{"id":14011,"date":"2012-11-22T13:30:58","date_gmt":"2012-11-22T11:30:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14011"},"modified":"2012-11-22T13:31:16","modified_gmt":"2012-11-22T11:31:16","slug":"a-scrie-a-citi-a-iubi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-scrie-a-citi-a-iubi\/","title":{"rendered":"A scrie, a citi, a iubi"},"content":{"rendered":"

Mihail Siskin, Scrisorar, traducere si note de Antoaneta Olteanu, Bucuresti, Curtea Veche Publishing, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201e\u00cen cartea existentei, toate sunt scrise, desigur, o singura data. <\/strong><\/em>
\nDar prind din nou viata c\u00e2nd cineva reciteste o anume pagina, <\/strong><\/em>
\ncare a mai fost citita c\u00e2ndva.\u201c<\/strong><\/em> (Mihail Siskin)<\/strong><\/p>\n

Comparat pe r\u00e2nd cu Cehov, Nabokov sau James Joyce, scriitorul rus Mihail Siskin s-a declarat mai degraba amuzat de toate aceste filiatii pe care criticii literari au \u00eencercat sa le stabileasca \u00eentre creatiile lui si operele predecesorilor sai. Fara sa ignore traditia marii literaturi (el \u00eensusi a afirmat ca proza lui Cehov l-a marcat profund \u00eenca din perioada formarii sale intelectuale), Siskin a insistat, \u00eensa, mai cu seama pe lectia pe care lectura prozei lui Tolstoi sau a lui Bunin a reprezentat-o pentru el, \u00een primul r\u00e2nd \u00een ceea ce priveste \u201earta \/ stiinta de a nu face compromisuri.\u201c Caci, asa cum a spus \u00een cadrul unui interviu, \u201edaca \u00eeti propui sa scrii pentru un anumit public, \u00eenclinat sa prefere un anumit gen de text, \u00eencetezi sa mai fii un scriitor \u00een adevaratul sens al cuv\u00e2ntului si te transformi, \u00een chiar acea clipa, \u00eentr-un servitor.\u201c Secretul unei cariere reale \u00een domeniul adevaratei literaturi este, dupa cum tot Siskin va afirma, \u201ecapacitatea de a descoperi coordonatele generale, profund umane, ale existentei caci, daca ceea ce e important pentru tine conteaza si pentru altii, \u00eenseamna ca vei fi citit si din motive care exclud simpla curiozitate.\u201c \u00cen fond, acesta e si secretul uriasului succes de care acest scriitor s-a bucurat nu doar \u00een Rusia, ci si \u00een toate tarile unde cartile i-au fost traduse mai cu seama de-a lungul ultimelor doua decenii: anume ca, scriind exact despre acele lucruri care l-au preocupat pe el \u00eensusi \u00een cel mai \u00eenalt grad, a reusit sa spuna ceva esential despre realitatile lumii contemporane si despre conditia umana marcata de vicisitudinile istoriei ultimului veac.
\nAstfel ca, dupa excelenta povestire \u201eLectia de caligrafie\u201c, cu care debuteaza \u00een 1993, Siskin se prezinta \u00een fata cititorilor cu romane precum \u201eMuzicianul orb\u201c (1994), \u201eCucerirea Ismailului\u201c (1999), \u201ePar de fecioara\u201c (2005), \u00eencununate, toate, cu prestigioase premii literare rusesti sau internationale, daca ar fi sa amintim aici doar Prix Du Meilleur Livre Etranger, Premiul Haus der Kulturen der Welt sau Premiul Grinzane Cavour. Interesant este, de asemenea, ca, \u00een contextul \u00een care \u00een perioada care a urmat caderii Cortinei de Fier si \u00eencheierii Razboiului Rece, proza rusa a fost dominata de romane politiste scrise \u00een graba, dupa consacratele retete care asigurau o oarecare faima \u2013 de scurta durata!… \u2013 \u00een r\u00e2ndurile unui anumit public, sau de texte care reluau p\u00e2na la exasperare modelele arhicunoscute ale literaturii de consum a lui Paulo Coelho, iar criticii aproape ca \u00eencetasera sa mai spere ca lucrurile se vor \u00eembunatati \u00eentr-un timp rezonabil, Mihail Siskin se impune rapid. Si cucereste, pe data, nu doar aprecierea unanima a exegetilor \u2013 chiar si a celor mai severi dintre acestia \u2013 ci si prestigiul \u00een fata unui public despre care nu putini afirmau ca ar fi devenit incapabil sa mai perceapa adevarata valoare. Acest lucru se vede mai cu seama dupa aparitia celui mai recent roman al sau, intitulat \u201eScrisorar\u201c (2010), care cucereste nu doar toate premiile literare din Rusia, ci reprezinta si un exceptional succes de librarie.
