{"id":14089,"date":"2012-11-22T14:34:35","date_gmt":"2012-11-22T12:34:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14089"},"modified":"2012-11-22T14:34:48","modified_gmt":"2012-11-22T12:34:48","slug":"cantaretul-trebuie-sa-posede-nu-numai-glas-ci-si-creier","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cantaretul-trebuie-sa-posede-nu-numai-glas-ci-si-creier\/","title":{"rendered":"\u201eCantaretul trebuie sa posede nu numai glas, ci si… creier\u201c"},"content":{"rendered":"

ROBERTO SCANDIUZZI \u00een dialog cu COSTIN POPA<\/strong><\/p>\n

Costin Popa: Bun venit la Timisoara! Sunteti pentru a doua oara aici, prima data ati c\u00e2ntat \u00eentr-un concert cu \u201eAttila\u201c acum c\u00e2tiva ani. De data aceasta \u00eel \u00eentruchipati pe Mefisto \u00een noua productie cu \u201eFaust\u201c. Care va sunt impresiile despre Opera din Timisoara?
\nRoberto Scandiuzzi: Am crescut \u00eentr-un oras asemanator, la Treviso, cu un teatru liric mic, dar puternic implicat \u00een atmosfera culturala, cu un stil de viata linistit, asa ca la Timisoara, \u00eentr-un fel, ma simt ca acasa, \u00een lumea mea. C\u00e2nd am venit prima data, a fost o cooperare cu Rom\u00e2nia. Atunci l-am re\u00eent\u00e2lnit, dupa niste ani, pe directorul Corneliu Murgu, alaturi de care c\u00e2ntasem spectacole mari la Viena, Berlin si \u00een America de Nord. Deci primul motiv a fost el, pentru ca \u00eel cunosteam si stiam ce tip de munca face. Este un om foarte precis, care merge direct p\u00e2na la capat \u00een orice situatie, nu pierde timpul si mie \u00eemi place acest gen de persoana. C\u00e2nd am fost prima data, am vazut si calitatea activitatii de aici, si energia desfasurata \u00een aceasta institutie. Iata motivele pentru care am revenit. Cu Murgu am dezvoltat o prietenie, cunosc activitatea lui artistica si am vazut cum lucreaza efectiv si ca director. Apoi, la v\u00e2rsta mea, am 54 de ani, sunt un foarte batr\u00e2n… t\u00e2nar bas, am aproape 36 de ani de cariera, asa ca daca gasesc o motivatie pentru a consuma niste energie, nu pentru bani si glorie, ci pentru a mentine si sustine ceva valoros, eu consider ca merita.<\/p>\n

C. P.: Un gest generos din partea dvs. sa veniti aici cu un scop pur cultural, de sprijin. De altfel, Timisoara are una din sansele de a deveni Capitala Culturala Europeana \u00een 2020, ca al doilea oras rom\u00e2nesc dupa Sibiu, \u00een aceasta postura.
\nR. S.: Fantastic. \u00cei urez mult succes.<\/p>\n

C. P.: Sunteti nascut la Treviso, renumit pentru faptul ca celebrul Mario del Monaco a petrecut acolo o mare parte din viata.
\nR. S.: Da, dupa ce s-a casatorit, pentru ca sotia lui era din Treviso. \u00centr-un fel, noi am fost foarte apropiati pentru ca locuintele noastre se aflau la cinci sute de metri una de alta.<\/p>\n

