Esecul ratiunii se vede deseori \u00een consecventa cu care vointa este anticipata de superstitie, acest grad zero al anxietatii de la care unii ridica temple, iar altii asteapta furtuna, dupa ce o seamana.
\n\u00cen Grecia antica, practicile arhitecturale curente cereau o grafie celesta anticipatorie, giranta a oportunitatii intentiilor. Patronii unui proiect alegeau, dupa o logica mai mult sau mai putin aleatorie, un perimetru din cer si asteptau ca zborul unei anume pasari sa intervina si sa parafeze simbolic optiunea facuta. Acest decupaj se proiecta ulterior pe pam\u00e2nt, iar geometria celesta se reduplica \u00eentr-una terestra. Fidelitatea de bun augur a semanticii a asimilat pregnanta ritului: latinescul templum deriva din verbul grecesc temn\u00f3, tem\u00f3, etamon, tetmeka, care defineste tocmai taierea sau circumscrierea unui spatiu. Constructia unui templu demonstra implicit pentru greci ca realul eterat este, prin urmare, reprezentabil, nu neaparat demonstrabil, diferenta urmarind esential un anume grad de acuratete al superstitiei sau al credintei la care se raportau. Tenacitatea urmaririi \u00eenaltului intereseaza aici din unghiul unei alt sens implicit: precedentul spiritual oferit imaginii si contemplatiei indica, pe de o parte, rolul mediumului si, pe de alta, nevoia de a gasi o atela pentru a sprijini orice proiect fizic. Ceea ce \u00een Antichitate se subordona credintei, descinse, asadar, dintr-un consens mut sau afirmat, se reclama \u00een modernitate ca deviere scandaloasa de la bunul simt al comunitatii. Filmul lui Jeff Nichols din 2011, \u201eTake Shelter\u201c, spune povestea unui om care decupeaza cerul si-l interpreteaza augural, conform unei dorinte de protectie, mai puternica dec\u00e2t orice reviriment rational. Credinta si forta ritului cad \u00een desuetudinea psihozei si-ntr-o degringolada st\u00e2rnita a naturii deviate, inaugur\u00e2nd si plas\u00e2nd deci sub semnul pozitiv sau negativ al augurului, o forta ce se instaleaza ca presanta. Exista, de la \u00eenceput, un paradox substantial \u00een filmul lui Nichols: desi porneste de la intensitatea reflexiei asupra unei medium, respectiv cerul, povestea este spusa permanent fara mediere si fara filtre, abrupt si transant, ca niste capete de h\u00e2rtie colorata pe care un copil autist le lipeste unul l\u00e2nga altul, insensibil la constitutia finala.
\nIntrarea \u00een primul cadru este, de altfel, rugoasa: unduirea fals impresionista a ramurilor copacilor din Ohio, unde s-a turnat, este pironita de privirea stridenta a unui ins fixat la r\u00e2ndul lui \u00een transa. Carcasa mediului fizic este dublata de o carcasa mentala. Film premiat anul trecut la Cannes de catre FIPRESCI, \u201eTake Shelter\u201c este un studiu de caz despre angoasa care destrama cuplul si despica firul realitatii ce se pierde si se eclipseaza gradual. Curtis LaForche (Michael Shannon cu cea mai tipica expresie de varan hipertrofiat) este sef de santier, \u00eensurat si tata al unei fetite surdo-mute, pentru operatia careia cei doi soti \u00eencearca, prin tot soiul de contorsiuni bancare, sa obtina un \u00eemprumut. Monotonia armonioasa a familiei dispare atunci c\u00e2nd Curtis \u00eencepe sa aiba cosmaruri si sa pretinda existenta unei iminente a apocalipsei. Durerile prelungite din m\u00e2na dupa ce, \u00een vis, este muscat de c\u00e2ine, precum si frica \u00eentretinuta de un cer strabatut c\u00e2nd de v\u00e2nturi puternice, c\u00e2nd de stoluri bezmetice de pasari negre, cresc ambiguitatea unei dreptati despre care nu se stie niciodata de care parte se afla. \u00cen rasparul oricarei prudente, Curtis foloseste totusi toti banii familiei pentru a construi un adapost subteran \u00eempotriva uraganelor si numai o furtuna ocazionala mai violenta dec\u00e2t altele \u00eei ofera temporar alibiul unei intuitii care sa nu aduca a dementa. Templul coboara asadar, \u00een pam\u00e2nt, \u00een forma decrepit-psihologica a buncarului, demonstr\u00e2nd ca, \u00een reversul tragic al trecerii de la caminul zeilor la cel al oamenilor, cei din urma nu pot primi dec\u00e2t subteranul. Abstractiune transparenta despre \u00eenglodarea sufletului \u00een complexe si viziuni haotice, adapostul anti-tornada construit cu inconstienta voluntara de Curtis, este o punere-\u00een-abis a fricii de spulberare a omului \u00een fata naturii razbunatoare. Tipic pentru angoasa naturala americana, tornada este o supracategorie cauzala devenita cultura de masa. Filmul lui Nichols pune \u00eensa nu doar o problema de forma, ci mai ales una de fond, derivata din tipul de discurs al Casandrei necrezute de nimeni : de fiecare data c\u00e2nd \u00eencearca sa profetizeze catastrofa, Curtis este fie privit cu condescenta, fie supravegheat cu ochiul sfatos-psihiatric ce refuza sa vada dincolo de camasa de forta a delirului.
