Nu m-am asteptat ca politicienii nostri sa devina \u00eengeri \u00een campania electorala. Ratasera at\u00e2tea ocazii de a se arata normali \u00een vremuri linistite, cum ar fi putut ca tocmai acum, c\u00e2nd magnetul puterii \u00eei atrage, sa se ispaseasca de pacate? Veleitarii iau din nou cu asalt Parlamentul. Nimic nu-i opreste. Ei candideaza la un post de senator sau de deputat. Si-l vor avea. Nici nu vor sa auda c\u00e2nd li se spune ca Parlamentarul trebuie sa fie veriga \u00eentre cetatean si stat. Pe ei \u00eei intereseaza combinatiile pentru afaceri. Si le vor urzi, ca si p\u00e2na acum, \u00een luxul saloanelor Parlamentului. Nu conteaza ca li se striga \u00een fata: ,,hotilor!\u201c, ei vor sa faca legi. Si le vor face dupa chipul si asemanarea lor. Pentru rom\u00e2nul din Rom\u00e2nia adevarata, cel care nu a luat calea bajeniei, devine tot mai greu de \u00eenteles, si \u00eenca si mai greu de acceptat, aceasta prabusire a ordinii \u00een stat. \u00cen general, punem raul pe seama erorilor de guvernare, pe ,,exceptia rom\u00e2neasca\u201c venita din nefericita imixtiune a balcanismului \u00een moravuri si de marea noastra abilitate de a ne descurca prin itele legilor. Sa le retinem ca valabile si sa le completam cu un dat real, extern vointei sau felului nostru de a ne comporta, pe care ni-l ofera Andr\u00e9 Gunter Frank, profesor de economie la Universitatea din Amsterdam. El a studiat evolutiile din Estul Europei \u00eenca din primii ani de dupa prabusirea comunismului si a urmarit raporturile Est-Vest prin prisma politicilor economice. Constatarea lui: cea mai mare parte a schimbarilor care au survenit, favorabile sau nefavorabile, (\u00een fostele state comuniste, n.n.), chiar si reactiile ideologice sau populare pe care acestea le suscita au cauzele lor profunde \u00een fenomenele economice mondiale; \u00een mod paradoxal, efectele esentiale ale acestora scapa puterii politicii, ideologiei sau culturii ,,Les ironies de l’\u00e9conomie: une interpr\u00e9tation des politiques Est-Ouest par r\u00e9f\u00e9rence \u00e0 l’\u00e9conomie mondiale\u201c, Eres, 1992). Cu alte cuvinte, \u00eentelegem de la olandez ca pentru ceea ce ni se \u00eent\u00e2mpla nu suntem numai noi vinovati ci si calitatea mediului politic \u00een care am intrat. Acest fin acord scapa interpretarilor politologilor rom\u00e2ni. Daca asa stau lucrurile, cum sa-l ,,simta\u201c un rom\u00e2n din Rom\u00e2nia profunda! C\u00e2nd ma prind, prietenii si fostii mei colegi de scoala ma \u00eentreaba: ce faceti voi acolo, \u00een politica, adica, de ne merge at\u00e2t de rau? Raspunsul meu de azi, ca si cel de ieri, anume ca nu am nimic cu politica, \u00eei surprinde. Crescuti \u00een universul lui Moromete, \u00eesi fram\u00e2nta palmele lor ca scoarta de stejar si \u00eenjura. \u00cei vad cum cauta sa desluseasca semnele vremurilor. Nu le este la \u00eendem\u00e2na. Liderii de opinie le-au slabit scoala, le-au furat religia si-i biciuie cu televiziunea. Atunci de ce ne fac, ma, pe noi hoti? Noi suntem hoti sau ei? Ce sa le raspund! \u00cenregistrez cu m\u00e2hnire \u00eendepartarea lor de ceea ce eu cred ca ar trebui sa fie Stat. \u00cei gasesc tot mai ne\u00eencrezatori, tot mai dusmanosi. Am impresia ca aud cum \u00eentre ei si Putere, ei ca cetateni, Puterea ca stat, se rup \u00eencheieturile Rom\u00e2niei. Un stat fara puterea unor oameni ca ei nu rezista mult. Fara credinta lor \u00een ceea ce ei numesc tara, Rom\u00e2nia se pravaleste. Ei nu cred \u00een valori, altele dec\u00e2t cele care le recunosc pretul muncii lor. Si al demnitatii pe care o numesc cu o dezarmanta simplitate: omenie. Ma, nu mai avem oameni de omenie \u00een tara asta? Ce sa le raspund! Lumea toata, nu numai a lor, a intrat \u00eentr-o alta zodie. Asta a vrut sa spuna si Andr\u00e9 Gunter Frank.