C. P.: Al doilea motiv pentru care Treviso este faimos sunteti chiar dvs. Pentru ca faceti o cariera importanta.
\nR. S.: Mai exista si altele, pentru ca si soprana Maria Chiara si tenorul Fabio Sartori \u00eemi sunt concitadini. Dar pot spune ca si Timisoara este apropiata de Treviso, pentru ca am gasit multe persoane din orasul meu venite sa munceasca aici.
\nStudiul picatura cu picatura
\nC. P.: Cariera dvs. internationala a \u00eenceput sub auspiciile a doi dirijori celebri, Riccardo Muti \u00een \u201eNunta lui Figaro\u201c la Scala si Georg Solti \u00een \u201eSimon Boccanegra\u201c la Covent Garden. Erati foarte t\u00e2nar, desigur, dar mi-ati putea spune cum ati perceput atunci diferentele \u00eentre cei doi mari?
\nR. S.: La vremea aceea, Muti era un t\u00e2nar briliant, care repede a devenit cel mai important dirijor din noua generatie. Solti o reprezenta pe cea veche. \u00centr-un fel erau destul de… analogi, pentru ca am\u00e2ndoi doreau sa semene cu Toscanini. Muti avea mai mult respect fata de Toscanini si eu \u00eel pot considera comparabil cu el, desi respectul nu este suficient. \u00cen schimb, Solti a fost unul dintre ultimii asistenti ai lui Toscanini. Asadar, am\u00e2ndoi aveau un punct \u00een care erau foarte apropiati. Aveau si aceeasi energie. Sunt putini dirijori care, depun\u00e2nd un efort similar, pot sa ajunga la acelasi rezultat. Dar fiecare sef de orchestra are propria personalitate si chiar daca au calitati identice, pot atinge acelasi punct pe cai diferite.<\/p>\n

C. P.: Cum ar fi…
\nR. S.: \u00cen primul r\u00e2nd propria sensibilitate, dar sunt de fapt multe alte lucruri care conteaza. Exista dirijori care se preocupa mult de calitatea orchestrei, dar nu sunt capabili sa induca acelasi lucru pe scena. Altii reusesc sa obtina \u201etop quality\u201c si cu orchestra, si cu c\u00e2ntaretii. Fiecare \u00eensa are propria viziune asupra muzicii. Exista si un alt lucru care trebuie luat \u00een considerare: dirijorii \u00eesi modifica ideile, conceptia. De exemplu, Solti din 1981, c\u00e2nd a dirijat primul \u201eSimon Boccanegra\u201c, s-a schimbat \u00een urmatorii sase ani. Desigur, nu schimbari spectaculoase, totusi schimbari \u00een conditii de \u201etop level quality\u201c. Energia se dezvolta \u00eentr-un mod diferit, functie de moment, sensibilitate, situatie personala, conditii.<\/p>\n

C. P.: Nu credeti ca erati prea t\u00e2nar pentru rolul Fiesco din \u201eSimon Boccanegra\u201c?
\nR. S.: Poate, dar nu cred ca mi-am asumat un risc prea mare, pentru ca \u00eentotdeauna am muncit mult la pregatirea rolurilor.<\/p>\n

C. P.: Nu ma refer din punct de vedere muzical, ci din cel filozofic… Fiesco este un personaj profund…
\nR. S.: Sigur, sunt mult mai matur acum, trebuie sa recunosc asta. Dar stiti, daca pregatesti un rol pe \u00eendelete, av\u00e2nd timp sa citesti despre personaj, \u00eencet-\u00eencet acesta se insinueaza \u00een tine, devine parte din tine.<\/p>\n

C. P.: Asa este, cu timpul descoperi lucruri noi, pe masura ce te imersezi \u00eentr-un rol.
\nR. S.: \u00centr-adevar, am c\u00e2ntat prima data Fiesco \u00een 1989, c\u00e2nd aveam 31 de ani, dar \u00eencepusem sa-l studiez de pe la 22-23 de ani. Adica citeam doar o pagina pe luna si o lasam acolo, sa se maturizeze. \u00cen acelasi mod am pregatit si Filip din \u201eDon Carlos\u201c. La fel Boris si toate rolurile mari pe care le-am c\u00e2ntat. Totdeauna am lucrat mult timp. De exemplu, daca esti chemat sa faci un rol cu sase luni \u00eenainte, nu trebuie sa te pregatesti numai \u00een ultima luna. Fiind foarte organizat, am putut sa-mi studiez \u00eentregul repertoriu picatura cu picatura, pagina de pagina. Asta a dat posibilitate si instrumentului meu sa se dezvolte \u00eencetul cu \u00eencetul, sa se pregateasca, sa digere partitura si personajul.<\/p>\n