\nCea mai discutata si problematica secventa a povestii ram\u00e2ne finalul, ce aduce un consens ciudat al familiei asupra venirii apocalipsei. Descinz\u00e2nd din Paul Thomas Anderson si emul declarat al sudistului Terrence Malick, Nichols recunoaste ca influenta majora pe care a primit-o \u00een arta cinematografica provine de la fotograful John Sternfeld. Exista \u00een mai toate ipostazele cotidianului pe care le surprinde acesta din urma un fior neclar de nevermore subiacent, o tensiune dizarmonioasa, dar niciodata fabricata, ceea ce reduce reprezentarile lumii de cartier la o suita de inadvertente partial misterioase. Nichols preia\u00a0 de la Sternfeld mai ales candoarea constatarilor accidentale despre incidentele ce sunt pe cale sa izbucneasca, latentele reci si nervoase, stridenta asocierilor nepotrivite si anxioase dintre o femeie gravida ce se plimba aproape goala urmata de un c\u00e2ine. \u00cen simplitatea lui Nichols, \u00een schimb, este subliniata mai ales o cromatica metalizata, de tuse industriale si o coerenta durativa a griurilor amestecate cu galbenul fanat, bolnavicios. Fantasmele personajului se nasc tocmai din at\u00e2tarea unor asemenea forte de contrast \u00eentre improbabilitatea ca visele sa devina realitate si presiunea mediului psihic care pulseaza \u00eenspre exterior, amenint\u00e2nd sa-l invadeze si sa-l populeze. Dilema din \u201eTake Shelter\u201c este definitia consecventa a unei aporii, \u00een sensul etimologic de apropiere a unor distante, \u00eentelese ca aducerea \u00een proximitate si confuzie a doua ipoteze viabile despre o aceeasi referinta. P\u00e2na la ultimul cadru, mesajul filmului ram\u00e2ne fidel lui \u00eensusi si ambiguitatii care \u00eei garanteaza, paradoxal, coerenta.
\n\u00cen calea firului ce duce \u00een labirintul mintii lui Curtis sta \u00eensa imaginea sotiei \u2013 imperial angelica, Jessica Chastain este distribuita \u00een \u201eTake Shelter\u201c imediat dupa ce a jucat \u00een Palme d’Or-ul lui Malick, \u201eThe Tree of Life\u201c si pastreaza de la acesta inertia jocului de primadona invadata de gratie palida si unduitoare. Descoperita de Al Pacino si \u00eencurajata sa valorifice o formatie teatrala \u00eentr-una cinematografica, Jessica Chastain pastreaza nostalgia pentru pasiunea shakesperiana, amplific\u00e2nd cu fluctuatii \u00een filmul lui Nichols imaginea unei Maria Magdalene supuse sacrificiului de a nu \u00eentelege, prefer\u00e2nd sa iubeasca extrem. Frecvent, maternitatea ei se resfr\u00e2nge hiperbolic \u00eenspre sotul pierdut \u00een haul propriilor incertitudini \u2013 de amintit, de pilda, fie numai secventa terapiei prin trauma asumata, \u00een care \u00eei cere lui Curtis sa fie el cel care deschide usa buncarului \u00een care \u00eei fortase sa se ascunda. Catabasic p\u00e2na la tragism si discrepant-mitologic, \u201eTake Shelter\u201c este mai ales povestea unei reconstructii profetice. Mesianismul lui Curtis este anacronic si redus la drama psihozei personale, care nu poate face prozeliti. Nu numai sensul filmului cultiva \u00eensa ambiguitatea, ci si natura reactiilor personajelor : ipoteza figurii mesianice a lui Curtis este contrazisa deseori de o autoreflexivitate carteziana. Schizofrenia lui este autoanalitica si \u00eei permite totusi sa-si dea seama ca trebuie sa-si controleze boala, determin\u00e2ndu-l sa devina simultan bicefal, bolnav-medic, si sa citeasca, de pilda, carti precum \u201eUnderstanding Mental Illness \u2013 research and clinical practice\u201c. Aceeasi hiperluciditate nu poate stopa \u00eensa contaminarile conflictuale, ce conduc la translatarea raporturilor de forta de la om-natura \u00eenspre om-propria sa natura. \u201eTake Shelter\u201c este povestea aducerii pe pam\u00e2nt si a \u00eenradacinarii \u00een trup a templului \u00een care rasuna angoasele modernitatii \u2013 constructie de mare rigoare estetica si umilitate culturala, mai ales \u00een raport cu reperul Malick, filmul lui Nichols este o imitatie fenomenologica despre procesele mesianice si devierile ei \u00een nebunie si boala, \u00eentr-o lume care, neglij\u00e2nd substanta credintei, \u00eesi cauta totusi refugiu \u00een templele \u00eenca deschise. \u00cen cer, ca si sub pam\u00e2nt.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Esecul ratiunii se vede deseori \u00een consecventa cu care vointa este anticipata de superstitie, acest grad zero al anxietatii de la care unii ridica temple, iar altii asteapta furtuna, dupa ce o seamana. \u00cen Grecia antica, practicile arhitecturale curente cereau o grafie celesta anticipatorie, giranta a oportunitatii intentiilor. Patronii unui proiect alegeau, dupa o logica… Cite\u0219te mai mult »Intrarea \u00een templu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8464,83],"class_list":["post-14086","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-take-shelter","tag-film"],"views":1680,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14086","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14086"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14086\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14086"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14086"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14086"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}