\u00cen parte construita la jumatatea secolului al XIV-lea (Rocca Antica), apoi reconditionata si largita spre sf\u00e2rsitul secolului al XV-lea \u00een timpul lui Lorenzo Magnificul (Rocca Nuova), fortareata Medici din regiunea italiana Volterra functioneaza \u00een prezent ca \u00eenchisoare de maxima securitate. \u00cen 2006, administratia penitenciara a lansat o campanie de re\u00eennobilare a spatiului, transform\u00e2nd una dintre aripile fortaretei \u00eentr-un restaurant \u00een care \u00eentregul staff, de la bucatari p\u00e2na la ospatari, este format din condamnati, cei mai multi, la \u00eenchisoare pe viata. Pentru aceia care ar avea reticente sa se aventureze \u00een exotisme gastronomice cu iz de Camorra, \u00een prezentarile restaurantului se mentioneaza preventiv ca toate tac\u00e2murile sunt din plastic si ca politisti \u00eenarmati supravegheaza vigilent aceasta grande bouffe claustra(n)ta. Heterotopos cu pasiunea sofisticariilor punitive, fortareata Medici gazduieste, pe de alta parte, de douazeci de ani, repetitiile trupei de teatru \u201eCompagnia della Fortezza\u201c, conduse de Armando Punzo. Raspunz\u00e2nd festivalului care se organizeaza \u00een fiecare an \u00een Volterra, Armando Punzo pregateste detinuti pentru rolurile pieselor lui Brecht, Shakespeare, Genet, Peter Weiss. La \u00eenceputul anilor 2000, grupului de condamnati-actori li s-a alaturat Aniello Arena, arestat \u00een 1991 pentru participarea, alaturi de alti patru membri ai mafiei napolitane, la asa-numitul masacru din piata Crocelle \u201ela stragge di piazza Crocelle\u201c, \u00een care un copil a fost ranit, trei oameni ucisi, iar o batr\u00e2na a murit \u00een urma unui infarct \u00een timp ce urmarea \u00eentreaga scena de la balcon. Arena, tata a doi copii, a fost descoperit si arestat \u00een ziua de Craciun, c\u00e2nd s-a alaturat imprudent mesei de acasa pentru a sarbatori cu ai lui.
\nFlashback. \u00cen acelasi an 2000, Matteo Garrone \u00eesi \u00eensotea tatal, critic de teatru, la festivalul de la Volterra. Cu aceasta ocazie, \u00eel surprinde pentru prima oara pe Aniello Arena, iar dupa cinci ani, c\u00e2nd Armando Punzo \u00eel invita pe regizorul italian sa participe la repetitiile pieselor sale, Arena \u00eei reapare \u00een rolul unui clovn. Imagine ce-l va predestina pentru cel mai candid si fellinian rol din \u201eReality\u201c, film distins \u00een mai 2012 cu Marele Premiu al Juriului de la Cannes. \u00cen ciuda insistentelor si a petitiilor lui Garrone de a-i permite lui Aniello Arena sa asiste la ceremonia din cadrul festivalului de anul acesta, procurorii nu au acceptat deplasarea lui \u00een sudul Frantei. \u00centr-un interviu acordat publicatiei \u201eLe Monde\u201c, Garrone povesteste savuros, de altfel, dificultatile de a lucra cu Arena, \u00een conditiile \u00een care platourile de filmare erau \u00een permanenta flancate de cordoane de politisti, iar intrarile si iesirile lui la hotel pe timpul noptii pazite cu pustile. De la intimitate la claustrare, visul de \u201ea redeveni copil\u201c al lui Aniello Arena, asa cum a declarat, s-a \u00eemplinit, la modul propriu si imaculat, ca o lustratie fictionala si ca o imersiune paradoxala \u00eentr-o obsesie a \u00eenchiderii.
\nPersonajul Luciano pe care \u00eel interpreteaza \u00een \u201eReality\u201c este un napolitan sufletist, patron meschin, dar jovial, al unei pescarii din centrul orasului, care participa la un casting pentru varianta italiana a reality showului \u201eGrande Fratello\u201c. Ajuns \u00een etapa a doua de selectie, \u00eencepe sa spere febril si apoi sa creada mistic \u00een sansele de a intra \u00een casa Big Brother, fort\u00e2ndu-si prin tot soiul de superstitii ridicole norocul ce se am\u00e2na exasperant. Pentru ca semnul divin, concretizat \u00een apelul producatorilor emisiunii, \u00eent\u00e2rzie, \u00eentreagul cartier, de la familie p\u00e2na la vecini bagaciosi, intra, pe de alta parte, \u00eentr-un soi de fibrilatie data de asteptarea neprevazuta. Presat de comunitatea care p\u00e2ndeste oficializarea a ceea ce-i pare o evidenta si frustrat de plutirea \u00een nedefinit, Luciano vinde pescaria, crez\u00e2nd, dincolo de orice pronostic c\u00e2t de c\u00e2t rezonabil, \u00een sansa de a se rascumpara cu banii c\u00e2stigati o data ce va intra \u00een show. Speranta deviaza apoi \u00een delir, iar linistea concurentului ipotetic ia calea competitiei concrete si acerbe cu destinul. \u00cennebunit de posibilitatea ca showul sa \u00eenceapa fara ca participarea lui sa fie anuntata, fostul negutator de peste se av\u00e2nta prin cele mai ciudate limburi ale infernului pe care singur si-l cladeste. Uneori, \u00een plin spasm al frustrarii, se strecoara prin tevile de canalizare ale unui bar, ajung\u00e2nd p\u00e2na la usa camerei lui Enzo, fost participant la Big Brother, pentru a-l \u00eentreba, plin de dorinta extatica, ce ar trebui sa faca daca raspunsul \u00eent\u00e2rzie. Replica starului derizoriu este o chintesenta apostolica de filozofie pop : \u201eNever give up!