{"id":1411,"date":"2010-02-11T12:56:41","date_gmt":"2010-02-11T10:56:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1411"},"modified":"2010-02-11T12:58:05","modified_gmt":"2010-02-11T10:58:05","slug":"monografie-alcalert-si-mistica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/monografie-alcalert-si-mistica\/","title":{"rendered":"Monografie AlcAlert si mistica"},"content":{"rendered":"

Radu Vancu, Monstrul fericit<\/em>, Editura Cartier, Chisinau, 2009, 76 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n


\n<\/strong><\/p>\n

Nu mai este demult un new-entry apetenta douamiistilor pentru o literatura a convivialitatii si a minoratului, pentru gestul decadent si minimalist ori pentru o anumita estetica a evanescentului si a accidentalului. Sexualitatea, promiscuitatea, adictiile, periferia si secundarul au devenit locuri comune ale poeziei si ale prozei autohtone; iar rumorile critice ale opozitiei de principiu mizeaza excesiv tocmai pe dez-intelectualizarea textului, pe absenta ludicului si a ironiei benevolente, a subtilului joc intertextual, acelea care proliferasera \u00een literatura optzecistilor. Numai ca si \u201emonstruosul\u201c capata de la o vreme \u00eencoace forme inteligibile, \u201eacceptabile\u201c, iar pocainta reuseste sa sedeze, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, toti demonii. E suficient sa aruncam o privire peste paginile \u201eNevoilor speciale\u201c ale lui Dan Sociu (Polirom, 2008) sau peste, iata, \u201eMonstrul fericit\u201c al lui Radu Vancu (Cartier, 2009); ambele carti vorbesc despre supliciul unei realitati peste care engramele alcoolului deseneaza harti necunoscute. Cu toate astea, fiecare utilizeaza un cod textual diferit si, evident, nu e vorba doar despre minima distinctie proza\/poezie.
\n\u00cen \u201eMonstrul fericit\u201c, poezia lui Radu Vancu nu este \u00een mod fundamental diferita de substanta textuala a volumelor anterioare. Douamiist neconform, Radu Vancu pare si acum mai apropiat de textualism si de migala constienta si voluntarista a literaturii dec\u00e2t de supra\/neorealismul turbionar, hipertranzitiv si neglijent al congenerilor sai: literatura a boemei intelectuale mai mult dec\u00e2t literatura a traumei, iar trauma, at\u00e2t c\u00e2t este \u00een \u201eMonstrul fericit\u201c, e transmutata livresc, manierist si intertextual. Despre filigranul cultural, el este mult mai atent inserat \u00een acest ultim volum dec\u00e2t \u00een cele anterioare (\u201eEpistole pentru Camelia\u201c, 2002 sau \u201eBiographia litteraria\u201c, 2006), cu un savoir faire al textului deloc ostentativ. E drept ca si versul trebuia sa se mai descheie la unul-doi nasturi si sa-si mai arunce redingota academica, altminteri n-ar fi facut casa buna cu tema. Fiindca este at\u00e2t de la \u00eendem\u00e2na sa ratezi \u00een poezia bahica, iar Vancu are nevoie, horribile dictu (\u201eluciditatea se \u00eembiba \u00een mine odata cu alcoolul\u201c), tocmai de luciditate si de maturitate artistica; astfel, poetul a intuit ca trebuie sa-si dubleze angoasa cu autoironie si sa-si distileze \u2013 cu gravitate jucata, ludica \u2013 boema, astfel \u00eenc\u00e2t versificatia de taverna sa se poata aristocratiza. \u00cen consecinta, trasatura esentiala a poeziei lui Radu Vancu este data, din perspectiva mea, de dandism; daca volumele anterioare mizau pe tuseul anacronic, voluntar retro si raspundeau unor stringente mai cu seama demonstrative si extime, \u201eMonstrul fericit\u201c este mai aproape de autenticitate existentiala, desi alege drumul ocolit al umorului (fie el si amar ori rictus \u00eencremenit) si al autoscopiei ironice. Eleganta excesiva si elitismul, grandilocventa si \u2013 un cuv\u00e2nt drag lui Vancu \u2013 iactanta livresca a poeziei sale sunt acum edulcorate de un binevenit bemol; empatizezi cu versurile, mai deloc atent la scenografia si sforaria textuala pe care le intuiesti dincolo de narativitatea si tranzitivitatea calin-\u00eentelepte, dar pe care preferi, pur si simplu, sa le ignori.
\nE o poezie prietenoasa, ofertanta, suculenta, \u00een care poetul mixeaza biograficul si bibliograficul, spiritul frondeur sau retorica etilizata cu toate carcanele unui text bine strunit, experienta initiatica, misticoida si dezabuzarea molcom-provinciala. De asemenea, textul lui Radu Vancu este heteromorf, supus nu imperativelor formale, ca \u00een poeme ale volumelor anterioare, ci unul care se dilata eseistic si discursiv ori se contracta liric si vag axiomatic. De aceea, \u201eMonstrul fericit\u201c pare o culegere eclectica din perspectiva formala, dar unitara din punctul de vedere al tematicii: confesiunea hiperbolica a alcoolicului pocait, scindat \u00eentre actul suicidar al tatalui si iubirea vindecatoare a femeii. Axul definitoriu al textelor este dat de metanaratiunea biografica (metaforica) si de cobor\u00e2rea \u00een infernul de butaforie al alcoolului: \u201eFicatul \u00eesi face treaba si s\u00e2ngele \u00eesi face treaba\/ si dopamina ca un ciclon cu 120 la ora\/ \u00eeti matura creierul, \u00eensa lumea-i tot acolo, cu mutra\/ ei de Rain Man. Litrul de vodca \u00eentelege iar\/ ca vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi:\/ pe lumina, bautul nu mai pare un lucru chiar at\u00e2t de serios\/\/ (…) Ce mai at\u00e2tea fite degeaba: cu gura ca a ta a baut si el,\/ cu ficat ca al tau a distilat otrava, cu minte ca a ta\/ a judecat ce-i de facut, esti \u00eentr-un film cu happy end, probabil,\/ de vreme ce nu merge. Nu din toate alcoolismele iese\/ de-o tragedie. Resemneaza-te: o sa ajungi o epava fericita.\/ Sunt si viete mai rele dec\u00e2t asta.\u201c (\u201eTristetile litrului de vodca\u201c)
