Vom reveni la \u00eentrebarea daca muzeele ar putea ori nu sa supravietuiasca din v\u00e2nzarea de bilete. Dar, p\u00e2na atunci, sa vedem de ce ar trebui, totusi, ca statele sa aiba grija de muzee. Spuneam ca, \u00een primul r\u00e2nd, pentru ca sunt pastratoare ale memoriei.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, statul trebuie sa tina cont de faptul ca publicul are nevoie de muzee, biblioteci si arhive, asa cum are nevoie de orice alte institutii de cultura, pentru simplul fapt ca \u00eei ofera\u2026 cultura. Probabil ca majoritatea politicienilor nu \u00eesi dau osteneala sa se \u00eentrebe daca ar putea trai fara cultura. Cultura nu \u00eenseamna doar Kierkegaard, Kant, Platon si Laplace, ci si Danielle Steel, Superman, Parazitii si Ionut Dolanescu. Da, sunt niveluri diferite de cultura. Da, e o distanta enorma \u00eentre Codul lui Hammurabi si codul lui Oreste, \u00eentre patrimoniul cultural imaterial si Gheorghe Turda. Dar, una peste alta, ca ne place sau nu, toate \u00eenseamna, \u00een ultima instanta, cultura. Nu de aceeasi clasa, nu de acelasi nivel, dar tot cultura e. Si admiratorii lui Sorinel Pustiu, si cei care nu pot trai fara Wagner sunt, ca vor, ca nu vor, dependenti de cultura, asa cum o \u00eentelege fiecare. Este regretabil ca sunt unii decidenti politici care \u00eesi imagineaza ca si cultura ar trebui accizata, asa cum sunt accizate tutunul si cafeaua (desi, nu doar \u00een opinia mea, cafeaua este un aliment, pur si simplu, nu un lux!), sau ca se poate renunta la finantarea culturii, pe motiv ca, \u00eentotdeauna, Stela Popescu si Alexandru Arsinel vor face sali pline \u00een tot felul de susanele pe litoral (\u00een care ei nici macar nu apar si nici nu stiu ca au fost pusi pe afis). Cultura nu este un lux, ci o necesitate fundamentala, asemanatoare hranei zilnice si adapostului. Nu o spun doar eu, o recunoaste chiar Statul Rom\u00e2n (\u00eentre multe altele) prin ratificarea Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale \u2013 tratat al ONU dat\u00e2nd din decembrie 1966 si ratificat de Rom\u00e2nia \u00een decembrie 1976. Este pactul prin care fiecare stat parte (164, \u00een total; \u00een afara de acestea, unele semnatare, \u00eentre altele, Bulgaria si SUA, nu l-au ratificat nici p\u00e2na acum) recunoaste, prin articolul 15, dreptul fiecarui cetatean al sau de a participa la viata culturala. Suna general, dar e suficient. A participa \u00eenseamna, pe de o parte, a beneficia de actul cultural, ca receptor, si, pe de alta parte, a avea posibilitatea de a fi creator de cultura. Oamenii nu pot trai fara cultura, dar, din pacate, \u00eesi dau seama de acest lucru numai \u00een situatii extreme (c\u00e2nd ajung la \u00eenchisoare, de exemplu). Si daca acest lucru chiar este un dat, care, \u00eentre altele, ne diferentiaza major de celelalte primate, cel putin, ar fi important pentru un stat responsabil sa aiba grija ca cetatenii lui sa primeasca, din bani publici, ceea ce este mai bun \u00een domeniu.
\nSigur, statul ar putea spune, asemenea celebrului Decebal Traian Remes, \u201e\u00een vremuri de criza, cultura tace\u201c. De fapt, cultura nu tace nici \u00een vremuri de razboi sau de genocid; cum ar putea sa taca \u00een vremuri de criza? Asa \u00eenc\u00e2t, de voie, de nevoie, statul va trebui sa finanteze cultura, chiar si \u00eempotriva opiniilor unui glumet colonel de jandarmi care, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, va mai baga \u201esaitul de cultura\u201c \u00een duba.
