Putem spune ca odata cu alegerile din SUA si cu cele prefigurate de congresul Partidului Comunist din China tabla de sah a puterii mondiale are piesele grele complete. Vladimir Putin \u00een Federatia Rusa, Barack Obama \u00een Statele Unite si Xi Jinping \u00een China \u00eesi \u00eencep aproape concomitent noile mandate. La summit-ul Aliantei statelor din sud-estul Asiei-ASEAN, deschis la 19 noiembrie, \u00een capitala Cambodgiei, Phnom Penh, presedintele Obama a confirmat orientarea viitoare a politicii americane \u00een Asia-Pacific. Puterea si situarea Chinei \u00een regiune sunt, desigur, luate \u00een calcul. Spre Asia-Pacific este nevoit sa-si \u00eendrepte atentia si presedintele Putin, constant \u00een hotar\u00e2rea lui de a reface puterea Rusiei. Ce ne asteapta: confruntare sau cooperare? Orice strategie tine de a fi si a avea. A fi puternic, a avea hegemonia.
\nHegemonia Statelor Unite
\nNu pentru ca este american ci pentru ca avanseaza argumente ce trebuie confruntate cu realitatea, ma voi opri la opinia politologului Robert Kagan privind perspectiva hegemoniei Statelor Unite. \u201eSistemul international liberal pe care Statele Unite l-au construit dupa Al Doilea Razboi Mondial \u00een lume este \u00eenca \u00een viata. Nici o putere, nici un grup de puteri nu au depasit p\u00e2na acum America. Bine\u00eenteles, \u00een ultimii ani, Statele Unite au pierdut din stralucire. Tara a cunoscut caderi \u00een gol dar datorita sistemului pe care l-a adoptat dupa razboi, lumea nu s-a simtit niciodata mai bine. Mai \u00eent\u00e2i democratia s-a rasp\u00e2ndit \u00een cele patru colturi ale planetei, iar noi stim\u00a0 ca \u00een 1939 nu existau dec\u00e2t zece state democratice. Apoi, \u00eentre 1945-2012, economia mondiala a crescut cu cca. 4% pe an si, pentru prima data, aceasta crestere nu a mai fost apanajul unui mic grup de state dezvoltate. \u00cen sf\u00e2rsit, marile puteri nu s-au mai \u00eenfruntat militar direct din 1945\u201c. Aceste considerente le-am gasit \u00eentr-un interviu dat de Kagan unui ziarist francez putin \u00eenainte de a fi cunoscute rezultatele alegerilor prezidentiale. O prima idee ar fi: nu conteaza cine vine la Casa Alba, hegemonia Statelor Unite este o realitate. O a doua deriva dintr-o \u00eentrebare a ziaristului francez: \u201eVorbeati de o \u00absimpla cadere \u00een gol\u00bb. America \u00eesi ignora, oare, declinul?\u201c. Raspunsul trimite la o logica pe care nu putem sa o refuzam, anume ca istoria are nu numai legi, ci si ritmuri proprii: \u201eEste evident ca de patru ani Statele Unite sufera. Totusi, o superputere nu se prabuseste \u00eentr-un timp scurt. Pe la mijlocul anilor 2000, multi subliniau ca, \u00een istoria umanitatii, nici un stat nu a fost at\u00e2t de puternic ca al nostru. C\u00e2tiva ani mai t\u00e2rziu, aceiasi insi anuntau iminenta noastra cadere! Nu este serios! Marea Britanie si-a pierdut hegemonia la capatul mai multor decenii. Nu este prima data c\u00e2nd America este confruntata cu o criza serioasa. \u00cen anii 1930, \u00een anii 1970… De fiecare data este supraestimata decadenta noastra de-ai zice ca rusii, japonezii, chinezii au ajuns sa-nghita dintr-odata America. Acest tip de discurs ne obliga sa ne reinventam fara \u00eencetare. Eu sunt \u00eencredintat ca America se va adapta\u201c. Limbajul politic modern este direct, despovarat de ambiguitati. Este, \u00eensa, si suficient pentru a impune un adevar? Kagan vede optimist destinul istoric al Statelor Unite. Desi nu-l exclude, el leaga momentul pierderii hegemoniei americane de o schimbare majora a ordinii internationale pe care o \u00eempinge imprecis \u00een timp: \u201eCa oricare ordine politica, ordinea americana va sf\u00e2rsi, si ea, prin a se prabusi. Dar nu \u00een urmatoarele decenii\u201c. (\u201eL’Express\u201c, 7 noiembrie 2012)
