Sub genericul \u201eJustus Frantz & Friends\u201c se desfasoara, de ani buni, \u00een Gran Canaria, pe domeniul maestrului Justus Frantz, un festival \u00eentins pe o perioada de unsprezece zile, unde artisti \u00een curs de afirmare sau deja consacrati \u00eesi masoara talentul, \u00een apaluzele unui public foarte avizat care, an de an, alege sa calatoreasca spre arhipelagul Canarelor, din Oceanul Atlantic, p\u00e2na la aceasta insula, a treia, ca marime, dupa Tenerife si Fuerteventura. Spatiile domeniului, foarte generoase, ofera o multitudine de variante pentru concerte:\u00a0 amfiteatrul de la poalele fermei, terasele cu o priveliste rar \u00eent\u00e2lnita ori salonul din locuinta principala, cu doua piane Steinway, cu pereti mobili de sticla ce deschid \u00eencaperea spre o gradina imensa, strajuita de palmieri si leandri, unde \u00eencap c\u00e2teva sute de spectatori. Aici am asistat, \u00een ultimele trei zile de festival (am c\u00e2ntat si dirijat chiar \u00een ziua \u00eenchiderii), la programele foarte bine g\u00e2ndite de catre organizatori si am aflat de nume noi ale artei intepretative. Este cazul sopranei Elisa Sun-Hyung Cho, o voce surpinzatoare, de o claritate incredibila, cu o tehnica impecabila care, asa cum spunea maestrul Justus Franz, va produce, cu siguranta, o mare surpiza \u00een lumea liricii internationale. Cu multi ani \u00een urma, maestrul o anunta \u00een acelasi mod pe Cecilia Bartoli, invitata \u00een acelasi festival. Alte voci valoroase au fost baritonul Nicolai Borchev sau soprana Maria Ariya. De asemenea, c\u00e2tiva pianisti, girati de maestru, au \u00eenc\u00e2ntat publicul fie \u00een recitaluri solo, fie la patru m\u00e2ini sau la doua piane. \u00cei numesc pe Christopher Park, Kim da Sol, Mario Haring, Andrei Licaret, Masha Korf, Carsten-Stephan Bothmer sau Lida Kantscheva, care au prezentat lucrari de rezistenta din repertoriul pianistic, compuse de Bach, Mozart, Brahms, Schumann, Schubert, Debussy, Ravel si Skriabin. O seara cu o atmosfera deosebita, creata de candelabrele care luminau scena, de lumina lunii printre palmieri si leandri si, mai ales, de sunetul chitarei lui Pablo Sainz Villegas, a ramas cu siguranta \u00een memoria afectiva a publicului. \u00cenc\u00e2ntatoare au fost si cele doua programe camerale: unul cu trio-ul \u201eMagdalene\u201c interpret\u00e2nd Beethoven, Schubert si Ernst von Dohnany, celalalt av\u00e2ndu-i ca protagonisti pe violonistii Gernot Winischhofer si Ksenia Dubrowskaja, \u00eempreuna cu pianista Ana Ferrer, \u00een lucrari de Schubert, Brahms, Sarasate etc. Vedetele de necontestat ale festivalului au fot \u00eensa Justus Frantz, prezent \u00een dubla ipostaza \u2013 solistica si dirijorala \u2013, Orchestra Natiunilor, condusa \u2013 \u00een afara de Justus Frantz \u2013, si de dirijorul bulgar Martin Panteleev si celebrul violonist Dimitri Sitkovetsky. Acesta din urma a \u00eencheiat festivalul, sub bagheta amfitrionului nostru, vrajind publicul cu sunetul viorii sale Stradivarius.
\nReusita ultimelor doua zile de festival se datoreaza, \u00een mare masura, Orchestrei Natiunilor, ansamblu \u00eenfiintat \u00een 1995 de catre Justus Frantz \u00eempreuna cu Sir Yehudi Menuhin si Leonard Bernstein. Acest ansamblu cutreiera lumea \u00een lung si-n lat, promov\u00e2nd \u00een special tineri foarte \u00eenzestrati, proveniti din culturile germanice, dar si din cele mai exotice si \u00eendepartate tari ale mapamondului. Asa se face ca \u00een componenta orchestrei \u00eent\u00e2lnim muzicieni din Germania, Austria, Anglia, Australia, Coreea, China, Japonia, Vietnam, Brazilia, Venezuela, USA sau Bulgaria, Ungaria, Armenia, Cehia, Polonia si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, Rom\u00e2nia. Am putea spune chiar ca cei mai multi provin din Rom\u00e2nia, \u00een special la compartimentul coardelor. De anul acesta, \u00een colectivul orchestrei a fost cooptata o noua concetateana a noastra, flautista care a studiat acest instrument \u00een Germania (spre norocul ei!). Sunt tineri cu un potential fantastic, stap\u00e2nesc la modul superlativ tehnica instrumentala si, prin aparitiile \u00een cele mai reprezentative centre muzicale ale lumii, alaturi de dirijori importanti si solisti renumiti, capata \u00eencredere, experienta si asimileaza un repertoriu vast, componente esentiale \u00een desav\u00e2rsirea profesionala a oricarui t\u00e2nar muzician ce aspira la o cariera profesionista. Pe teritoriul Germaniei, aceasta orchestra sustine o stagiune permanenta, itineranta, \u00een cele mai importante sali de concert, sediul lor fiind la Hamburg. Sistemul de promovare si de sustinere financiara este foarte bine pus la punct, biletele fiind complet v\u00e2ndute \u00eenca dinaintea \u00eenceperii turneelor, printr-un sistem de abonamente, beneficiind totodata de sustinerea financiara a unor mari companii si oameni de afaceri.