\nUrmaresc, prin intermediul presei, ce se petrece \u00een jurul nostru. Demonstratii violente la Atena, Varsovia, Budapesta, manifestatii de strada la Roma, Paris, Madrid. Iata, mi-am spus, sunt nemultumiri peste tot. Daca le-as fi dat acest raspuns prietenilor mei din acea Rom\u00e2nie adevarata m-ar fi luat \u00een serios? Nu cred. Suferinta lor este a lor. Cel mult, \u00een numele omeniei, pot sa-i compatimeasca pe altii dar lor li se pare ca ziua de m\u00e2ine li se \u00eentuneca ceva mai devreme dec\u00e2t a spaniolilor, francezilor, italienilor. Criza din Europa \u00eei afecteaza, dar cea din tara \u00eei doare. Conducatorii Europei cauta solutii, este drept, dar traiesc ratacirea de a crede ca raul vine de la risipa iar binele de la austeritate. Despre uriasa cacealma pe care le-a tras-o marea finanta mondiala evita sa discute. Asa cum evita sa recunoasca erorile politicii de birou a institutiilor comunitare de la Bruxelles. \u00centr-un recent editorial din \u201eL’Express\u201c, economistul si omul politic francez Jacques Attali sustine ca o economie \u2013 a unui stat si, prin extrapolare, se \u00eentelege a Europei comunitare \u2013 trebuie sa tina cont nu numai de mediul natural ci si de cel uman. \u201eNoi am suferit o criza a datoriilor pe care am tratat-o tot cu datorii, chiar mai mari, fara sa tratam problemele de structura… Desi au fost facute unele reforme, au fost puse \u00een functiune unele instrumente, cum ar fi cel de stabilitate, sau au fost prevazute posibilitati de interventie nelimitata pe piata datoriilor statelor prin Banca Centrala Europeana, nu avem \u00eenca o idee clara asupra a ceea ce trebuie sa facem. O \u00abeconomie pozitiva\u00bb trebuie sa aiba \u00een vedere nu numai interesele celor care cer locuri de munca sau ale investitorilor care asigura aceste locuri, ci si interesul general pe termen lung al unei societati\u201c. (\u201eL’Express\u201c, 19-25 septembrie 2012).
\nLumea se \u00eentreaba cum de si-a construit Germania puterea economica pe baza careia, astazi, pretinde sa fie ascultata \u00een Europa. Raspunsul trebuie cautat \u00een ceea ce nu ne-am fi asteptat la germani: mobilitatea. \u00centr-un interviu dat unui ziarist francez, cancelarul Germaniei din perioada 1998-2005, Helmut Schmidt, considera ca ceea ce a schimbat soarta economiei germane a fost amploarea reformelor adoptate \u00een deceniul sapte al secolului trecut. Atunci, spre surprinderea chiar a germanilor, situatia s-a \u00eembunatatit mai rapid dec\u00e2t \u00een Italia sau Franta pentru ca politicienii germani au impus masuri curajoase. Atunci. Acum lucrurile s-au schimbat \u00een \u00eentreaga Europa. Cauzele? Una dintre ele este prevalenta politicului asupra profesionalismului. ,,Problema este ca astazi nici un sef de stat si de guvern european nu este economist de formatie. Nici Hollande, nici Merkel, nici Cameron. Ei sunt politicieni. Sigur ca \u00een anii 70 relatiile privilegiate dintre Bonn si Paris aveau la baza si o simpatie personala, dar ele erau construite cu mult mai mult pe prezenta \u00een fruntea guvernelor a unor economisti de prima m\u00e2na. Giscard d’Estaing, Barre, noi nu eram ideologi, nici maniaci ai unui liberalism energic si \u00een nici un caz socialisti. Eram pragmatici ghidati de bunul simt…\u201c. Cea mai severa dintre judecatile acestui nonagenar \u2013 a \u00eemplinit 93 de ani \u2013 este cea privind constructia Europei unite. Ziaristul care i-a luat interviul \u00eei reaminteste ca Angela Merkel cere ,,uniunea politica\u201c a Europei, \u00een timp ce Parisul se face ca nu pricepe ce