\nZecile de referinte culturale, intertextul slefuit, eruditia fina, nonagresiva nu degradeaza, ci amintesc \u2013 cu gestul concesiv al viciosilor \u2013 ca \u00eentreaga realitate, imanentul sunt degradate, iar functia fictionalizarii, precum cea a alcoolului, este aceea de a le arunca deasupra-le un nou val al Mayei. De aceea, lectura \u201eMonstrului fericit\u201c ar trebui sa debuteze, \u00een sens \u201etrigonometric\u201c, cu excursul final, \u201eRadu, sa asculti de Cameluta!\u201c, un amplu eseu poematic, \u00een care Radu Vancu eufemizeaza etilexistenta si plasticizeaza enorm dereglarea sistematica a simturilor. Departe de a fi doar o pledoarie pro domo, Radu Vancu gloseaza sincronic si diacronic asupra fascinatiei transseculare generate de paradisurile artificiale. Textul are sens dublu: primul persuadant si polimorfic, celalalt justificativ, text al unui prozelitism bl\u00e2nd ori al unui mea culpa colectiv: \u201e\u00centr-un mod tipic pentru orice betiv, \u00eemi construiam esafodaje teoretice pentru a-mi dovedi ca trebuie sa beau, ca nu se poate sa nu beau, ich kann nicht anders\u201c.
\nDar, spune Vancu, nu, nu paradisurile artificiale \u00eel intereseaza, ci hipertrofia masochista a realitatii sau, pur si simplu, reactivarea traumei \/ inervarea senzoriala. Constientizarea propriei farse tragice, a b\u00e2lciului, a triseriei demonizeaza ori doar dinamizeaza noile, false instructiuni de folosire a realului si a tuturor contondentelor lui; de aici, via Bacchus, paliativ si panaceu al realitatii. Dar existenta, exhibarea biografica, propria disectie, experimentul condus nu au alt sens dec\u00e2t acela al trecerii lor \u00een literatura si al autenticitatii hiperemice: \u201eUn bizar paradox facea ca lumea sa fie din ce \u00een ce mai prezenta fizic, chiar daca ram\u00e2nea la fel de absenta la nivel psihic. Vedeam lumea, o simteam iar dupa at\u00e2ta vreme, \u00eei receptam convingator realitatea, chiar daca stiam bine ca nu este, ca nu poate fi reala. Ma observam lu\u00e2nd \u00een sf\u00e2rsit lumea \u00een serios, \u00eemi asistam cu mare precautie gesturile, macinat de grija de a nu ma lasa pacalit, de a nu lua iluzia drept realitate. Simteam lumea ca \u00eenainte si asta ma bucura, dar ma facea sa fiu si circumspect. Si atunci beam observ\u00e2ndu-ma cum beam, beam ca si cum as fi citit despre sesiunea de baut. \u00cemi lecturam hermeneutic bautul, asa cum uneori, \u00een momentele de gratie ale lecturii, paginile cartii se ofera, lichefiate, spre consum. C\u00e2nd beam, lumea exista.\u201c Asadar, alcoolul are rol catalitic, transform\u00e2ndu-se \u00een conexiune potentiala si valida a intermundiilor: \u201eO misterioasa metabola etilica transforma defectele \u00een calitati si, de asemenea, scotea brusc bautorul dintr-o stare fiziologica precara si \u00eel transpunea \u00eentr-una perfect cristalina, inaccesibila celor treji. Odata trecut un prag subtil, ameteala devenea claritate. Amnezia alcoolica lasa locul hipermneziei.\u201c
\nExpozeul doct asupra retoricii bahice nu are, asa cum am mai spus, nimic de-a face cu frenezia deliranta a betiei, ci demonstreaza, pagina dupa pagina, acuratete a constructiei si constiinta acuta: Vancu literaturizeaza, metaforizeaza, alegorizeaza; alcoolul si poezia coextensiva sunt un pretext al asumarii fracturii, la fel cum renuntarea la \u201einfernurile artificiale\u201c \u00eenseamna exorcizare a traumei (in)constiente; astfel, \u201eMonstrul fericit\u201c reuseste sa-i recertifice lui Radu Vancu, daca mai era nevoie, un spatiu singular \u2013 prin igiena textului si submersia livresca \u2013 \u00een fotografia de grup a generatiei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Vancu, Monstrul fericit, Editura Cartier, Chisinau, 2009, 76 p. Nu mai este demult un new-entry apetenta douamiistilor pentru o literatura a convivialitatii si a minoratului, pentru gestul decadent si minimalist ori pentru o anumita estetica a evanescentului si a accidentalului. Sexualitatea, promiscuitatea, adictiile, periferia si secundarul au devenit locuri comune ale poeziei si ale… Cite\u0219te mai mult »Monografie AlcAlert si mistica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1049,1047,1048,1045,1046,1044],"class_list":["post-1411","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-intertextual","tag-ivresc","tag-manierism","tag-monstrul-fericit","tag-poezia-lui-radu-vancu","tag-radu-vancu"],"views":2337,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1411","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1411"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1411\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1411"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1411"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1411"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}