\nChina schimba garda
\nEuropenii recunosc adesea ca au dificultati sa \u00eenteleaga filozofia\u00a0 politica a chinezilor. Uriasele progrese pe care China le-a facut \u00een ultimele decenii au adus acest mare stat pe locul doi \u00een lume ca putere economica; previziunile arata ca \u00een 2016 va ocupa chiar primul loc. \u00cen aceste conditii, declaratia facuta de actualul presedinte Hu Jintao la congresul Partidului Comunist din noiembrie socheaza: \u201eDaca nu vom reusi sa tratam corect coruptia, ea s-ar putea dovedi fatala\u201c si ar putea sa provoace \u201eprabusirea partidului si statului\u201c. Pentru declansarea revolutiei culturale de catre Mao, cu o jumatate de secol \u00een urma, au fost invocate tot pericole care p\u00e2ndeau statul si partidul. Avertismentul lui Hu Jintao merge \u00een aceeasi directie? Cine poate sti? Mao se razboia pe tar\u00e2mul \u00eenchis al ideologiei, Hu pe cel al liberalismului economic, tot mai deschis, echivalent cu o \u00eendepartare de maoism. \u00cen momentul de fata, China \u00eesi schimba garda iar Hu Jintao tine sa-si angajeze autoritatea de presedinte pentru alegerea la conducerea statului a unui lider capabil sa continue noul curs politic: moderat ideologic, ponderat \u00een liberalismul economic. Formula este exersata de doua decenii, rezultatele sunt excelente dar acestea au stimulat mirajul \u00eembogatirii si au declansat fenomenul coruptiei. Lupta pentru putere s-a transferat de pe tar\u00e2mul ideologic pe cel economic. Hu Jintao si-a pregatit succesorul si a reusit sa-l impuna la congresul partidului. Xi Jinping, desemnat liderul partidului, va ocupa, din martie anul viitor, functia de presedinte al Chinei. Impunerea lui a fost facilitata de \u00eenlaturarea prealabila de la putere a lui Bo Xilai, membru al Biroului Politic, nu pe motive ideologice, ca alta data, ci pentru acte de coruptie. Miracolul progresului economic al Chinei vine si de la capacitatea de amendare din mers a ideologiei comuniste. Totul sub controlul partidului. Un partid care numara 80 de milioane de membri. \u00centrebat care este forta comunistilor chinezi \u00eentr-o China ce ni se \u00eenfatiseaza tot mai liberala, un sinolog american a raspuns: \u201eCare comunisti? \u00cen China sunt mai putini comunisti dec\u00e2t \u00een Franta\u201c. Cum stiam ca \u00een Franta nu prea mai sunt comunisti, m-am \u00eentrebat c\u00e2ti vor mai fi ramas \u00een China. Iata, mi-am spus, p\u00e2na si cei care se considera specialisti sunt derutati de schimbarile de garda din China. Si, totusi, acestea curg dupa un ritual anume si \u00een cadrul unei discipline. Alegerea lui Xi Jinping a st\u00e2rnit nedumiriri \u00een r\u00e2ndul mediei internationale care l-a \u00eencremenit deja \u00eentr-o formula comoda: printul rosu. Improvizatiile nu mai contenesc: necunoscut, fiu de lider comunist apropiat de Mao, rasfatat \u00een copilarie, trait \u00een necazuri ca adolescent dupa ce tatal lui a fost trimis la munca de jos. \u00cen realitate, Xi Jinping este noul tip de politician chinez care urca \u00een ierarhia politica \u00eendepart\u00e2ndu-se de maoism cu prudenta si, evident, cu sprijinul grupului care domina armata. Xi Jinping si-a asigurat un astfel de sprijin. Cei care l-au cunoscut \u00eel considera mai charismatic, mai pragmatic si mai putin dogmatic dec\u00e2t predecesorul lui, Hu Jintao. Fostul cancelar Helmut Schmidt spunea recent: \u201eM\u00e2ine, chinezii vor produce nu numai avioane si masini, ci si idei\u201c.