ar fi aceasta. ,,Nici eu nu \u00eenteleg. Nu \u00eempartasesc opiniile acestor politicieni cu discursuri frumoase care nu duc nicaieri… \u00cen institutiile europene sunt folosite 23 de limbi nationale oficiale si (exista) tot at\u00e2tea interpretari ale istoriei natiunilor. Francezii \u00eesi aduc aminte de ceea ce le-au facut germanii, germanii nu uita suferintele provocate lor de francezi. Fiecare continua, mai mult sau mai putin, sa priveasca lumea prin prisma nationala. Este mult mai dificil sa construiesti o uniune a natiunilor europene dec\u00e2t Statele Unite ale Americii. Acesta este un proiect pentru multe generatii care trebuie, \u00eensa, facut. Astazi au disparut personalitati ca filosoful spaniol Ortega y Grasset, germanul Oswald Spengler, autor al unei carti despre declinul Occidentului \u00een timpul Primului Razboi Mondial… care priveau departe. Nici Merkel, nici Hollande nu se compara cu ei. Orizontul lor de g\u00e2ndire nu trece de viitoarele alegeri\u201c. (\u201eL’Express\u201c, 31 octombrie \u2013 6 noiembrie, 2012).
\nEuropa, leaganul civilizatiei si al democratiei, este zguduita de forta tot mai mare pe care o capata coruptia guvernantilor. C\u00e2ndva acest flagel era asociat automat cu metehnele conducatorilor africani: relatiile de clan, tribale, erau folosite \u00een scopul \u00eembogatirii rapide. Acum coruptia nu mai are culoare, a devenit moneda curenta. Ruptura dintre cetatean si stat se ad\u00e2nceste. Grecii, spaniolii, irlandezii, portughezii si altii \u00eesi pl\u00e2ng suferintele acuz\u00e2nd complicitatea politicienilor cu institutiile financiare mondiale pe care le considera spoliatoare. Iesirea la liman este departe, solutiile sunt diferite si discutabile. Grecii refuza planurile de austeritate prin manifestari violente de strada, nordicii, chiar si polonezii, mai nou, reiau drumul periculos al xenofobiei, ungurii se repliaza dramatic pe ideea nationala, recurg\u00e2nd la experiente extremiste. ,,Ungaria a devenit laboratorul unei noi drepte\u201c scrie filosoful G.M. Tam\u00e1s, fost deputat. ,,Exista mai multe feluri de a corupe democratia. Suprimarea subventiilor pentru a schimba datele politicii unui stat constituie o forma de santaj. Oric\u00e2t ai fi de liberal onest, acest adevar trebuie spus. De aceea, opozitia ungara se ridica nu numai \u00eempotriva politicii guvernamentale ci si \u00eempotriva presiunilor institutiilor europene si ale Fondului Monetar International\u201c.
\nCriza a adus \u00een viata noastra un nou pericol: ruptura dintre cetatean si stat. Cum sa gasim drumul cel bun?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu m-am asteptat ca politicienii nostri sa devina \u00eengeri \u00een campania electorala. Ratasera at\u00e2tea ocazii de a se arata normali \u00een vremuri linistite, cum ar fi putut ca tocmai acum, c\u00e2nd magnetul puterii \u00eei atrage, sa se ispaseasca de pacate? Veleitarii iau din nou cu asalt Parlamentul. Nimic nu-i opreste. Ei candideaza la un post… Cite\u0219te mai mult »Ruptura dintre cet\u0103\u0163ean \u015fi stat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-14032","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":2959,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14032","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14032"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14032\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14032"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14032"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14032"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}