C. P.: Cred ca este o buna recomandare pentru tinerii interpreti, pentru ca unii chiar se lauda ca \u00een doua saptam\u00e2ni au pregatit un rol.
\nR. S.: Sa fiu cinstit nu este totdeauna vina lor, ci si a teatrelor. \u00cen prezent, unele institutii de opera nu sunt capabile sa-si managerieze din timp stagiunile. \u00cen tineretea mea, Metropolitanul era capabil sa-mi ofere contracte cu cinci ani \u00eenainte, acum doar cu un an, maximum doi, mai devreme. Majoritatea teatrelor se organizeaza doar pe doua stagiuni si c\u00e2teodata pe c\u00e2te una, asa \u00eenc\u00e2t c\u00e2ntaretii nu au suficient timp sa se pregateasca. Cea mai buna cale este sa descoperi de la \u00eenceput care este domeniul optim pentru tine.<\/p>\n

C. P.: Sa poti sa-ti manageriezi dezvoltarea carierei si sa-ti asiguri mental evolutia personalitatii.
\nR. S.: Este chiar mai important. Vocea nu este totul, de fapt ea….<\/p>\n

C. P.: …raspunde impulsurilor creierului.
\nR. S.: Da. C\u00e2ntaretul trebuie sa posede nu numai glas, ci si creier.<\/p>\n

C. P.: Totusi, vocea trebuie sa fie pregatita tehnic.
\nR. S.: Da, dar nu poti c\u00e2nta numai cu tehnica. Poti fi nervos, poate sa-ti fie frica, pentru mine important este sa g\u00e2ndesti.
\nMoliciune si eleganta
\nC. P.: Maestre, sunteti considerat ca \u201ebasso cantante nobile\u201c, una dintre cele mai frumoase voci \u00een lumea liricii acestor ani. Va pot admira compar\u00e2ndu-va, de exemplu, cu Cesare Siepi.
\nR. S.: Al doilea angajament al meu a fost la Parma, ca rezerva pentru el.<\/p>\n

C. P.: V-a fost un model?
\nR. S.: \u00cen rolurile italiene, da. Pentru ca, vedeti, \u00een \u201eDon Giovanni\u201c, Cesare a fost cu mult \u00eenaintea vremii sale si a ramas modern si astazi \u00een fata unor Don Giovanni urlatori si agresivi. Sigur, mi-a fost unul dintre modele.<\/p>\n

C. P.: Si altele?
\nR. S.: Paolo Washington.<\/p>\n

C. P.: Facea roluri medii, precum Raimondo \u00een \u201eLucia di Lammermoor\u201c.
\nR. S.: Nu numai. L-am auzit prima data \u00een Dossifey din \u201eHovanscina\u201c. Am fost fascinat.<\/p>\n

C. P.: La Parma ati fost rezerva pentru Siepi \u00een \u201eDon Giovanni\u201c?
\nR. S.: Nu, \u00een \u201eRequiem\u201c-ul de Verdi. De fapt, el era \u00een prima distributie si eu \u00eentr-a doua. Aceasta formula de a programa tineri \u00een paralel cu star-urile este cea mai buna pentru a creste, pentru a te maturiza.<\/p>\n

C. P.: C\u00e2t timp ati c\u00e2ntat \u00een paralel Mozart (Don Giovanni, Figaro, probabil si altele) si marile roluri verdiene?
\nR. S.: Este o buna \u00eentrebare pentru ca eu recomand aceasta alternanta. Toti ma prezentau ca voce verdiana. Ceea ce era adevarat, pentru ca este viata mea. Sa fiu cinstit \u00eensa, eu recunosc mult mai bine stilul meu de c\u00e2ntat \u00een Mozart, nu \u00een muzica lui Verdi.<\/p>\n

C. P.: Din cauza moliciunii vocii?
\nR. S.: Din cauza moliciunii, a elegantei. Aceasta nu \u00eenseamna ca Verdi nu cere aceste lucruri.<\/p>\n

C. P.: Sigur, fraze lungi…
\nR. S.: Mai este \u00eensa ceva special la Mozart, recitativele, legato-ul. Cred ca, pentru a fi un c\u00e2ntaret modern, trebuie sa stii sa faci fraze lungi. Eu am crescut cu Mozart, Bellini si Donizetti. Belcanto-ul a fost a doua parte a educatiei mele. Ori, belcanto \u00eenseamna frazare nobila, legato, respiratie lunga, grija pentru sunet. Toate acestea \u00eempreuna au fost primii mei zece ani de scoala. Au urmat desigur Verdi, Rossini \u201eserio\u201c, nu \u201ebuffo\u201c.<\/p>\n