\nTitlul cartii, straniu chiar si \u00een limba rusa (\u201ePismovnik\u201c), este preluat dupa cel utilizat \u00eenca \u00een secolul al XVIII-lea de autorul rus E. Kurganov, cel care publica nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t un… scrisorar. Adica, o culegere de modele de scrisori care puteau apoi fi folosite si \/ sau adaptate de cei interesati. Era vorba despre modele de scrisori dintre cele mai diverse, care vizau, asadar, un public foarte eterogen: de la note comerciale sau \u00eentelegeri economice, p\u00e2na la exemple de scrisori de dragoste. Desigur, o carte de acest fel e greu de imaginat astazi \u2013 sau, daca asa ceva ar fi de imaginat, ar avea darul de a st\u00e2rni z\u00e2mbete si de a oferi nenumarate mostre de umor involuntar. Numai ca \u00een ciuda aparentei oarecum demodate a corespondentei clasice, pe h\u00e2rtie, scrise de m\u00e2na, aceasta exercita \u00eenca o reala fascinatie \u00een r\u00e2ndul cititorilor, care, oric\u00e2t de moderni (sau de postmoderni!) ar fi, simt nu o data nevoia sau, dupa caz, nostalgia, textelor aduc\u00e2nd \u00een prim plan comunicarea dintre oameni aflati la distanta unul de celalalt. Mihail Siskin intuieste acest mare adevar si, pornind de la sugestia predecesorului sau, pune la cale el \u00eensusi un soi de \u201escrisorar\u201c \u2013 de factura fundamental diferita, \u00eensa. Dar care se diferentiaza si de structura altor romane epistolare contemporane, fie ca e vorba despre \u201eCutia neagra\u201c a lui Amos Oz, fie de \u201eSe face tot mai t\u00e2rziu\u201c de Antonio Tabucchi. Caci scrisorarul acesta reprezinta corespondenta purtata de doi \u00eendragostiti, Sasa si Volodia, vreme de ani \u00een sir, cititorul av\u00e2nd \u00een fata o uluitoare lectie de virtuozitate stilistica \u00een ceea ce priveste comunicarea scrisa. Nu doar comunicarea, ci de-a dreptul conversatia, c\u00e2ta vreme cei doi par a sti sau a reusi \u00eentotdeauna sa faca abstractie de distantele de orice fel si de departari, de deosebirile inerente dintre ei. Numai ca aceasta lectie nu e deloc simpla. Sasa si Volodia nu sunt niste \u00eendragostiti obisnuiti, caci unul dintre amanuntele esentiale ale cartii lui Siskin este ca cei doi nu se \u00eent\u00e2lnesc niciodata. Dar asta nu-i face nicidecum mai putin \u00eendragostiti, dimpotriva. Cititorul va \u00eentelege abia dupa un numar destul de \u00eensemnat de pagini ca cei doi nu s-au \u00eent\u00e2lnit \u00een realitate si intuieste ca nici nu se vor \u00eent\u00e2lni \u00een viata de fiecare zi, plina, pentru fiecare \u00een parte, de numeroase probleme sau provocari. \u00censa lectura devine cu at\u00e2t mai palpitanta, iar discursul \u2013 veritabil dialog \u2013 rezultat \u00een urma scrisorilor pe care Sasa si Volodia le astern pe h\u00e2rtie primeste o noua consistenta. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Siskin, care adora doar lucrurile complicate, face ca totul sa fie, cum altfel, dec\u00e2t complicat! O a doua si mult mai atenta lectura va evidentia ca nici macar nu e foarte clar daca respectivele scrisori au fost efectiv asternute pe h\u00e2rtie sau a fost destul ca acestia doi sa se g\u00e2ndeasca la toate acele lucruri. \u00cenca si mai important, cu toate c\u00e3 plasarea \u00een timp e vaga \u00een mod deliberat, c\u00e2teva detalii pe care fiecare dintre cei doi le mentioneaza duc la o concluzie si mai nelinistitoare: epocile \u00een care ei traiesc sunt diferite. Caci, daca Volodia ajunge sa lupte pe front \u00een timpul \u00eenabusirii Rascoalei Boxerilor care a marcat China \u00een anul 1900, Sasa relateaza diversele evenimente din viata ei, mai cu seama dupa ce-si finalizeaza studiile medicale, situatia pe care ea o descrie duc\u00e2nd cu g\u00e2ndul spre perioada anilor ’60 ai secolului trecut.
