{"id":14064,"date":"2012-11-22T14:20:45","date_gmt":"2012-11-22T12:20:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14064"},"modified":"2012-11-22T14:21:06","modified_gmt":"2012-11-22T12:21:06","slug":"sunt-magician-dispari","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sunt-magician-dispari\/","title":{"rendered":"Sunt magician, dispari!"},"content":{"rendered":"

Vlad Moldovan, Dispars,<\/em> Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Vlad Moldovan produce o surpriza extrem de placuta cu publicarea volumului \u201eDispars\u201c: \u00een sf\u00e2rsit unul din poetii foarte tineri (debutul sau a avut loc abia \u00een 2008) are alura si siguranta unui poet cu adevarat matur. \u00censa trebuie sa precizez nuantele pe care le poarta acum termenul de \u201ematuritate poetica\u201c si diferenta care trebuie facuta \u00eentre aparenta maturitate a generatiei post-douamii si discursul poetic \u201edospit\u201c pe care \u00eel stap\u00e2neste Vlad Moldovan. Debuturile din ultimii ani au lasat poezia rom\u00e2neasca \u00eentr-un soi de stare confuza tocmai datorita unei permanente senzatii de supra-control poetic. Este cel putin bizar cum, pentru poezia t\u00e2nara, programul sentimental paleste \u00een fata constructiei si a angajamentelor stilistice flawless. L-am mai citat la un moment dat pe Claudiu Komartin care spunea \u00eentr-o sedinta a cenaclului \u201eInstitutul Blecher\u201c ca poezia t\u00e2nara pare sa nu sufere de un anumit \u201ehandicap al \u00eencepatorului\u201c, referindu-se la maniera prudenta de constructie si la economia penibilului, la eficientizarea si maturizarea discursului \u00eenca de la primele \u00eencercari poetice. Nu e de mirare ca nivelul poeziei contemporane \u201ecreste \u00eengrijorator\u201c. Mai \u00een gluma, mai \u00een serios, spun \u00eengrijorator pentru ca nu e \u00eentotdeauna o \u00eembunatatire substantiala perfectionarea tehnicilor poetice si a discursului. Si asta pentru ca, odata cu perfectionarea (a se citi \u2013 tehnicizarea), discursul poate intra tot mai usor \u00een zone aproape sterile. Avem, de fapt, acelasi nivel al poeziei, aceeasi proportie de poeti real-valorosi vs. poeti de umplutura (\u00een limitele bunului simt), \u00eensa mirajul pe care \u00eel produce \u00eembunatatirea tehnica poate da impresia ca s-ar scrie mai bine. Se scrie de fapt mai prudent si mai \u201ecorect\u201c. \u00censa la fel de rare sunt cazurile de poezie cu adevarat valoroasa. Vlad Moldovan escaladeaza aceste ecuatii.
\nFara mila si prudenta<\/strong>
\nCe a surprins mai mereu la Vlad Moldovan este lipsa oricaror prejudecati tematice. Cum observa si Alex Goldis pe coperta a patra, \u201eVlad Moldovan practica un freestyle discursiv demn de cei mai experimentati MC’s, amestec\u00e2nd cu dexteritate cam toate registrele si tonalitatile limbajului\u201c. Nu \u00eei vine greu poetului sa \u201etoarne cu poezie\u201c, fara mila si prudenta celorlalti poeti tineri si sa rupa c\u00e2teva din barierele tematice impuse de \u201enoua ordine\u201c poetica. \u00cen \u201eDispars\u201c dragostea, adevarul, logosul si cultura sunt zone \u00een care se poate sonda fara retinere. Si e cu adevarat spectaculos cum, desi subiectele sunt un tabu categoric pentru \u201etinerii poeti tineri\u201c, unul din cei mai nonconformisti reprezentanti ai noului val poetic vine, \u00een fond, cu nimic mai mult dec\u00e2t restaurarea motivelor proprii poeziei. \u00cen \u201eDispars\u201c se poate vorbi direct despre marile tematici poetice sub camuflajul discursului occidental, Vlad Moldovan nivel\u00e2nd astfel at\u00e2t penibilul, c\u00e2t si suprasaturatia motivelor: \u201eStrig la cer\/ pentru ca sunt din neamul celor care striga la cer\/ dar fara jena.\/ \u00cen timp ce m-am trezit\/ am stat cu mine\/ p\u00e2na ce conspiratia a devenit obscena\/ si a trebuit sa ma ascund o vreme.\/ O inima mea tu vaca\/ \u00een tine pacane popcorn\/ apar lujeri si dilueaza si se subtie\/ fara oprelisti.\/ O inima mea tu pe mine ai stiut\/ cum sa ma iei si m-ai trimis\/ \u00een colonie sa tin contabilitate.\/ Fa bine inima si uneste-te cu jena asta\u201c.
