{"id":14014,"date":"2012-11-22T13:32:30","date_gmt":"2012-11-22T11:32:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14014"},"modified":"2012-11-22T13:32:54","modified_gmt":"2012-11-22T11:32:54","slug":"cum-am-putut-sa-nu-stim","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-am-putut-sa-nu-stim\/","title":{"rendered":"Cum am putut sa nu stim?"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Alessandro Baricco, <em>Emaus,<\/em> Traducere din italiana de Gabriela Lungu, Colectia Raftul Denisei, Humanitas Fiction, 2012, 176 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00cen \u201eEmaus\u201c, Alessandro Baricco construieste, cu un uimitor amestec de delicatete si duritate, o poveste a cautarii identitatii, a nevoii de a umple cu \u00eentelegere fisura provocata de pierderea deloc bl\u00e2nda a inocentei. Aflati la granita dintre copilarie si maturitate, dintre principiile celorlalti si asumarea propriei libertati, dintre credinta si pacat, patru adolescenti \u00eencearca sa-si puna pe picioare propria realitate, sa deseneze o harta noua, a unui univers personal, strecur\u00e2ndu-se printre sfinti si dependenti sexuali, printre placizi si nebuni: \u201e\u00een timp ce ne \u00eenvatau calea cea dreapta, noi eram deja un paienjenis de carari, iar tinta noastra era pretutindeni\u201c. O ambiguitate dionisiaca, o urzeala de iradiant si nebulos scalda toate facerile si prefacerile.<br \/>\n\u201eEmaus\u201c este un roman al revelatiilor \u00eent\u00e2rziate, al imposibilitatii suprapunerii dintre traire si \u00eentelegere. Titlul romanului face trimitere explicita la semnificatiile toposului biblic mentionat \u00een Evanghelii, \u00een jurul caruia se afla concentrata povestea celor doi barbati care, la c\u00e2teva zile dupa moartea lui Isus, merg pe drumul care duce \u00een oraselul Emaus, discut\u00e2nd despre ce s-a \u00eent\u00e2mplat la Golgota si despre zvonurile privind morm\u00e2ntul gol. Se apropie un al treilea barbat si \u00eei \u00eentreaba despre ce vorbesc, d\u00e2ndu-le de \u00eenteles ca nu stie ce s-a petrecut la Ierusalim. Cei doi \u00eei povestesc. Abia t\u00e2rziu, \u00eesi dau seama ca vorbisera chiar cu Cristos si se \u00eentreaba cum de a fost cu putinta sa nu \u00eenteleaga. E o poveste pe care cei patru baieti o iubesc, asa cum marturisesc, nu doar pentru liniaritatea si simplitatea ei, ci mai ales dintr-un alt motiv: \u201e\u00een toata povestea nimeni nu stie. La \u00eenceput Isus \u00eensusi pare sa nu stie de el si de moartea sa. Apoi ei nu stiu de el si de \u00eenvierea lui. La sf\u00e2rsit se \u00eentreaba: cum am putut? Noi cunoastem \u00eentrebarea aceea. Cum am putut sa nu stim, at\u00e2t de mult timp, nimic din ceea ce era, si totusi sa ne asezam la masa fiecarui lucru si a fiecarei persoane \u00eent\u00e2lnite \u00een drum? Suflete mici \u2013 le hranim cu mari iluzii, iar la sf\u00e2rsit mergem ca discipolii la Emaus, orbi, alaturi de prieteni si iubiti pe care nu-i recunoastem, \u00eencrezatori \u00eentr-un Dumnezeu care nu mai stie de el \u00eensusi. De aceea cunoastem \u00eenceputul lucrurilor si apoi primim sf\u00e2rsitul, dar ne lipseste mereu sufletul lor. Suntem nu aurora, ci epilog, o perena descoperire tardiva\u201c.