\nSe cuvin laude speciale unui violonist rom\u00e2n de exceptie, Catalin Desaga, de mai bine de zece ani concert-maestru al acestei prestigioase orchestre. Publicul rom\u00e2nesc a avut ocazia sa-l cunoasca datorita aparitiilor sale, \u00een postura de concert maestru al Filarmonicii George Enescu, sub bagheta lui Christian Badea sau \u00een cea de solist al Orchestrei Nationale Radio. Pe l\u00e2nga deosebite calitati profesionale, Catalin Desaga se remarca si printr-o trasatura morala din ce \u00een ce mai rar \u00eent\u00e2lnita \u00een lumea artistilor: \u00eesi ajuta \u00een mod constant colegii de breasla rom\u00e2ni. Prin Catalin Desaga, peste o suta de cordari au avut acces la aceasta orchestra. Numai \u00een ansamblul foarte restr\u00e2ns, prezent anul acesta la festival, am \u00eent\u00e2lnit cinci rom\u00e2ni exceptionali: trei violonisti, un violist si singurul contrabasist al formatiei. O performanta demna de luat \u00een seama, tin\u00e2nd cont de afluenta instrumentistilor tineri de pretutindeni. \u00cen plus, seriozitatea cu care trateaza fiecare repetitie, viteza de reactie si implicarea totala \u00een concert \u00eel individualizeaza \u00een mod cert pe Catalin Desaga \u00een peisajul muzical international. Pentru mine, tin\u00e2nd cont de programul pe care l-am prezentat \u00een festival, \u201eSuita \u00een si minor de Bach\u201c si concertul \u201eNoaptea\u201c de Vivaldi \u2013 \u00een dubla ipostaza, solistica si dirijorala \u2013, concert-maestrul rom\u00e2n a jucat un rol esential: \u00een cadrul repetitiilor m-am sprijinit pe experienta sa, iar \u00een concert am avut o colaborare artistica excelenta, ceea ce a conferit o siguranta benefica actului interpretativ.
\nDar ansamblul a excelat sub bagheta dirijorului Martin Panteleev, \u00een Adagio-ul op. 11 de Samuel Barber, o lucrare foarte pretentioasa, cu fraze largi, generoase, cu dinamici extreme, de la un pianissimo foarte rafinat, la momentele de mare dramatism \u00een nuanta puternica, pentru care e obligatorie o sonoritate omogena, o stap\u00e2nire perfecta a tehnicii vibrato-ului si o intonatie desav\u00e2rsita, pe care acesti tineri le-au demonstrat cu prisosinta, mai cu seama ca au c\u00e2ntat \u00een aer liber, fara amplificare. A urmat Concertul pentru doua piane \u00een Re major de Mozart, KV 365, av\u00e2ndu-i ca solisti pe Justus Frantz si Lida Kantscheva, un adevarat regal muzical! Rar se aude o asemenea interpretare rafinata, plina de surprize estetice dintre cele mai variate, \u00eentr-un dialog perfect realizat al solistilor cu orchestra. Au impresionat, mai ales, interventiile suflatorilor (oboi, corn), toti patru provenind din Polonia, cu o calitate a sunetului remarcabila, perfect armonizate cu sonoritatile propuse de tuseul impecabil al maestrului Justus Frantz. Dialogul pianistilor, plin de verva, de umor, de o virtuozitate bine controlata sau momentele de sesibilitate cre\u00e2nd o stare de imponderabilitate au fost cu \u00eenalta arta sustinute de dirijorul Martin Panteleev (seful Filarmonicii din Sofia si dirijor permanent al Filarmonicii din Cape Town) si de muzicalitatea si tehnica membrilor orchestrei. Seara s-a \u00eencheiat cu o surpriza excelenta: \u201eCvintetul \u00een Re major\u201c de Franz Schubert, trasformat \u00een simfonie, a X-a, si adaptat pentru orchestra de coarde de catre Justus Frantz. O partitura extrem de dificila pentru un asemenea ansamblu, \u00een redarea careia tinerii muzicieni au fost impecabili. Cei doi violoncelisti bulgari si contrabasistul rom\u00e2n au reusit sa sune c\u00e2t zece, iar dificultatile de intonatie si, \u00een general, de frazare, au fost foarte bine traversate, fapt la care a contribuit si viziunea dirijorala. A fost un concert remarcabil, care s-a \u00eencheiat cu o receptie unde publicul a avut ocazia sa-i \u00eent\u00e2lneasca pe protagonisti, \u00eentr-o ideala atmosfera creata de luminile discrete, de performantele culinare ale bucatarului sef si de apreciatul vin al casei.