\nInteresant este ca, daca \u00een romanul anterior, \u201ePar de fecioara\u201c, Siskin prefera complicatele si naucitoarele jocuri de cuvinte si trimiterile livresti ce acopereau o arie extrem de vasta, de la Xenofon la Agatha Christie, \u00een \u201eScrisorar\u201c autorul se concentreaza pe evidentierea marii teme careia i-a dat glas \u00een aceasta carte, si anume puterea iubirii de a face ca p\u00e2na si cele mai aparent banale fapte sau lucruri sa devina pline de sensuri, dar si sa salveze fiinta umana de risipirea \u00een neant. Caci, daca, de pilda, Sasa intuieste ca, \u00een fond, toate marile carti ale omenirii sunt mai degraba despre moarte, iar Volodia va afirma ca, \u00een comparatie cu fericirea lor, fie ea si epistolara sau mai cu seama pentru ca este epistolara, moartea \u00eensasi e o joaca de copii, Mihail Siskin sugereaza la tot pasul ca fundamental ram\u00e2ne spatiul securizant pe care dragostea celor doi \u00eel creeaza. Si care \u00eei pune la adapost de orice amenintare si mai ales de orice spaima. De aceea, aflat pe front, Volodia nu se teme, si nici chiar dupa moartea sa scrisorile lui nu vor \u00eenceta sa ajunga la Sasa. Nici ea nu va \u00eenceta, de altfel, sa-i scrie, chiar dupa ce se casatoreste. Si, desigur, scrisorile vor ajunge la el. Cum? Cu acea putere miraculoasa pe care doar dragostea o are de a suprima distante si de a anula departari, de a construi poduri pe deasupra singuratatii si a singuratatilor de orice fel, ori ferestre prin care doar cei care iubesc pot privi si vedea si de a ajuta sufletele sa comunice, chiar si atunci c\u00e2nd trupurile ram\u00e2n departe. \u00cen acest fel, Sasa si Volodia \u00eesi spun totul si sunt mai apropiati dec\u00e2t multe cupluri care se vad zi de zi, razboiul si anii care-i despart nu-i \u00eempiedica sa fie fericiti si sa se simta \u00eempliniti, iar scrisorile lor sunt, de fiecare data, punti pe care pasesc, put\u00e2nd, astfel, sa se atinga \u00een g\u00e2nd sau doar \u00een vis, spun\u00e2ndu-si totul despre temerile din copilarie, despre existenta alaturi de parintii lor, despre sperantele de viitor. Ei stiu, astfel, totul despre suferinta pe care, \u00een unele momente, le-o provoaca distanta dintre ei, despre dorul care \u00eei sf\u00e2sie. Timpul e, desigur, mai putin important \u00een acest context. El devine un factor relativ, asa cum este, practic, totul, \u00een afara afectiunii pe care ei si-o poarta unul celuilalt. Conteaza, deci, geografia lor interioara, lumea de h\u00e2rtie \u2013 sau doar de cuvinte si de g\u00e2nduri \u2013 pe care o construiesc zi de zi, orele, zilele, anii \u00een care \u00eesi sunt alaturi fara a se vedea, \u00eensa cunosc\u00e2ndu-se.
\nTehnica e \u00eentotdeauna perfecta \u00een cazul acestui excelent roman epistolar, o altfel de carte despre dragoste si razboi, despre singuratate si moarte. Ironia postmoderna nu lipseste, \u00eensa Siskin stie cum sa o foloseasca de fiecare data pentru a nu rani cu ea delicatele sentimente ale protagonistilor. Sigur, Volodia nu e print, \u00eensa comparatiile cu meditativul print al Danemarcei se sustin, c\u00e2ta vreme pentru am\u00e2ndoi timpul si-a iesit din matca iar stelele au calculat gresit anumite date de nastere. Cu toate astea, ce e scris sa se \u00eent\u00e2mple se \u00eent\u00e2mpla, el o gaseste pe Sasa, \u00eent\u00e2lnirea cu ea \u00eel salveaza chiar si dupa moarte, si-l ajuta sa \u00eenteleaga ca singura victorie \u00een orice razboi este sa ram\u00e2i \u00een viata pentru cei pe care-i iubesti. La r\u00e2ndul ei, Sasa \u00eel asteapta si-i raspunde mereu, viata \u00eencep\u00e2nd, pentru ea, doar odata cu Volodia. Timpul \u00eensusi pare a nu mai trece, iar ceasul ei arata mereu aceeasi ora. Cei doi \u00eenving, \u00een acest fel, nu doar distanta si departarea dintre ei, ci si trecerea timpului. Caci, dupa cum citim \u00een ultimele fragmente ale acestui tulburator roman, \u201eca si trupurile, sufletele se pot atinge, si nu exista nici un fel de spatiu \u00eentre ele. Iar oamenii ajung ce au fost mereu: trup si lumina\u201c.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mihail Siskin, Scrisorar, traducere si note de Antoaneta Olteanu, Bucuresti, Curtea Veche Publishing, 2012.   \u201e\u00cen cartea existentei, toate sunt scrise, desigur, o singura data. Dar prind din nou viata c\u00e2nd cineva reciteste o anume pagina, care a mai fost citita c\u00e2ndva.\u201c (Mihail Siskin) Comparat pe r\u00e2nd cu Cehov, Nabokov sau James Joyce, scriitorul rus… Cite\u0219te mai mult »A scrie, a citi, a iubi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8446,8447],"class_list":["post-14011","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mihail-siskin","tag-scrisorar"],"views":1626,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14011","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14011"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14011\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14011"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14011"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14011"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}