Scriu extrem de rar despre sudul continentului pe care locuiesc. Nu-l cunosc, desi Canada nu se deosebeste prea mult. Nici macar Qu\u00e9becul francofon. Vecinatatea e zdrobitoare. Economic, politic, moral. C\u00e2nd Statele Unite stranuta, c\u00e2teva saptam\u00e2ni sau luni mai t\u00e2rziu Canada se \u00eembolnaveste de gripa. \u00cen Statele-Unite, \u00een America, pentru a folosi sintagma curenta si reductoare, se \u00eent\u00e2mpla mereu c\u00e2te ceva, bun sau mai degraba rau, si lumea \u00eentreaga se simte obligata sa ia nota, sa-si puna \u00eentrebari, sa fie preocupata. E tara cea mai puternica, se zice, cea mai democrata, cea mai \u00eenarmata, jandarmul oficial al planetei. \u00cen Canada, cu precadere la apropierea iernii, plictiseala generala politica, sociala, existentiala devine exasperanta, iar de-a lungul celor 5-6 luni care urmeaza, patetica.
\nFiecare cu America lui. Rom\u00e2nii nu fac exceptie. Ba, mai mult, sunt, ca polonezii, americanofilii cei mai convinsi si agresivi din Europa. O frenezie particulara a reaproprierii, un amestec de admiratie nat\u00e2nga, de entuziasm infantil, de recunostinta stupida, de ameteala eterna se regaseste \u00een comentariile celor care o rup \u00een engleza si poate s-au plimbat putin dincoace de ocean. E democratie, e libertate, lumea e \u00eempartita cum e \u00eempartita, adoram pe cine vrem si trebuie sa adoram si detestam pe cine vrem si ni se ordona sa detestam. Mai ieri, unul dintre comentatori, figura odioasa a servilismului politic si a atacurilor sub centura, se \u00eencumeta sa compare cu un lirism consumat campania electorala americana, vadit democratica, vadit exemplara, cu mahalaua si pomenile campaniei electorale rom\u00e2nesti. Cele 6 (sase) miliarde cheltuite de democrati si de republicani pentru a se t\u00e2r\u00e2 reciproc \u00een noroi si a racola dezamagitii, indecisii si minoritatile erau trecute pudic sub tacere. America respectivului ram\u00e2ne o tara de vis cu ochii deschisi, iar Rom\u00e2nia, o tarisoara mizerabila, incapabila sa-si domine pulsiunile primitive.
\nCam la fel g\u00e2ndesc, fara s-o marturiseasca, si politicienii nostri. De la mic la mare, \u00een raport cu America, s-au purtat, se poarta si, greu de imaginat o alta atitudine, vor continua sa se poarte ca niste catelusi ascultatori. Se stie, se vehiculeaza de ani de zile p\u00e2na la satietate, \u00eesi asuma at\u00e2tia mahari politici aceasta disponibilitate de carne de tun rom\u00e2neasca, America a \u201ebagat\u201c Rom\u00e2nia \u00een NATO si tot ea ne apara de rachetele rusesti, iraniene, nord-coreene si de cele ale dictatorilor de st\u00e2nga din America de Sud. Se aminteste mai rar sau deloc ca tot America a inspirat pulverizarea sistemului de sanatate si de \u00eenvatam\u00e2nt, privatizarile si distrugerea sistematica a ceea ce constituia industria mediocra, dar utila a tarii. La rastimpuri, cum se cuvine cu o tarisoara at\u00e2t de ascultatoare, at\u00e2t de servila, at\u00e2t de neputincioasa, ambasadorul Americii le mai da politicienilor si c\u00e2rcotasilor ocazionali si timizi peste m\u00e2na si peste gura, le mai impune o alegere, o politica, o persoana, de la procurori la un presedinte.
\nAlegerile americane au fost o noua ocazie pentru comentatorii rom\u00e2ni specializati sau veleitari \u00een chestiunile de dincoace de ocean de a se entuziasma si a-si re\u00eennoi fascinatia oarba pentru marea democratie. \u00cen afara de cazul delirant pomenit mai sus, m-au frapat doua comentarii diametral opuse. Cel dint\u00e2i, semnat de un jurnalist sumbru care se pricepe de la cinema la tenis si sufera ca rom\u00e2nii nu i-au oferit un presedinte pe masura asteptarilor lui, l-a ales din nou pe Obama presedinte personal pentru ca nu s-ar fi adresat burtii si buzunarului, cum a facut Romney. Cel de al doilea comentator, care semneaza \u00een revista damelor de o anumita v\u00e2rsta, e profund dezolat ca un socialist pacifist si lipsit de pragmatism ca Obama a putut c\u00e2stiga un nou mandat care se anunta catastrofal pentru America.
\n\u201eAmerica, America\u2026\u201c e titlul unui film al lui Elia Kazan care ar merita vazut si revazut. Sf\u00e2rsitul e memorabil. O moneda de un dolar, gasita pe strada, ram\u00e2ne suspendata \u00een aer sub privirea candida a t\u00e2narului imigrant grec abia cobor\u00e2t de pe vapor. \u00cen America, patria dumnezeului dolar, viata e o loterie, pierzi sau c\u00e2stigi. Asa a fost dintotdeauna si nimic nu se va schimba niciodata. Hollywood-ul a fost si a ramas o oglinda fidela at\u00e2t a societatii si a visului american, c\u00e2t si a politicii americane. \u00cen anii Clinton, pentru a nu ma re\u00eentoarce prea departe \u00een trecut, filmele erau lejere, \u00eencercau o regasire a optimismului pierdut. \u00cen anii Bush junior, criticau razboaiele \u00een care America se angajase. \u00cen primul mandat al lui Obama, filmele au devenit pur divertisment. Super-eroii triumfa, personajele sunt inspirate din benzi desenate, candoarea tine loc de reflectie, numai un erou perfect ca Obama, purtator al at\u00e2tor sperante, poate pune capat declinului ineluctabil al Americii. N-a reusit si nici nu va reusi.
\nCa batr\u00e2n deja locuitor al continentului nord-american, sfatul pe care as \u00eendrazni sa-l dau comentatorilor care continua sa priveasca fascinati dincoace de ocean si povestesc vrute si nevrute rom\u00e2nilor despre ce li se pare ca au vazut ar fi sa \u00eenvete c\u00e2t mai repede dialectul chinez modern, mandarina. Nu sunt sigur ca-l vor accepta, dar cum nu ma costa nimic\u2026<\/p>\n
12 noiembrie 2012<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Scriu extrem de rar despre sudul continentului pe care locuiesc. Nu-l cunosc, desi Canada nu se deosebeste prea mult. Nici macar Qu\u00e9becul francofon. Vecinatatea e zdrobitoare. Economic, politic, moral. C\u00e2nd Statele Unite stranuta, c\u00e2teva saptam\u00e2ni sau luni mai t\u00e2rziu Canada se \u00eembolnaveste de gripa. \u00cen Statele-Unite, \u00een America, pentru a folosi sintagma curenta si reductoare,… Cite\u0219te mai mult »America, America\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-14036","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1573,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14036","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14036"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14036\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14036"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14036"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14036"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}