Cu o \u00eentrebare, as zice apocaliptica, \u00eencepe un foarte interesant interviu luat de Alexandru Ovidiu Vintila venerabilului profesor Petru Ursache: \u201ePrima \u00eentrebare la care as vrea sa-mi raspundeti este urmatoarea: ce a \u00eensemnat, ce \u00eenseamna comunismul?\u201c (\u201eBucovina literara\u201c, nr.7-8\/ 2012). Ce si cum sa raspunzi mai \u00eent\u00e2i la o asemenea \u201eistorica\u201c \u00eentrebare despre o zi mai lunga dec\u00e2t veacul?! Profesorul Petru Ursache face ce stie sa faca, recurge la o comparatie din lumea familiara domniei sale, lumea culturii, si compara comunismul cu… Infernul lui Dante! Nesperata onoare pentru comunism. Cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t nici personajele ce populeaza infernul comunist evocat de domnia sa nu ajung macar p\u00e2na la glezna celor mai pacatosi din respectivul cerc dantesc. Comparatia, sa ma ierte domnul profesor, \u00eel jigneste pe Dante si umileste \u201eDivina Comedie\u201c. Ce sa aiba a face \u00eent\u00e2iul primar comunist din Popesti-Iasi instalat \u00een fruntea satului dupa 23 august 1944 cu Dante si Infernul sau?! Asemenea comparatii sufera de neajunsul cliseului comparatist al celor ce nu mai sf\u00e2rsesc vaz\u00e2ndu-ne sechestrati fara scapare de lumea lui Caragiale, din care, vezi bine, nu mai putem iesi orice am face: neajunsul de a compara… incomparabilul, de a introduce \u00een istoria care mereu se tot schimba si niciodata nu-i la fel \u2013, \u201egeografia\u201c, care, ea, sta pe loc \u2013 c\u00e2t o mai sta si ea! \u2013 cu lumile si personajele ei nemuritoare. Asa ca sa lasam Infernul la locul lui, \u00een \u201egeografia\u201c dantesca, precum si \u201elumea lui Caragiale\u201c \u00eentre hotarele ei statornicite si nepieritoare… Altminteri, revenind la \u201ece a \u00eensemnat comunismul\u201c: comunismul, la Popesti, a \u201e\u00eensemnat\u201c ceea ce putea sa \u00eensemne fiind \u00eenceput \u201ela mine \u00een comuna\u201c, cum spune profesorul Petru Ursache, cu \u201eo cazatura de om, tiganul Vasile Apetrechioaie, o figura sinistra, care umbla prin sate dupa cote, impozite si corvezi, \u00eensotit permanent de un ostas sovietic \u00eenarmat p\u00e2na-n dinti\u201c. Comunismul, cum vedem, a \u00eenceput cu o dezastruoasa \u201epolitica de cadre\u201c, adeverindu-se astfel una din foarte putinele vorbe memorabile ale lui Nicolae Ceausescu: \u201epartidul sunt oamenii\u201c. Nu-i vorba ca acea \u201ecazatura de om\u201c era \u201etiganul\u201c Vasile din Popesti, putea fi oricare altul, la fel de \u201ecazut\u201c din conditia lui de om si de urmas nedemn al unor rom\u00e2ni de frunte ai neamului nostru de daci si de romani. La mine \u00een sat, un sat cu tigani ilustri, muzicieni atinsi de aripa geniului, o comuna din Baraganul ialomitean, \u201etiganul\u201c era un rom\u00e2n neaos, dar tot o \u201ecazatura de om\u201c, unul al lu\u2019 Baduta care, tot asa cum spune dl profesor Ursache, ajuns primar din vacar fugarea oamenii ca pe vite, \u201eo figura sinistra care umbla prin sate dupa cote, impozite si corvezi\u201c si facea instructie cu \u201echiaburii\u201c fugarindu-i cu potera prin porumbisti si prin padurile Bent-ului, proprietatea unei rude a liberalului Aurelian Bentoiu: acestia sunt oamenii cu care \u201ea \u00eenceput\u201c comunismul si ei au ramas \u2013 cu exceptiile care \u00eentotdeauna confirma si \u00eentaresc regula! \u2013 p\u00e2na la sf\u00e2rsit aceiasi indivizi \u201ecazuti\u201c, dar \u00eembracati \u00een straiele fiecarei etape din evolutia comunismului rom\u00e2nesc. Sunt produsul \u201epoliticii de cadre\u201c semnalate ca o catastrofa nationala si de Marin Preda \u00een \u201eMorometii\u201c sai, unde naratorul, iar nu chiar personajul romanului, se mira, \u00eenfricosat si descumpanit, de scursura umana scoasa la suprafata de ceea ce s-a numit comunism: ca dintr-o vagauna necunoscuta si fara sf\u00e2rsit, constata naratorul (\u00een numele autorului), satul se umpluse de o lume p\u00e2na atunci complet necunoscuta, ca pam\u00e2ntul invadat de \u201emartieni\u201c sinistri \u201ecazuti\u201c de nu se stie unde. Se stie acum de unde: din \u201epolitica de cadre\u201c… Din nenorocire, si dupa \u201990 \u201ecadrele \u2013 si ce cadre! \u2013 hotarasc totul\u201c: hotarasc sa rada totul din temelii, sa nu mai ram\u00e2na piatra pe piatra, nici macar iarba din fantastica invazie a ierbii dintr-un volum memorabil \u00een felul sau al \u201ecititorului\u201c \u00een pietre, poetul Ion Gheorghe din cojanii Buzaului. Ce lasa \u00een urma acest soi de \u201ecadre\u201c? \u201eVacarii\u201c de ieri sunt \u201epompierii\u201c lui Bradbury care dau foc cartilor, monumentelor si \u00eensemnelor memoriale ce abia mai tin \u00een picioare identitatea nationala pe cale de disparitie, ce-i drept, si prin directiva europeana. Dupa ce au terminat cu cartile, \u201epompierii\u201c acestia au