{"id":1407,"date":"2010-02-11T12:53:26","date_gmt":"2010-02-11T10:53:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1407"},"modified":"2010-02-11T12:55:21","modified_gmt":"2010-02-11T10:55:21","slug":"teru-miyamoto-lunga-toamna-a-singuratatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/teru-miyamoto-lunga-toamna-a-singuratatii\/","title":{"rendered":"Teru Miyamoto. Lunga toamna a singuratatii"},"content":{"rendered":"

Teru Miyamoto, Brocart de toamna<\/em>, traducere si note de Angela Hondru, Bucuresti, Editura Humanitas, 2009.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n


\n<\/strong><\/p>\n

\u201eDrumul pe care\/ nimeni nu ma urmeaza \u2013\/
\nseara de toamna.\u201c (Matsuo Basho)<\/strong><\/p>\n

Ce se \u00eent\u00e2mpla cu o casnicie atunci c\u00e2nd barbatul, casatorit abia de doi ani, este descoperit \u00een stare de inconstienta, \u00een urma unei (aparente?) tentative de dubla sinucidere din dragoste, alaturi de o femeie a carei viata nu mai poate fi salvata? Desigur, odata ce sotia afla toate aceste amanunte, mariajul are toate sansele sa se destrame, devenind, dintr-o data, asemenea unui vas de sticla facut tandari. Dar ce se \u00eent\u00e2mpla daca \u00eentre cei doi soti, \u00een ciuda celor petrecute, mai exista sentimente? Este doar una din \u00eentrebarile la care romanul lui Teru Miyamoto, \u201eBrocart de toamna\u201c, \u00eencearca sa dea un raspuns. Caci aceasta este situatia esentiala din cartea de fata, \u00eent\u00e2mplarea care marcheaza viata protagonistilor \u00eentr-o masura mult mai mare dec\u00e2t sunt ei pregatiti, la \u00eenceput, sa accepte ori chiar sa \u00eenteleaga. Vor trece zece ani de la teribilele evenimente si de la divortul la care ajung delicata Aki si nesabuitul Yasuaki pentru ca cei doi sa fie pe deplin capabili a privi \u00een urma dar, deopotriva, a reflecta cu adevarat asupra propriilor sentimente.
\nAproape necunoscut \u00een Occident, \u00een ciuda aprecierii unanime de care se bucura de multa vreme, \u00een Japonia, Teru Miyamoto a \u00eenceput sa cunoasca o oarecare notorietate \u2013 cel putin \u00een cercurile cinefililor vestici pasionati de lumea Orientului \u2013 mai cu seama ca urmare a ecranizarii romanelor sale \u201eR\u00e2ul licuricilor\u201c si \u201eLumina fantomatica\u201c. \u201eBrocart de toamna\u201c, cartea sa aparuta \u00een 1982, este, practic, prima din creatia sa care depaseste cu adevarat granitele Japoniei, fiind tradusa \u00een mai multe tari si cunosc\u00e2nd un real succes. \u00censa, dincolo de subiectul oarecum socant (dar nereusind sa depaseasca nicio clipa socul provocat cititorilor occidentali de naratiuni cum ar fi cele ale lui Fumiko Enchi, si e suficient sa ne g\u00e2ndim, \u00een acest sens, la \u201eMastile\u201c sau \u201eAni de asteptare\u201c), dincolo de tehnica epistolara (utilizata, \u00eensa, \u00een mod stralucit \u00een literatura japoneza moderna de catre Yasushi Inoue, \u00een romanul \u201ePusca de v\u00e2natoare\u201c sau, partial, de Shusaku Endo, \u00een \u201eTacere\u201c) si dincolo de permanenta punere \u00een legatura a trairilor personajelor cu elementele naturii (domeniu unde Yasunari Kawabata, prin \u201eTara zapezilor\u201c sau \u201eVuietul muntelui\u201c, ram\u00e2ne maestrul incontestabil), la sf\u00e2rsitul lecturii acestei carti, cititorul se poate \u00eentreba, pe buna dreptate, prin ce rezista textul si prin ce cucereste. Caci \u201eBrocart de toamna\u201c este, realmente, un roman care cucereste si care \u00eesi tine cititorii, de la prima si p\u00e2na la ultima pagina, captivi \u00een mijlocul lumii fictionale pe care scriitorul o construieste cu o maiestrie uimitoare. La o lectura atenta, vom observa ca, \u00een mare masura, \u201eBrocart de toamna\u201c se impune, chiar si \u00een contextul literaturii nipone contemporane, tocmai prin aceasta capacitate a autorului \u2013 nu \u00eentotdeauna remarcata sau subliniata la justa sa valoare \u2013 de a \u00eencerca sa dea un raspuns (dar nu unic si nicidecum definitiv!) acelor \u00eentrebari la care chiar protagonistii \u00eent\u00e2mplarilor relatate refuza, uneori, sa se g\u00e2ndeasca. \u00cen primul