Delia Ungureanu este \u201eun produs de elita al Universitatii Bucuresti, o cercetatoare aplicata si inteligenta, cu o minte scormonitoare si o apetenta evidenta pentru \u00abcararile nebatute\u00bb\u201c. Ea poseda \u201eo serie de calitati indispensabile unui autentic cercetator: capacitate de sistematizare a materialului investigat, sobrietate stilistica, vointa de exhaustivitate, stiinta decupajului semnificativ, rabdare metodica in examenul problemelor aduse in discutie, precum si subtilitate analitica\u201c; dar si \u201eseriozitate\u201c, \u201eo extraordinara acribie stiintifica\u201c, \u201eclaritate conceptuala si anvergura\u201c. Nu-i lipsesc t\u00e2narului fenomen nici \u201emobilitatea intelectuala si subtilitatea interpretativa\u201c, nici \u201eo remarcabila rigoare conceptuala, in care spiritul de geometrie si spiritul de finete coexista exemplar\u201c, nici o cantitate considerabila de \u201eprecizie si intuitie infailibila\u201c. In plus, \u201eatenta la detalii\u201c, \u201eav\u00e2nd la baza o foarte laborioasa munca de documentare in arhive\u201c, Delia Ungureanu face \u201eobservatii de mare finete critica si psihologica\u201c, inchegate intr-o \u201edemonstratie (\u2026) coplesitoare\u201c, las\u00e2nd \u201eo continua senzatie de noutate a interpretarilor si a conexiunilor\u201c \u2013 lucru firesc, date fiind \u201espiritul analitic si capacitatea de sinteza\u201c, \u201eforta si supletea discursului ei (\u2026) impresionante\u201c.
\nDesigur, cine citeste aceste frumoase elogii, izvor\u00e2te de sub pana chibzuita a dnei Carmen Musat in numarul 648 al revistei \u201eObservator cultural\u201c, se poate g\u00e2ndi ca Delia Ungureanu va fi scris macar o noua istorie a literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent. Dar nu, Delia Ungureanu a scris mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2ta. Sub titlul prea modest \u201ePoetica Apocalipsei: razboiul cultural in revistele culturale rom\u00e2nesti (1944-1947)\u201c, eminenta cercetatoare a cercetat nu mai putin de 3 (trei) publicatii, dintre care una numara nu mai putin de 6 (sase) numere. E drept ca perioada mentionata cuprinde multe zeci de \u201ereviste culturale rom\u00e2nesti\u201c, dar reducerea acestor multe zeci la 3 (trei) vadeste \u201estiinta decupajului semnificativ\u201c, just remarcata de Carmen Musat, dupa cum \u201evointa de exhaustivitate\u201c se refera, fara indoiala, la parcurgerea INTEGRALA a celor 3 (trei) reviste pe baza carora Delia Ungureanu a oferit culturii rom\u00e2ne \u201ePoetica Apocalipsei\u201c.
\nCe s-ar mai putea adauga dec\u00e2t ca mintea scormonitoare a Deliei Ungureanu este produsul integral al catedrei de Teoria literaturii din cadrul Literelor bucurestene, admirabil condusa de mirabila teoreticiana literara care este Carmen Musat? Imi place sa vad in acest emuvant gest, prin care Carmen Musat isi pune in miscare uriasa competenta in materie de istorie literara pentru a revela multele calitati ale Deliei Ungureanu, o emotionanta predare de stafeta, o trecere a steagului dinspre generatiile care deja au aratat cum se rodeste in cultura catre generatiile mai tinere ce le vor calca pe urme. V\u00e2ntul de miazanoapte bate, steagul f\u00e2lf\u00e2ie, ura, ura, ura!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Delia Ungureanu este \u201eun produs de elita al Universitatii Bucuresti, o cercetatoare aplicata si inteligenta, cu o minte scormonitoare si o apetenta evidenta pentru \u00abcararile nebatute\u00bb\u201c. Ea poseda \u201eo serie de calitati indispensabile unui autentic cercetator: capacitate de sistematizare a materialului investigat, sobrietate stilistica, vointa de exhaustivitate, stiinta decupajului semnificativ, rabdare metodica in examenul problemelor… Cite\u0219te mai mult »O minte\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-14113","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":3687,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14113","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14113"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14113\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14113"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14113"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14113"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}