\nPutin reformeaza armata
\nRusia este a treia latura a triunghiului puterii mondiale, celelalte doua sunt \u00eenchise de Statele Unite si China. Dupa ce a stopat dezastrul economic produs sub veselul Eltin, Putin a urmarit constant refacerea puterii armatei. \u00cenca din timpul mandatului lui Madvedev, ca prim-ministru, el a declansat reformarea fara precedent a complexului militaro-industrial rus. Avea \u00een vedere\u00a0 investitii de 500 de miliarde de euro, constructia a 600 de avioane, peste 1000 de elicoptere, 100 de nave de razboi, submarine nucleare etc. Revenit la Kremlin ca presedinte, constat\u00e2nd ca reforma nu a fost bine sustinuta, Putin a acuzat conducerea armatei de coruptie, l-a demis pe ministrul Apararii si pe seful Statului Major si a numit \u00een locul acestora oameni de \u00eencredere. Schimbarile intervin \u00eentr-un moment ceva mai delicat al relatiilor Moscovei cu partenerii occidentali, datorat fie obstructionarii \u00een Consiliul de Securitate a unei rezolutii care ar fi putut pune capat razboiului din Siria, fie activarii unor probleme mai vechi, de ordin strategic, cum ar fi cele legate de instalarea scutului antiracheta. Este interesat de constatat ca ori de c\u00e2te ori Putin s-a ocupat de chestiuni militare simpatia lui \u00een Occident a avut de suferit. Cel care \u00eencheiase \u00een primul mandat parteneriate de colaborare cu NATO si Uniunea Europeana a devenit treptat-treptat tinta acuzatiilor de autoritarism, \u00eencalcarea drepturilor omului etc. Graficul evolutiei\/involutiei simpatiei lui \u00een Occident este influentat \u00een primul r\u00e2nd de atentia pe care el o acorda refacerii puterii militare a Rusiei si dovezilor ca nu se da \u00een laturi sa recurga la aceasta putere. Cum a fost \u00een cazul razboiului din Georgia, din 2008. Acum, coruptia este luata drept pretext pentru o noua interventie \u00een problemele armatei. Ca si Hu Jintao \u00een China, Putin considera coruptia armatei o grava amenintare a statului. Si tot ca \u00een China, armata \u00een\u00a0 Rusia este fundamentul puterii politice.
\nOpiniile lui Kagan
\nsunt amendabile
\nRevin la opinia politologului american privind eliminarea confruntarilor militare directe \u00een conditiile hegemoniei Statelor Unite. \u00centr-adevar, nu au mai existat astfel de confruntari dar asta nu \u00eenseamna ca lumea a fost scutita de conflicte. Putini sunt anii de dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, \u00een care marile puteri sa nu fi fost implicate \u00een razboaie. Le redau \u00een ordine cronologica: Franta (Vietnam, 1946-1954,), Statele Unite, Japonia, China, Uniunea Sovietica (Coreea (1950-1953), Franta (Algeria, 1953,) Marea Britanie si Franta pentru Canalul de Suez (Egipt, 1954), Statele Unite (Vietnam, 1957-1975), China (India, 1962,), Uniunea Sovietica (Afganistan, 1979-1988), Statele Unite (Irak, 1990 si 1999 – p\u00e2na recent si Afganistan, 2001 – p\u00e2na azi). Kagan are doar pe jumatate dreptate: marile puteri nu s-au mai aflat \u00een confruntari militare directe, dar \u00een conflicte da! Si toate au fost declansate, ca si razboaiele, pentru re\u00eempartirea sferelor de influenta, Ritmul acestora s-a accelerat \u00een prezent iar violenta istoriei nu a \u00eencetat niciodata \u00een epoca postbelica. Definitia \u201epace \u00eenseamna absenta razboiului\u201c trebuie luata ca o butada.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Putem spune ca odata cu alegerile din SUA si cu cele prefigurate de congresul Partidului Comunist din China tabla de sah a puterii mondiale are piesele grele complete. Vladimir Putin \u00een Federatia Rusa, Barack Obama \u00een Statele Unite si Xi Jinping \u00een China \u00eesi \u00eencep aproape concomitent noile mandate. La summit-ul Aliantei statelor din sud-estul… Cite\u0219te mai mult »Ritmurile si violenta istoriei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8468],"class_list":["post-14131","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-alegerile-din-sua"],"views":1037,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14131","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14131"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14131\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14131"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14131"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14131"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}