C. P.: Mos\u00e9?
\nR. S.: Sigur, \u201eMos\u00e9 in Egitto\u201c, \u201eStabat mater\u201c…<\/p>\n

C. P.: Si rolurile de \u201ebasso buffo nobile\u201c, precum Don Basilio.
\nR. S.: Bine\u00eenteles. Numai ca le-am abordat la cincizeci de ani, nu mai devreme.<\/p>\n

C. P.: Foarte interesant.
\nR. S.: Pentru ca le-am considerat ca pe niste \u201ebomboane\u201c, pentru maturitate. Am facut primul Don Basilio, ca pe Boris, la treizeci si unu de ani si am promis sa nu le mai c\u00e2nt p\u00e2na la cincizeci. T\u00e2nar fiind, ai foarte putina experienta despre tine. Trebuie sa te cunosti foarte bine, sa fii capabil sa-ti conduci fiecare centimetru de voce. Asa cum trebuie sa aduci credibilitate unui personaj ca Boris, la fel trebuie si pentru Don Basilio, nu poti fi numai ridicol. Si asta poate veni numai din creierul care te cunoaste bine. Don Basilio nu este un rol de prost, ci unul foarte precis.<\/p>\n

C. P.: Sa vorbim despre Wagner.
\nR. S.: A scris mult pentru vocea de bas, dar, cinstit sa fiu, prefer sa astept, desi nu stiu de ce. Am \u00eencercat sa c\u00e2nt Wagner, dar nu am facut-o pe scena. Nu ma grabesc. Pot c\u00e2nta Verdi, Musorgski, Bellini, Gounod, Mozart. O sa c\u00e2nt si Wagner, desigur, dar nu acum. Ultimul c\u00e2ntaret pe care l-am respectat \u00een partiturile maestrului de la Bayreuth a fost Kurt Moll.<\/p>\n

C. P.: Un \u201ebasso profondo\u201c.
\nR. S.: Un german c\u00e2nt\u00e2nd cu moliciuni, eleganta, care nu a fost niciodata agresiv. A avut scoala italiana, asa ca-l putem considera un stilist italian c\u00e2nt\u00e2nd Wagner. Acum se c\u00e2nta cu multa forta, \u201e\u00eemping\u00e2nd\u201c sunetul, asa ca eu prefer, pe moment, sa mai astept.
\nProbleme cu acordajul
\nC. P.: \u00cen prezent sunt multa c\u00e2ntareti care se considera bas-baritoni. Si criticii \u00eei categorisesc astfel. Ce parere aveti?
\nR. S.: Este gustul modern. Este un mod de a spune ca au probleme si astfel se protejeaza. Acum diapazonul orchestrelor este din ce \u00een ce mai ridicat. Vocea umana este \u00eensa aceeasi. \u00cencerci sa mentii, \u00eentr-un mod elastic, acel glas, care trebuie sa fie mult mai flexibil dec\u00e2t acum niste ani. De exemplu, la Viena, diapazonul orchestrei este mai ridicat. \u00ceti trebuie cineva cu acute mai puternice si exista putine oportunitati sa sustii acele sunete. Asta este una dintre motivatii. Exista si alta. Nimeni nu mai este capabil sa distinga culorile vocale. Sunt multe soprane dramatice care c\u00e2nta ca mezzosoprane. Sunt multi baritoni care c\u00e2nta roluri de basi. Sunt multi tenori lirici care c\u00e2nta roluri de lirico-spinto.<\/p>\n

C. P.: Baritonii fara note acute, Sol, La bemol.
\nR. S.: Notele \u00eenalte ale vocii de bariton se pierd daca abordezi roluri verdiene cu tesaturi foarte joase. Acum orchestrele c\u00e2nta cu acelasi diapazon si muzica simfonica, si cea de opera. Or, acordajul pentru muzica simfonica este mai \u00eenalt. Ca la Viena, cum spuneam, unde orchestra Operei este Orchestra Filarmonica. Si acesti faimosi Wiener Philharmoniker nu schimba acordajul, asa \u00eenc\u00e2t c\u00e2ntaretii trebuie sa se adapteze. Si nu mai exista nici acei mari dirijori care sa cunoasca precis culorile vocilor si sa le solicite pentru un rol sau altul. Prefera o \u201esalata mixta\u201c.<\/p>\n

