeaza \u00een articolul sau nu doar pagini din ultimul roman, ci face referire si la eseul semnat de scriitoare \u00een celebrul saptam\u00e2nal \u201eDie Zeit\u201c (23.07.09): \u201eDie Securitate ist noch im Dienst\u201c (\u201eSecuritatea continua sa lucreze\u201c), \u00een care dezvolta \u00eentre altele lucrarea continua a Securitatii, p\u00e2na \u00een prezent, scriitoarea nereusind sa-si vada \u00eentregul dosar de urmarire informativa (DUI). \u00cen felul acesta, Astner subliniaza profilul moral nedezmintit al scriitoarei germane, care nu-si separa scrierile de viata, ci are acelasi traseu principial, civic, moral si cultural, \u00een carti si \u00een viata. Nu se lasa amagit nici de discursul etnoliricoid, dimpotriva, \u00eencearca sa-si clarifice pozitia fata de statutul de rom\u00e2n sas traitor \u00een Rom\u00e2nia si de istoria rom\u00e2neasca pe care si-o asuma: \u201eAm remarcat de mult ca la noi, ori de c\u00e2te ori cineva nascut \u00een Rom\u00e2nia (rom\u00e2n, maghiar, evreu, svab, sas etc.) si de ani buni traitor \u00een strainatate primeste vreo mare distinctie, (re)devine c\u00e2t ai zice peste… \u00abrom\u00e2n\u00bb, respectiv \u00abrom\u00e2nca\u00bb. Din pacate, \u00abmeritul\u00bb Rom\u00e2niei a fost rezumat destul de potrivit \u00een Evenimentul zilei de ieri: \u00abPremiul Nobel pentru scriitoarea alungata de Ceausescu\u00bb. Dar si formularea aceasta trebuie nuantata: Ceausescu n-a fost singur! \u00cempuscat fiind, am vazut prea bine, sistemul n-a sucombat defel, ci doar s-a reorganizat… O groaza de \u00abtrepadusi\u00bb ai groazei comuniste au preluat fr\u00e2iele sistemului si ne-au pricopsit cu o \u00abdemocratie originala\u00bb si o economie de piata originala\u201c, ambele controlate \u00een buna parte de FOSTI: fosti activisti, fosti securisti, fosti informatori, fosti si iar fosti care au \u00een comun una din calitatile de baza ale oricarui \u00abpatriot\u00bb de sorginte comunista: oportunismul desantat! (…) at\u00e2ta vreme c\u00e2t cineva nascut \u00een Rom\u00e2nia nu-si neaga biografia si tara de origine \u00een ansamblu (si Herta M\u00fcller e departe de asa ceva!), acel cineva poate fi considerat (si) de-al locului. Dar p\u00e2na la momentul \u00een care eu unul, ca sas, as accepta sa ma declar rom\u00e2n (si nu \u00abdoar\u00bb cetatean rom\u00e2n) mai e mult. Iar pentru acest lucru chiar e nevoie ca \u00een Rom\u00e2nia sa se ajunga ca natiunea sa fie \u00eenteleasa nu etnic, ci constitutional…\u201c.
\nDe la o asemenea pozitie si p\u00e2na la o \u201estire\u201c inepta precum \u201eAcesta este cel de-al treilea Premiu Nobel acordat unui rom\u00e2n, dupa George Emil Palade, pentru Fiziologie sau Medicina (\u00een 1974), si Elie Wiesel\u201c (12) este exact distanta formulata de Astner, prapastia dintre forma si fond.<\/p>\n
Poate fi un blestem, dar si un privilegiu aceasta drama interioara: sa fii rom\u00e2n fara tara si cetatenie (13), dar pentru totdeauna \u201ecetatean al limbii rom\u00e2ne\u201c (Paul Goma), ori \u201erom\u00e2nca \u00een Germania, nemtoaica \u00een Rom\u00e2nia\u201c (Herta M\u00fcller).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Tara asta e obsedata de Nobel… Nobelul e ceva exterior literaturii… e un premiu, poate iei niste bani, dar \u00eei bagi \u00een buzunar, nu \u00een cap, altfel te prostesti. (Herta M\u00fcller, TVR3, s\u00e2mbata, 19 decembrie 2009) P\u00e2na \u00een decembrie 1989 parintii nostri fusesera vinovati exclusiv pentru viata pe care am \u00eenceput-o trunchiat noi, copiii Decretului,… Cite\u0219te mai mult »Romani \u00een exil, straini acasa: Herta M\u00fcller si Paul Goma (1)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8471,8472],"class_list":["post-14140","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-herta-muller-si-paul-goma","tag-romani-in-exil"],"views":22187,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14140","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14140"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14140\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14140"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14140"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14140"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}