\nAm mai discutat, \u00eentr-un mai vechi articol din \u201eCultura\u201c despre ipoteza considerarii accesului gratuit la cultura (\u00een cazul care ma intereseaza, la muzee). Este ca si cum statul ar considera ca accesul \u00een muzee trebuie sa fie oferit gratuit, ca \u00een cazul altor servicii esentiale, de genul apelului gratuit la 112, \u00een cazuri de urgenta. Evident, modelul initial a fost amintitul Muzeu Britanic. Modelul s-a rasp\u00e2ndit \u00een mai multe tari nordice si \u00een SUA (la muzeele din cadrul Simthsonian sau la Muzeul Metropolitan din New York, de exemplu). Interesant este ca tocmai tarile care au la putere regimuri comuniste (cu exceptia notabila a Coreei de Nord, unde institutiile care poarta numele de \u201emuzeu\u201c nu sunt, \u00eensa, muzee, \u00een adevaratul sens al cuv\u00e2ntului) nu au \u00eencurajat accesul gratuit la muzee (chiar daca, \u00eentr-adevar, pretul biletului de intrare a ramas, de regula, foarte mic). Din pacate, \u00een mai toate tarile lumii, \u00een momentul de fata, problema a ajuns una care tine strict de gradul \u00een care regimul politic este mai mult sau mai putin populist. Cu alte cuvinte, decidentii politici nu au \u00een vedere nici necesitatile reale ale cetatenilor, nici vocatia muzeelor, nici posibilitatile economiei de a sustine accesul gratuit la muzee, ci doar interesul strict electoral: \u201ev-am dat muzee gratuite, votati-ne!\u201c. Este un alt fel de mita electorala. \u00cen tarile \u00een care traditia accesului gratuit la muzee dateaza dinainte de boom-ul care a facut sa explodeze numarul si amploarea muzeelor, este, desigur, o problema pentru guverne sa retraga ceea ce este, deja, un drept c\u00e2stigat pentru cetateni. Nu o fac cu inima usoara, \u00eei forteaza pe directori sa introduca tarife de acces la orice alt eveniment, de la expozitiile temporare la conferinte, si, \u00een general, impun, indirect, realizarea de venituri proprii din ce \u00een ce mai mari (fara sa se atinga de gratuitatea accesului la expozitiile permanente). Acolo unde accesul cu plata este traditional, anii preelectorali aduc cu sine mici cadouri pentru vizitatori si belele pentru manageri, care trebuie sa gaseasca solutii pentru a organiza evenimente gratuite, pastr\u00e2nd acelasi nivel al veniturilor proprii.
\n\u00cen tot acest balet, ram\u00e2ne cert faptul ca \u00een nici o tara cu o economie functionala muzeele nici nu pot trai integral din venituri proprii si nici nu se pot baza, \u00een \u00eentregime, pe subventia de la buget. \u00cen Rom\u00e2nia, subventia acopera \u00eentre 45 si 90% din bugetul institutiei, \u00een functie de performantele manageriale din fiecare muzeu \u00een parte. Din pacate, autoritatile nu au nici un fel de politica de stimulare a c\u00e2stigurilor proprii ale muzeelor. Cu alte cuvinte, atunci c\u00e2nd cresc veniturile proprii scade subventia \u2013 fapt care descurajeaza orice fel de initiativa. Acest lucru face ca muzeele rom\u00e2nesti sa se afle, permanent, la limita supravietuirii, indiferent de calitatea managementului. De altfel, contractul de management \u00eencheiat de c\u00e2stigatorul concursului pentru postul de director al muzeului si autoritatea centrala sau locala este, din pacate, o formalitate, din moment ce nu este posibila nici un fel de negociere, iar autoritatea \u00eesi pastreaza cam toate puterile pentru detronarea managerului, daca acesta devine indezirabil, din oricare motiv.
\nRegretabil, dar acesta este si raspunsul pe care \u00eel putem da oricui s-ar g\u00e2ndi sa \u201erentabilizeze\u201c muzeele: nici un muzeu aflat \u00een administrarea unei autoritati publice din Rom\u00e2nia nu poate sa subziste din veniturile \u00eencasate din v\u00e2nzarea biletelor. Daca, prin absurd, s-a institui un asemenea sistem, muzeele ar trebui sa introduca preturi de v\u00e2nzare a biletelor de 30 sau de 40 de ori mai mari dec\u00e2t cele actuale, ceea ce ar face ca nimeni sa nu mai intre \u00eentr-un muzeu. Desigur, pe de alta parte, autoritatile publice trebuie sa fixeze o limita a subventiei pe care o pot acorda, av\u00e2nd \u00een vedere ca nici sursele bugetare nu sunt nelimitate. Asadar: unde se stabili linia de demarcatie? Ce poate alege statul, la limita, \u00eentre multiplele sale datorii (fata de sistemul de sanatate, fata de cel educational, fata de apararea nationala etc.) si doar una dintre ele, cea fata de muzee, ca depozitare a unei parti semnificative din patrimoniul cultural national?\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Vom reveni la \u00eentrebarea daca muzeele ar putea ori nu sa supravietuiasca din v\u00e2nzarea de bilete. Dar, p\u00e2na atunci, sa vedem de ce ar trebui, totusi, ca statele sa aiba grija de muzee. Spuneam ca, \u00een primul r\u00e2nd, pentru ca sunt pastratoare ale memoriei. \u00cen al doilea r\u00e2nd, statul trebuie sa tina cont de faptul… Cite\u0219te mai mult »Statul dator (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14076","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1528,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14076","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14076"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14076\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14076"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14076"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14076"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}