\nE at\u00e2t de polifonic tonul lui Vlad Moldovan \u00eenc\u00e2t, de la psalm la rap, poezia gliseaza fara piedici. De asta e at\u00e2t de greu sa surprinzi \u00een scriitura sa momentele specifice, tonul propriu. Asta poate \u00eensemna doar ca aceasta tonalitate proprie, acest registru specific este tocmai combinarea ingenioasa (\u00eentr-un fel de liberalism poetic acut) a trip-urilor si flash-urilor mentale. Cum altfel se poate vorbi despre \u201eDispars\u201c dec\u00e2t \u00een limbajul criticii occidentale? Pentru ca volumul lui Vlad Moldovan este cu adevarat unul din exemplarele viabile si valide pentru canoanele noii poezii americane. Fara sa fac o paralela intentionala fortata pentru \u201eDispars\u201c, am observat cu surprindere si bucurie ca unii din cei mai tineri si mai discutati poeti americani mizeaza pe aceleasi structuri poetice lipsite de prejudecata: Alan Gilbert, Kerri Webster, Chris Martin, David Lau, Maya Pindyck, toti apartin unui nou val poetic, \u201enoul puci literar\u201c, cum \u00eemi place sa-l numesc, unde simplitatea, decenta si anularea supralicitarilor sunt punctele forte. Este, de fapt, o naturalizare a poeziei si o reevaluare a conditiei poetice. S-ar putea spune ca poezia rom\u00e2neasca mai are nevoie doar sa se scurtcircuiteze, sa se reinventeze \u201eputin\u201c pentru a comunica \u00eenca eficient. Multe discutii despre \u201emoartea literaturii\u201c sunt, de fapt, supraevaluate, iar dovada vie este restabilizarea acesteia prin c\u00e2teva exemple rom\u00e2nesti clare. Poezia lui Vlad Moldovan este unul din acestea. Iata un exemplu de restabilire a firescului \u00een poezie; nuantele imaginarului oniric, suprarealist sau postmodern sunt aici redistribuite unei poetici foarte actuale: \u201eDaca pui muzica \u2013 adica at\u00e2rni\/ casetofonul pe geam\/ o iau animalele din padure razna.\/ Si nu-s numai c\u00e2inii\/ care alearga printre copaci.\/ \u00ces fazanii si capriorii\/ vacile sparg gardu \u2013 se \u00eencurca\/ \u00een razor.\/ Acum nu o sa ascultam nici muzica\/ nici nu iesim la bar\/ pentru ca Rusia s-a decis sa atace China\/ si o sa ne uitam la stiri\/ si apoi o sa punem pe mute\/ si o sa pregatim c\u00e2te ceva\u201c.