<br \/>\nPovestea, petrecuta cu multi ani \u00een urma, este narata \u00eentr-un ritm alert la persoana \u00eent\u00e2i prezent de unul dintre personaje care devine un reprezentant al \u00eentregului grup. \u00centre cele doua planuri temporale si, implicit, \u00eentre cele doua perspective, cea a adolescentului ce se afla \u00een cautarea \u00eentelegerii si a adultului coplesit de povara celor traite (nu neaparat si \u00eentelese), nu exista o separare clara. Un plan al \u00eentrebarilor, al temerilor, al confuziei se amesteca p\u00e2na la final cu un altul, reflexiv, al posibilelor raspunsuri care sa aduca linistea acceptarii.<br \/>\nCioburile existentiale sunt desprinse dintr-o societate \u00eempartita, la prima vedere, \u00een credinciosi catolici si pacatosi bogati. Primii sunt \u00eencremeniti \u00een normalitatea unei vieti slefuite de-a lungul generatiilor. Fara asperitati, aproape invizibila, o lume ce traieste cu iluzia fericirii aduse de liniste, de \u201ereglementar\u201c, de supunere si de simplitate, \u00een ciuda nebuniei, a pasiunii incontrolabile pe care ar presupune-o credinta. Abia peste ani este constientizata formalitatea mesajului transmis copiilor \u00een cadrul familiilor, oglindind mai degraba sentimentul de vinovatie si de neadaptare, \u00eentr-o lume cu granite fizice si mentale fixe.<br \/>\n\u00cen acelasi orasel, \u00een aceleasi vremuri, se consuma o alta lume, cu alte principii, alte valori. Pacatoase. Necredinciosii sunt perceputi \u00eendeosebi prin familiaritatea lor cu banii, prin reflexele stralucitoare ale obiectelor, prin gesturile lor: \u201ela ei chimia vietii nu produce formule exacte, ci spectaculoase arabescuri\u201c desfasurate \u00een existente a caror cheie le scapa celor care traiesc \u00een penumbra cuminteniei. Sunt bronzati, joaca tenis si nu cred \u00een puterea salvatoare a obisnuintelor. Au un destin tragic, interzis celorlalti care mor banal \u00een fotolii, \u00een timp ce \u201eprivilegiatii\u201c bogati sunt ucisi sau se sinucid. Celor \u201ecuminti\u201c le sunt permise doar dramele minore, durerea \u00eenabusita si cenzura cotidiana, ceea ce-i face sa se simta mici, frustrati, inexpugnabili.<br \/>\n\u00centre aceste doua lumi, se afla patru adolescenti de saptesprezece ani: naratorul nenumit, Luca, Bobby si Sf\u00e2ntul. Ei apartin prin origine lumii \u00eencremenite \u00een norme. O lume cu aparente menite sa transmita iluzia sigurantei, dar plictisitoare. Si plina de ipocrizie si chiar de imoralitate bine drapata, copiii fiind abuzati sexual chiar de preoti. Dar p\u00e2na si asta se strecoara \u00een vietile lor cu aerul normalitatii. Venind din cealalta parte, se afla si Andre, t\u00e2nara rebela, depresiva, cu o hipersexualitate \u00eennebunitoare pentru cei din jur. Distanta, duc\u00e2nd povara unei tentative de omor, de o feminitate dura, \u00eei atrage pe toti si se ofera celor mai multi. Nu e a nimanui si e a tuturor. \u00cen timp ce baietii fac, \u00een numele credintei, acte de caritate \u00een azilele de batr\u00e2ni, ea \u00eesi traieste viata de noapte, fara pudoare: \u201e\u00cen felul acesta transmit generatiilor urmatoare superioritatea lor si \u00eesi reafirma privilegiul tragic. Ceea ce \u00eei face sa treaca inevitabil \u00een legenda\u201c.<br \/>\nAmestecul celor doua lumi are consecinte tragice, dar frumusetea venita din gratuitatea unor momente \u00eei fascineaza pe baieti: \u201eFiindca nu exista alt scop, doar ca eu c\u00e2nt si ea danseaza, nu exista un adevarat motiv pentru a o face, \u00een afara de faptul ca vrem, ca ne place s-o facem. Noi suntem motivul. La sf\u00e2rsit lumea nu e mai buna, n-am convins pe nimeni, n-am facut pe nimeni sa \u00eenteleaga ceva, la sf\u00e2rsit suntem tot ca la \u00eenceput, dar adevarati. Si \u00een spatele nostru o urma \u2013 ceva ce ram\u00e2ne, ceva adevarat\u201c.