C. P.: Viena are cel mai ridicat diapazon?
\nR. S.: Operele din Berlin \u2013 Staatsoper unter den Linden si Hamburg, la fel.<\/p>\n

C. P.: Cum este Scala?
\nR. S.: Buna, buna, nu ca Viena. Vocea umana se simte bine la 439. Nici o orchestra nu este asa. Cea mai joasa este 440-442.<\/p>\n

C. P.: Orchestra de la Metropolitan?
\nR. S.: Cu Jimmy Levine la pupitru era buna. Ultima data am c\u00e2ntat acolo acum trei ani si a fost OK.<\/p>\n

C. P.: Cred ca si dirijorii, acum, au aceeasi maniera de a c\u00e2nta muzica simfonica si opera, fara sa aiba grija de voci.
\nR. S.: Este o mare libertate, nimeni nu mai are timp sa se \u00eemparta, sa diferentieze podiumul simfonic de scena lirica.
\nOpera la modul pur
\nC. P.: Ultimele \u00eentrebari. Care credeti ca este explicatia acestei hemoragii de glasuri venite din Coreea de Sud, China, Japonia, tarile foste sovietice?
\nR. S.: Voci bune vin de peste tot, restul… nu conteaza. Dar calitatea nu \u00eenseamna numai glas. Trebuie sa fii artist, culoarea pielii nu are importanta.<\/p>\n

C. P.: Feeling-ul pentru muzica lui Verdi, Bellini, Donizetti…
\nR. S.: Pentru ca un instrument sa captiveze auditoriul trebuie sa fie la un nivel artistic foarte \u00eenalt.<\/p>\n

C. P.: Personal, la ce reflectati \u00een acest moment?
\nR. S.: Ma g\u00e2ndesc sa ma schimb. Acum opera este total diferita, deci trebuie sa fii capabil sa seduci publicul si este nevoie sa lupti pentru asta. Cred ca este momentul unei explozii pentru ca acum publicul este mult mai obisnuit sa primeasca spoturi, impulsuri de la TV, cinema, orice genuri de muzica de pretutindeni si cred ca unul dintre cele mai bune mijloace de a mentine opera vie este sa o faci \u00een modul ei cel mai pur, fiind o forma culturala precisa. Risti sa distrugi opera, daca o realizezi \u00eentr-o maniera \u00een care nu ai nimic cu ce sa o compari, adica nu ai nimic cu care sa poti sa o judeci. Opera este frumoasa pentru ca este opera…<\/p>\n

C. P.: … si lupta cu regizorii contemporani?
\nR. S.: Totdeauna o modernizare a fost un lucru bun. Dar acum regizorii sunt de multe ori si directorii artistici (muzicali). Daca folosesc opera ca sa-si prezinte propriile idei departate de muzica, nu cred ca este corect. Daca eu citesc o carte, o \u00eenteleg cum este si cum pot. Nu adauga propriul gust, nu adauga ce ai dori sa vezi, nu adauga glumele tale prostesti, nu extrapola, da-mi opera asa cum este ea, cum a fost compusa! Este unicul mod de a salva o forma culturala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

ROBERTO SCANDIUZZI \u00een dialog cu COSTIN POPA Costin Popa: Bun venit la Timisoara! Sunteti pentru a doua oara aici, prima data ati c\u00e2ntat \u00eentr-un concert cu \u201eAttila\u201c acum c\u00e2tiva ani. De data aceasta \u00eel \u00eentruchipati pe Mefisto \u00een noua productie cu \u201eFaust\u201c. Care va sunt impresiile despre Opera din Timisoara? Roberto Scandiuzzi: Am crescut \u00eentr-un… Cite\u0219te mai mult »\u201eCantaretul trebuie sa posede nu numai glas, ci si… creier\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8465],"class_list":["post-14089","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-roberto-scandiuzzi"],"views":1490,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14089","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14089"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14089\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14089"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14089"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14089"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}