\nPoezia trip-urilor<\/strong>
\nTrebuie insistat \u00eensa asupra poeziei trip-urilor. Pentru ca daca autoanaliza nu scapa nimic din acest permanent self-improvement politic-corect (unde nu trebuie explicata nicio lamentare ci doar expusa c\u00e2t mai sincer), nici mediul \u00een care se desfasoara senzatiile nu e de neglijat: \u201eDin aproape \u00een aproape\/ tot un fel de eroi\/ \u2013 ne putem numi si-asa\/ chiar ar fi indicat \u2013 \/ c\u00e2nd trecem de la joint la problemele \u00eentre fiecare \u2013 \/ (…) Asta nu e o viziune asta e bending machine.\/ Avem de toate\/ pe-ndelete\/ e si party lay low\/ e si mai aerisit.\/ Creste ceva l\u00e2nga splina \u2013 un bumb\/ o formatiune neidentificabila \u2013 pasata de la\/ corp la corp.\/ Suntem niste eroi pentru ca petrecerile din capitala\/ pentru ca noapte dupa noapte\/ toata decada trecuta\u201c. Totul este analizat la rece: sentimentele, senzatiile, conceptiile, contactul social si chiar si sinele. Nimic nu scapa acestei maturitati neostentative pe care o perfectioneaza Vlad Moldovan. Este, de fapt, vocea pe care se pliaza cel mai bine discursul aprent kaleidoscopic al poetului si din toata \u201edebandada\u201c imaginarului, ca un flux care trage dupa el disonantele si le \u00eembina subtil, se vede clar importanta discursului sincer si autentic: \u201e\u00cencerc sa fiu sincer si\/ sa nu le \u00eenfloresc. (…) Uneori, c\u00e2nd am stat prea mult singur\/ ma entuziasmez rau de tot de\/ ceea ce scriu si cred ca\/ e ceva nou\/ din care c\u00e2tiva or\/ sa stie ce sa faca.\/ Dar nu sunt sigur aproape niciodata.\/ \u00censa sunt extatic\/ si ma umple incredibil din afara\/ la fiecare milimetru de minunatie\/ (…) Din postura asta va vorbesc.\/ Ca un extrasensibil\/ va spun ca e minunat.\/ Pentru ca aura s-a aratat prea des\/ \u00eentr-un zid\u00a0 zdrelit, pe un acoperis\/ spulberat de lumina lui septembrie.\/ (…) Am stat am citit ce am scris\/ putin m-a furnicat putin e ridicol\/ si dupa asta repede am vazut\/ nucul imens.\/ Pe trunchiul lui\/ apusul face ce trebuie.\/ Cred si cu asta termin\/ ca unor oameni\/ le este dat sa fie fericiti\/ \u00een singuratatea lor meticuloasa.\u201c. Mentionez ca, alaturi de poeme ca \u201eAleg m\u00e2na\u201c, \u201eUnknown faker\u201c sau \u201eTinitus\/ nu ma brusca\u201c (desi niciun alt poem din \u201eDispars\u201c nu este cumva sub nivelul acestora, \u00eensa trebuie sa recunosc, acestea mai ales mi-au ramas multa vreme \u00een memorie si cred ca ram\u00e2n oricarui cititor), \u201eTripon\u201c este unul din cele mai bune momente ale poeziei recente.
\nE uimitor cum un poet, abia la al doilea volum, reuseste sa iasa pe piata cu forta si vigoarea at\u00e2t de necesara poeziei rom\u00e2nesti. E, la fel, mai mult dec\u00e2t necesar sa recunoastem ca ne-am fi asteptat oricum, din partea lui Vlad Moldovan, la un volum cel putin la fel de puternic ca \u201eBlank\u201c-ul din 2008 (volumul de debut, aparut tot la Cartea Rom\u00e2neasca). Mai ram\u00e2ne de notat ceva: castile pe urechi dupa lectura si \u2013 recomandarea autorului \u2013 muzica lui Clutchy Hopkins. Poate si ceva hip-hop, ca sa mai domolim ritmurile. Dar, din nou, nu e ca si cum spectacolul poetic al lui Vlad Moldovan mai are nevoie de suplimente. E destula magie acolo.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vlad Moldovan, Dispars, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2012   Vlad Moldovan produce o surpriza extrem de placuta cu publicarea volumului \u201eDispars\u201c: \u00een sf\u00e2rsit unul din poetii foarte tineri (debutul sau a avut loc abia \u00een 2008) are alura si siguranta unui poet cu adevarat matur. \u00censa trebuie sa precizez nuantele pe care le poarta acum… Cite\u0219te mai mult »Sunt magician, dispari!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8459,8458],"class_list":["post-14064","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dispars","tag-vlad-moldovan"],"views":1650,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14064","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14064"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14064\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14064"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14064"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14064"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}