\nUltima zi a festivalului a programat un matineu \u00een care au putut fi ascultate capodopere ale muzicii baroce, prin J.S.Bach cu a sa \u201eSuita \u00een si minor pentru flaut si orchestra\u201c, urmata de Concertul pentru flaut supranumit \u201eNoaptea\u201c. Gradina a fost arhiplina, cu un public entuziast si avizat. Am remarcat faptul ca nu s-a aplaudat \u00eentre multele parti ale Suitei, ceea ce, \u00een salile noastre, se \u00eent\u00e2mpla mai rar. Cu toate ca am repetat pentru acest concert chiar si \u00een dimineata cu pricina, orchestra a ramas sa pregateasca \u00een continuare si prestatia de \u00eenchidere. Remarc puterea de munca a acestor tineri si capacitatea lor de implicare pe o perioada at\u00e2t de \u00eendelungata. Practic, vorbim de opt ore de c\u00e2ntat continuu, urmate de o pauza de numai doua ore, dupa care s-au prezentat, impecabil, \u00een concertul de seara, unde, sub bagheta maestrului Justus Frantz au interpretat Simfonia nr. 29 de Mozart, Concertul pentru doua viori de Bach si \u201eSimfonia despartirii\u201c de Haydn. Au fost plini de energie si ne-au demonstrat, \u00eenca o data, marea lor bucurie de a face muzica. Extraordinari s-au dovedit, de asemenea, solistii Dimitri Sitkovetsky si foarte t\u00e2nara Ksenia Dubrowskaja. Ambele viori au sunat minunat, desi diferit, evidentiind particularitatile fiecarui interpret. Concertul a fost plin de viata, robust, cu acelasi ritm sustinut pe toata durata sa, orchestra reusind sa faca fata cavalcadei celor doi solisti. Rezistenta muzicienilor s-a dovedit iesita din comun, deoarece, dupa o pauza \u00een care s-a asteptat lasarea \u00eentunericului, astfel \u00eenc\u00e2t scena sa poata fi luminata cu candelabre postate la pupitrul fiecarui interpret, a urmat \u201eSimfonia despartirii\u201c, \u00eentr-o inspirata regie a momentului: muzicienii au parasit, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, scena, purt\u00e2nd \u00een m\u00e2na, fiecare, candelabrul personal si desen\u00e2nd, \u00een acest fel, culoare fine de lumina, printre palmierii si leandrii din jurul spatiului \u00een care era asezat publicul. Dorinta noastra, a tuturor celor care asistaseram la acel eveniment magic, era, desigur, ca vraja lui sa nu se mai sf\u00e2rseasca.
\n\u00cen concluzie, \u201eFinca Festival 2012\u201c a fost un regal muzical, cu un program pe c\u00e2t de variat si profesionist alcatuit, pe at\u00e2t de valoros din punct de vedere al nivelului interpretativ, iar noi, rom\u00e2nii, ne putem m\u00e2ndri cu performantele concetatenilor nostri muzicieni implicati \u00een multe evenimente valoroase ce se petrec pe toate meridianele lumii. Si, \u00een mod special, consider ca este cazul sa-i laudam pe acesti tineri alesi sa faca parte din colectivul permanent al Orchestrei Natiunilor, condusa de maestrul Justus Frantz.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sub genericul \u201eJustus Frantz & Friends\u201c se desfasoara, de ani buni, \u00een Gran Canaria, pe domeniul maestrului Justus Frantz, un festival \u00eentins pe o perioada de unsprezece zile, unde artisti \u00een curs de afirmare sau deja consacrati \u00eesi masoara talentul, \u00een apaluzele unui public foarte avizat care, an de an, alege sa calatoreasca spre arhipelagul… Cite\u0219te mai mult »Finca Festival 2012<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8466],"class_list":["post-14092","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-justus-frantz-friends"],"views":1762,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14092","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14092"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14092\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14092"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14092"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14092"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}