r\u00e2nd \u00eentrebarii deja amintite: ce se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2nd, \u00een ciuda unor evenimente cum sunt\u00a0 cele care marcheaza casnicia lui Aki si a lui Yasuaki, \u00eentre cei doi mai exista sentimente? Problema este \u00eensa ca, fie din m\u00e2ndrie, fie ced\u00e2nd prea usor presiunii exercitate de energicul tata al lui Aki, cei doi aleg sa se desparta, fara ca macar sa \u00eencerce sa-si acorde o a doua sansa. Iar c\u00e2nd se re\u00eent\u00e2lnesc, \u00eent\u00e2mplator, dupa zece ani, am\u00e2ndoi schimbati, ea \u2013 sotie incapabila sa-si iubeasca noul barbat si mama nefericita a unui copil cu handicap fizic sever, iar el \u2013 \u00eembatr\u00e2nit \u00eenainte de vreme, demar\u00e2nd mereu afaceri dubioase si falimentare, trec\u00e2nd de la o\u00a0 partenera la alta, \u00eesi dau seama, chiar si fara a vorbi prea mult, \u00een afara c\u00e2torva cuvinte formale, ca nu sunt fericiti. Iar \u00eent\u00e2lnirea aceasta determina o consistenta corespondenta, schimbul lor de scrisori av\u00e2nd darul de a clarifica, chiar si dupa at\u00e2ta timp, evenimentele care le-au determinat divortul si, poate mai ales, de a le clarifica sentimentele cu privire la propriul prezent \u2013 si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, a-i ajuta sa ia deciziile mult am\u00e2nate asupra viitorului. Iar \u00een acest context, nu mai trebuie discutat sensul marturisirilor tardive pe care si le fac cei doi, dupa zece ani, deoarece pentru ei nu este esential sa clarifice, asa cum ar fi facut-o, poate, niste protagonisti occidentali, daca mai are vreun rost sa analizeze trecutul. Ci important este, pentru Aki si Yasuaki, sa descopere \u00een ei \u00eensisi tocmai curajul de a analiza acest trecut comun si de a-si spune, chiar si dupa atatia ani si la capatul atator suferinte, adevarul.
\nRomanul lui Miyamoto este dominat de o notiune specific japoneza, provenita, ca si \u00een cazul prozei lui Yasunari Kawabata, marele sau predecesor, din estetica haiku-ului, si anume \u201emono no aware\u201c (care, tradusa \u00een sens strict, \u00eenseamna \u201epatosul lucrurilor\u201c, \u00eensa conceptul reuneste \u00een sfera sa si alte semnificatii, cum ar fi: \u201efugacitatea impresiilor\u201c, \u201esimtire ad\u00e2nca\u201c, \u201etristetea lucrurilor\u201c). Ideea pe care merge scriitorul, venita, desigur, pe filiera traditiei nipone, este aceea ca toate aspectele naturii sunt frumoase tocmai pentru ca viata lor este at\u00e2t de efemera. De aici sugerarea permanenta a melancoliei existente pretutindeni, precum si a necesitatii de a privi cu \u00eentelegere si compasiune totul. Iar daca, de exemplu, Kawabata includea, \u00een scrierile sale, adevarate ceremonii ale contemplarii florilor de cires sau a conturului \u00eendepartat al muntilor acoperiti cu zapada, Teru Miyamoto se centreaza, aici, pe simbolurile toamnei, chiar \u00eent\u00e2lnirea celor doi av\u00e2ndu-si pretextul \u00eentr-o calatorie pe care fiecare o face pentru a admira culorile autumnale pe muntele Zao, primul mesaj pe care Aki i-l adreseaza lui Yasuaki subliniind exact amanuntele ce marcheaza \u00eentreteserea sentimentelor sale cu peisajul pe care \u00eel contempla: \u201eGradina cu dalii se situa pe o panta lina. Nu i se vedea dec\u00e2t conturul vag si se distingea un parfum usor. (…) \u00cencremenisem de at\u00e2ta frumusete si stralucire. Dar c\u00e2ta singuratate se deslusea \u00een puzderia de stele! Si c\u00e2ta spaima purta cu sine acea \u00eentindere nemarginita!\u201c Deloc \u00eent\u00e2mplator, corespondenta lui Aki cu Yasuaki dureaza un an, dintr-o toamna \u00een alta, am\u00e2ndoi fiind convinsi ca acest schimb de scrisori este menit sa se \u00eencheie la un moment dat, dupa ce ambii vor ajunge la o \u00eempacare \u2013 fie ea si partiala \u2013 cu evenimentele care le-au marcat viata. \u00cen fond, corespondenta lor brodeaza, ca pe un model deja existent, pe tema trecutului, dar, ajunsi fiind la o alta v\u00e2rsta si av\u00e2nd, acum, o alta experienta, cei doi vor reusi, la capatul marturisirilor pe care si le fac, sa priveasca, pentru prima data cu adevarat, si catre viitor.