<br \/>\nO noapte \u00een care poftele trupesti sunt satisfacute \u00een grup, iar t\u00e2nara ram\u00e2ne \u00eensarcinata are urmari tragice. Unul dintre baieti se sinucide, unul ajunge \u00een puscarie. Altul va \u00eencerca toata viata sa gaseasca sensuri, nestiinta adolescentei pare \u00eensa interminabila. Tensiunea si contradictiile ram\u00e2n. Trec pericolele, dar ram\u00e2n incertitudinile si revoltele surde ascunse \u00een sclipirile vietilor \u00eenchise \u00een destine gresite.<br \/>\nInterogatiile asupra credintei, asupra sensului religiei, a puterii si a slabiciunii presupuse de aceasta, dar mai ales asupra sensului, asupra necesitatii se pofileaza precum niste exclamatii \u00een spatele tuturor paginilor, \u00eensotind aproape fiecare eveniment din viata celor patru. Peste ani, tot \u00eentelegerea e punctul nevralgic al existentei: \u201eCu timpul, am \u00eenvatat exact unde, care e piatra ascunsa care ne poate trada. Se afla \u00een exact punctul pe care ne sprijinim orice eroism si orice sentiment religios, se afla acolo unde refuzam lumea altora, unde o dispretuim, dintr-o siguranta instinctiva, unde o stim, c\u00e2t se poate de evident, fara sens. Doar Dumnezeu ne este suficient, lucrurile niciodata. Dar nu \u00eentotdeauna e adevarat, nu e adevarat pentru totdeauna. E suficienta uneori eleganta gestului cuiva sau frumusetea gratuita a unui cuv\u00e2nt laic. Sclipirea vietii \u00eenchise \u00een destine gresite. Nobletea raului, uneori. Atunci apare o lumina pe care n-am fi banuit-o. Siguranta de piatra se sparge si totul se prabuseste\u201c.<br \/>\nArunc\u00e2nd o privire noua spre o lume veche, strecurata printr-o usa deschisa \u00een interior, eroul lui Baricco surprinde acele carari ale invizibilul profund, reconsider\u00e2nd sensuri care initial scapasera \u00eentelegerii, \u00een special granitele schimbatoare ale felului de a simti, ale drumului cu sens dublu dintre bine si rau. Pun\u00e2nd cap la cap viziuni filosofice, religioase si puterea literaturii, Alessandro Baricco transfigureaza formidabil \u00een romanul \u201eEmaus\u201c fulguranta si \u00eempietrirea fiintarii, topite \u00een \u00eentelegerea mereu t\u00e2rzie a vietii.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Alessandro Baricco, Emaus, Traducere din italiana de Gabriela Lungu, Colectia Raftul Denisei, Humanitas Fiction, 2012, 176 p. &nbsp; \u00cen \u201eEmaus\u201c, Alessandro Baricco construieste, cu un uimitor amestec de delicatete si duritate, o poveste a cautarii identitatii, a nevoii de a umple cu \u00eentelegere fisura provocata de pierderea deloc bl\u00e2nda a inocentei. Aflati la granita dintre&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-am-putut-sa-nu-stim\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cum am putut sa nu stim?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8448,8449],"class_list":["post-14014","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alessandro-baricco","tag-emaus"],"views":1318,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14014","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14014"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14014\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14014"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14014"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14014"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}