trecut la monumente si case memoriale, noile \u201ecadre\u201c de dupa \u201990 confirm\u00e2ndu-l cu asupra de masura pe Nicolae Filimon: \u201ece naste din pisica, soareci man\u00e2nca\u201c. Au purces aceste noi cadre provenite din vechile \u201ecazaturi\u201c sau din \u201emartienii\u201c de care iau cunostinta cu stupoare morometii lui Marin Preda, \u2013 au continuat ceea ce \u00eenaintasii lor stiau sa faca mai bine: sub masca pompierilor salvatori au pus pe foc mai tot ce ramasese. \u201eMemoria\u201c \u2013 spune profesorul Ursache \u2013 \u201e\u00eesi gaseste suport si \u00een monumente istorice, nu numai \u00een capodopere literare. \u00cen aceasta privinta, Iasi-ul, ca sa ma restr\u00e2ng, prezinta aspecte negative \u00abstrigatoare la cer\u00bb provocate din rea-credinta, nepricepere, nepasare, neglijenta. Asadar, unele cu substrat politic, altele de natura administrativa. Sa le luam pe r\u00e2nd: sub pretextul modernizarii orasului, Palatul domnesc a fost strivit si abandonat (…) Copoul a fost si el hacuit sub domnia lui Simirad…\u201c Casele memoriale? La unison cu bucuresteanul Andrei Pippidi, ieseanul Petru Ursache striga si el, ma tem ca \u00een pustiu: \u201eM\u00e2ndria Iasilor dintotdeauna a fost salba de case memoriale, de scriitori, de universitari, de clerici, de oameni de cultura, politicieni patrioti si de valoare. Au ramas c\u00e2teva, si ele programate, parca, sa dispara. Iata Casa Conachi de pe bulevardul Copou, pe traseul Biblioteca Fundatiei \u2013 Universitate: cu etajul impracticabil, balconul \u00een cadere, zidurile coscovite. Vreo doua \u00eencaperi adapostesc o c\u00e2rciuma oarecare. Sau Casa Gavril Muzicescu de l\u00e2nga R\u00e2pa Galbena, prima institutie muzicala din Iasi si din tara, celebra pe vremuri; nu poate trezi niciun interes cultural vizitatorului: cu ferestrele batute \u00een sc\u00e2nduri, cu treptele de la intrare naruite, pe care se opresc noaptea cersetorii si aurolacii. Dar si Casa Basota de pe strada Sarariei, o minune arhitectonica refacuta (culmea!) pe timpul comunistilor, astazi cu \u00eenfatisare jalnica. Si acolo e o c\u00e2rciuma de mahala. Ca sa nu mai pomenesc de cladirea Muzeului de istorie naturala de pe Bulevardul Independentei, de casa Tonitza ratacita de tot prin Tatarasi. Numai pe strada Lascar Catargiu istoricii de profesie consemneaza vreo zece puncte memoriale\u201c. Si mai pomeneste prof. Ursache de Institutul de Arheologie al Academiei Rom\u00e2ne si cladirea Institutului A. D. Xenopol: \u201eAm\u00e2ndurora li s-au repartizat, \u00een der\u00e2dere, spatii \u00een fostele grajduri de pe strada Sarariei…\u201c Noile \u201ecadre\u201c au hotar\u00e2t, cum vedem, sa stearga nu doar ce-a mai ramas, dar p\u00e2na si urmele unor restaurari datorate (\u201eculmea!\u201c) comunistilor. Ce-i de facut? \u201eExista Rom\u00e2nia profunda, reper decisiv\u201c, spune profesorul Ursache\u201c, \u201eS-o redescoperim\u201c. S-o redescoperim. Daca nu doarme profund, aceasta Rom\u00e2nie din vis trebuie sa se destepte, sa se trezeasca p\u00e2na n-o coplesesc de tot pompierii, cazaturile, urmasii fostilor vacari care parca s-au \u00eenmultit chiar si ori tocmai dupa caderea comunismului construit, si el, cu \u201eoamenii de str\u00e2nsura\u201c ai lui Caragiale. Ma tem ca precum \u00een dulcele t\u00e2rg al Iesilor, si \u00een mereu noul si vesnicul neispravit Bucuresti capitalist s-au \u00eenmultit catastrofal \u201egropile lui Ouatu\u201c de la \u201efacerea lumii\u201c comuniste. Retrograd, ram\u00e2n cu nostalgia ciulinilor din Baragan si a marii invazii prevestite de poet: \u201eVine iarba!\u201c. \u201eRom\u00e2nia profunda\u201c doarme sub iarba. Plini de speranta, mai aprindem din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd o lum\u00e2nare la capat\u00e2iul ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu o \u00eentrebare, as zice apocaliptica, \u00eencepe un foarte interesant interviu luat de Alexandru Ovidiu Vintila venerabilului profesor Petru Ursache: \u201ePrima \u00eentrebare la care as vrea sa-mi raspundeti este urmatoarea: ce a \u00eensemnat, ce \u00eenseamna comunismul?\u201c (\u201eBucovina literara\u201c, nr.7-8\/ 2012). Ce si cum sa raspunzi mai \u00eent\u00e2i la o asemenea \u201eistorica\u201c \u00eentrebare despre o zi… Cite\u0219te mai mult »\u201eRomania profunda\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7664],"class_list":["post-14028","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-petru-ursache"],"views":1594,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14028","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14028"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14028\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14028"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14028"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14028"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}