\nToamna devine, astfel, nu doar semnul sf\u00e2rsitului \u2013 al corespondentei fostilor soti ori al casniciei formale a lui Aki, cea care decide, finalmente, sa-si paraseasca sotul care are de ani de zile o relatie extraconjugala \u2013 ci si al noului \u00eenceput pe care cei doi trebuie sa-l gaseasca, fiecare pentru sine, si sa-l hraneasca si cu amintirile pe care, abia acum, si le-au asumat pe de-a-ntregul. Caci, pe de alta parte, este evident ca sentimentul de profunda legatura cu natura nu exclude nici o clipa constiinta efemeritatii universale, devenind clar, \u00een acest punct, ca frecventele referiri la imaginile toamnei (frunzele \u00eengalbenite, copacii desfrunziti etc.) din acest roman corespund acelui \u201ekigo\u201c prezent \u00een fiecare haiku, elementul care permite localizarea exacta \u00een anotimp si, totodata, \u00een spatiul moral al sufletului nipon. \u00cen acest sens trebuie privita si afirmatia lui Aki, cea care, dupa despartirea de primul ei sot, ajunge sa fie pasionata de muzica lui Mozart si chiar sa constate, pornind de la simfoniile pe care le asculta la o cafenea numita, din nou deloc \u00eent\u00e2mplator, \u201eMozart\u201c, ca \u201ea trai si a muri \u00eenseamna acelasi lucru.\u201c Replica lui Yasuaki e \u00een aceeasi nota, el \u00eenteleg\u00e2nd, dupa ani de zile si dupa multe suferinte, ca a trai altfel nu \u00eenseamna neaparat si a trai asa cum visase, dar, mai important, av\u00e2nd curajul, \u00een scrisorile adresate lui Aki, sa si marturiseasca acest lucru, altfel extrem de bine ascuns \u00een fata unui cinism afisat pretutindeni si a unei extreme \u00eencredere \u00een sine. \u00cencredere care-i este zdruncinata si de \u00eent\u00e2lnirea neasteptata cu fosta sa sotie care, aparent, este \u00eenfloritoare si vesela, dar \u00een realitate e sf\u00e2siata de suferinta pe care o resimte neput\u00e2ndu-si iubi noul sot si neput\u00e2ndu-si ajuta prea mult fiul grav bolnav. Yasuaki intuieste cel putin o parte din suferinta ei \u00een noaptea \u00een care o vede contempl\u00e2nd cerul de toamna, \u00een munti, fara, \u00eensa, sa fie observat de ea. Este o noapte \u00een care am\u00e2ndoi privesc aceleasi stele si aceiasi copaci desfrunziti, \u00eensa, dupa cum se subliniaza \u00een romanul lui Teru Miyamoto, \u201edin locuri diferite\u201c, ca pentru a \u00eentari concluzia lui Yasuaki: \u201eC\u00e2t de plina de tristete este viata!\u201c Arta scriitorului consta, \u00een fond, si \u00een extraordinara capacitate de a surprinde tristetea existentei si mai cu seama a celor doi fosti soti, precum si singuratatea pe care, am\u00e2ndoi, \u00eencearca s-o traiasca \u2013 ori s-o \u00eensele \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t viata lor sa-si pastreze cel putin aparenta normalitatii. Iar tristetea si singuratatea lor devin, paradoxal, de-a lungul corespondentei pe care cei doi o prelungesc un an de zile, brocartul care \u00eei apara de frigul oricarei toamne, si \u00eei ajuta sa \u00eencerce sa ia totul de la capat. Iar daca nu chiar totul, atunci macar ceea ce se mai poate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Teru Miyamoto, Brocart de toamna, traducere si note de Angela Hondru, Bucuresti, Editura Humanitas, 2009. \u201eDrumul pe care\/ nimeni nu ma urmeaza \u2013\/ seara de toamna.\u201c (Matsuo Basho) Ce se \u00eent\u00e2mpla cu o casnicie atunci c\u00e2nd barbatul, casatorit abia de doi ani, este descoperit \u00een stare de inconstienta, \u00een urma unei (aparente?) tentative de dubla… Cite\u0219te mai mult »Teru Miyamoto. Lunga toamna a singuratatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1040,1043,1042,1039,1041],"class_list":["post-1407","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-brocart-de-toamna","tag-sentimente","tag-sinucidere-din-dragoste","tag-teru-miyamoto","tag-traducere-angela-hondru"],"views":2561,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1407","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1407"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1407\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1407"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1407"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1407"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}