La Academia Rom\u00e2na s-a desfasurat, organizata de Institutul sau pentru studiul totalitarismului, o sedinta impresionanta consacrata fostei Manastiri Vacaresti, demolata \u00een ultimii ani ai regimului totalitar. A avut loc o reconstituire la care au participat parte dintre cei ce au asistat sau au fost implicati \u00een drama din 1984-1986 si \u00een primul r\u00e2nd cei ce au \u00eencercat s-o \u00eempiedice. Relatarile au fost \u00eensotite de prezentarea unor imagini tulburatoare. Sub ochii celor prezenti a aparut si s-a desfasurat nu numai tragedia finala a distrugerii splendidului complex, ci o succesiune de fotografii care au dezvaluit impresionanta realizare a Mavrocordatilor, \u00eenfatisarea, forta si frumusetea ei. A fost vorba, fara \u00eendoiala, de un monument impresionant care, daca n-ar fi fost demolat, ar fi putut sa dainuie \u00eenca multe veacuri.
\nTimp de c\u00e2teva ceasuri ne-am gasit sub impactul unei succesiuni de imagini care ne-au dezvaluit complexitatea si \u00eentinderea constructiilor, dar, \u00een egala masura, frumusetea realizarii arhitectonice si artistice de la \u00eenceputul veacului al XVIII-lea. Ziduri puternice, dar si constructii armonice, d\u00e2nd \u00een ansamblu impresia coplesitoare a unei realizari de exceptie. Coloane sculptate de o rara frumusete, dar si pictura de o nepretuita valoare s-au \u00eenfatisat succesiv \u00een fata ochilor si a uimirii noastre. Desi am coexistat o jumatate de veac cu monumentul \u00een cauza, n-am avut prilejul de a-l vizita, sansa pe care nu au avut-o dec\u00e2t cei loviti de soarta de a fi detinuti \u00eentre zidurile sale! De data aceasta, impresiile mele au fost, \u00een consecinta, cele ale unui necunoscator. Desi nascut si trait \u00een Bucuresti, nu am avut niciodata prilejul de a cunoaste Vacarestii, cu toate ca soarta a facut ca indirect sa fiu legat de acest monument. Sotia mea, detinuta, a fost dusa de la Jilava sa nasca \u00een spitalul improvizat de la Vacaresti si acolo avea sa vina pe lume, la 13 aprilie 1951, fiica mea. Din relatarile sotiei am aflat despre frumusetile artistice \u00eenchise \u00eentre ziduri, evident pe masura a ceea ce i s-a \u00eengaduit sa vada ca detinuta. Pentru ea a fost, \u00eentr-un fel, o consolare, av\u00e2nd \u00een vedere situatia \u00een care se afla – constr\u00e2nsa sa nasca \u00een detentie \u2013, sa se afle cel putin, cu toata mizeria situatiei, \u00eentr-un loc ce amintitea de stralucirea trecutului!
\nP\u00e2na la sedinta de la Academia Rom\u00e2na nu cunosteam, \u00een consecinta, Vacarestii dec\u00e2t din relatarile regretatei mele sotii. De data aceasta, timp de c\u00e2teva ore, prin succesiunea de imagini si prin luarile de cuv\u00e2nt la care am asistat, am luat cunostinta de frumosul complex distrus \u00een mod salbatic si absurd cu un sfert de veac \u00een urma. Este aproape de ne\u00eenteles de ce a avut loc distrugerea, mai ales ca \u00eenchisoarea, fiind dezafectata din 1973, avusese loc, sub conducerea lui Vasile Dragut, o opera de restaurare. Astfel, demolarea a inclus si stergerea unei opere de constructie si reconstructie datorate regimului atunci \u00een fiinta! Dupa c\u00e2te \u00eemi amintesc, Dragut, un extraordinar initiator si faptuitor de restaurari \u00een \u00eentreaga tara, avusese \u00een vedere ca la Vacaresti sa fie organizate ateliere de restaurare a monumentelor care sa fie la dispozitia tuturor santierelor de acest fel. Explicatia tragicului episod al distrugerii se pare ca a stat \u00eentr-un adevarat santaj exercitat asupra patriarhului cu scopul ca acesta sa se retraga de pe Dealul Patriarhiei la Vacaresti, care \u00eei era oferita ca resedinta. Refuzul accceptarii acestui \u201eschimb\u201c ar fi dus la decizia nemiloasei si criminalei demolari.
\nDar important a fost si faptul ca a existat o reactie protestatara a unui numar de carturari, arhitecti si istorici ai artei, printre care profesorul Grigore Ionescu si respectiv profesorii Razvan Theodorescu si Dinu C. Giurescu, care prin memorii au solicitat sa se renunte la proiectul demolarii. Panait Panait, directorul din acea vreme al Muzeului de istorie al orasului Bucuresti, si subordonatii sai, printre care si Radu Ciuceanu, s-au alaturat \u00eencercarilor de salvare si apoi, c\u00e2nd inevitabilul s-a produs, actiunii de pastrare cel putin partiala a frumusetilor condamnate absurd si criminal la pieire. Aceste piese amintitoare ale splendorilor distruse sunt rasp\u00e2ndite astazi \u00een diverse locatii. Evident ca ele nu sunt dec\u00e2t ramasite incomplete a ceea ce a fost. Este destul de amintit ca doar 10 % din fresce au putut fi salvate, desi si acestea stau drept marturie a exceptionalului nivel artistic al monumentului istoric distrus!
\nTrist este ca pe locul Manastirii Vacaresti, lacas de credinta, dar si de cultura, unde carturarul domn Constantin Mavrocordat \u00eesi asezase si nepretuita sa biblioteca (care \u00eel tentase si pe regentul Frantei din acea vreme !), azi se ridica un mall! Grandeur et d\u00e9cadence! \u00cen primul secol al mileniului al III-lea nu mai suntem \u00een stare sa \u00eendreptam cum se cuvine consecintele unei crime culturale. Putem cel putin \u00eencerca reconstituirea celei mai \u00eentinse manastiri a orasului pornind de la ceea ce s-a reusit a se conserva. \u00cen ultimele decenii au fost \u00eenaltate multe biserici, ridicam o impozanta catedrala, dar oare nu avem puterea si vointa de a \u00eencerca o reparatie si o opera de restaurare care ne-ar afirma ca popor care-si apara identitatea si reconstituie o splendida mostenire a trecutului?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La Academia Rom\u00e2na s-a desfasurat, organizata de Institutul sau pentru studiul totalitarismului, o sedinta impresionanta consacrata fostei Manastiri Vacaresti, demolata \u00een ultimii ani ai regimului totalitar. A avut loc o reconstituire la care au participat parte dintre cei ce au asistat sau au fost implicati \u00een drama din 1984-1986 si \u00een primul r\u00e2nd cei ce… Cite\u0219te mai mult »Manastirea Vacaresti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14017","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1347,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14017","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14017"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14017\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14017"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14017"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14017"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}