\u201c. Figura lui Enzo b\u00e2ntuie, de altfel, de la \u00eenceput: fals \u00eenger, purtat de macarale, urcat si cobor\u00e2t la cer cu un elicopter, care-l duce de la o nunta la alta, anima zgomotos petrecerile unei comunitati \u00een care este adorat si adulat. Atras magnetic de aceasta icoana a succesului, Luciano \u00eel urmareste p\u00e2na la hartuire, deghizat hermafrodit si duplicitar-sexual \u00eentr-o drag queen cu pene albastre gata sa i se arunce \u00een brate. Subtilitatea lui Garrone elimina destul de repede pista univoca a comediei \u2013 fitilul filmului are miza metafizic-religioasa si explodeaza, de fapt, \u00een expunerea morbiditatii sperantei, surprinz\u00e2nd totodata procesul dementei obsesive ce face ca nevoia de ascensiune sa se confunde cu transgresiunea. Pentru ca raspunsul echipei \u201eGrande Fratello\u201c \u00eent\u00e2rzie, explicatia lui Luciano vireaza \u00eenspre ipoteze aberante si autodistructive : presupun\u00e2nd martiric ca este supravegheat pentru a se verifica daca a spus sau nu adevarul la casting, Luciano \u00eencepe sa distribuie cu generozitate franciscana tot ce-i vine la m\u00e2na de prin casa. \u00cen isteriile unei sotii epuizate de fanteziile vedetiste ale sotului, veioze, haine, canapele \u00eencep sa zboare afara pe geam si sa se perinde prin m\u00e2inile oportunistilor din cartier. Marinimia crestina se \u00eembina halucinatoriu cu viziuni panteiste : atunci c\u00e2nd un amar\u00e2t de greiere se rataceste printr-un cotlon de camera si sta priponit pe o teava, \u00eentreaga mahala este convocata pentru a vedea promisiunea epifaniei ce va urma. Numai de greieri sa nu vorbesti \u00een casa celui \u00een care toti greierii tiuie ca-ntr-un cor al \u00eengerilor.
\nFinalul filmului, previzibil si logic pentru psihologia de conquistador al paradisului, aduce o falsa detensionare dupa \u00eencr\u00e2ncenarea zglobie a povestii. Desi prezentat ca o comedie, filmul lui Garrone a fost acuzat, pe drept cuv\u00e2nt, de cruzime si crearea ex nihilo a unor situatii extreme \u00eenspre care este \u00eempins nejustificat Luciano, \u00een tratarea sau lipsa tratamentului pentru o obsesie. Patruns \u00eentr-un patrat de lumina, reluat \u00een forma casei si pe afisul de prezentare al filmului, ultimul cadru dubleaza sarcastic sugestia intrarii \u00eentr-un soi de eden claustrat, ca o curte interioara de manastire rasturnata.
\nManastire rasturnata care \u00een viata de toate zilele devine \u00eenchisoare. Raspunz\u00e2nd nevoii actorului sau, Matteo Garrone sustine ca \u201eReality\u201c este un film despre vis. Replica fastuos-kitschoasa adusa lui Fellini, cu care dialogheaza \u00eentr-o perpetua jubilatie nonconformista, realitatea lui Garrone se deschide cu un cadru prelung ce urmareste traseul unei calesti roccoco, de un prost gust imperial, p\u00e2na ajunge \u00een curtea unei vile ca din Disneyland \u00een care se petrece focos. O trupa de saltimbanci ambulanti se dezlantuie ca-n fauna la o nunta ce aminteste deziluziile lumii Cabiriei si trena umana formata din Arlechini si Colombine derizorii. Petrecerea, care degenereaza \u00een ciorovaiala jemenfichista cum numai italienii o pot crea, se decanteaza lent \u00een imagini care prezinta apoi soiuri de semi-oameni obiditi \u00eentorsi \/ reculesi la casele lor. Camera insista asupra mizeriei de furnicar din cartierele tip stup \u00eencropite printre ruine de foste amfiteatre, \u00een care batr\u00e2ni t\u00e2fnosi si babe naive se lasa \u00eenselati de bisnita unora lipsiti de scrupule ca Luciano, v\u00e2nzator ocazional si mic traficant de roboti de bucatarie. Memorabil ram\u00e2ne episodul invaziei din timpul messei, \u00een care rugaciunile colective se topesc printre amenintarile fanatic-belicoase ale unor interlopi ai v\u00e2nzarilor subterane. \u201eReality\u201c ar fi ramas un film despre gradele de uzura ale religiei si despre diversiunile si diversitatile laicizarii, daca nu ar fi folosit ostentativ recuzita religioasa pentru a sugera slabirea desacralizanta si degenerarea idealurilor umane. \u00centr-un moment de criza, Luciano marturiseste unor batr\u00e2ne pioase ca \u00eesi doreste cu ardoare sa intre \u00een casa, dar dialogul pastreaza voit ambiguitatea dintre Casa-\u00eemparatie celesta si casa-claca Big Brother. Psihoza nu este un caz-mostra (desi Garrone spune, en passant, ca povestea felului \u00een care un napolitan \u00eennebuneste astept\u00e2nd sa fie primit la \u201eGrande Fratello\u201c este adevarata), ci emblema blocajului \u00een repere a unei lumi nauce care nu reuseste pe de o parte sa se afirme, pe de alta sa-si recunoasca identitatea sau apartenenta la comunitate. Singura casa si \u00eemparatie a lui Dumnezeu este de gasit tot \u00een realitate \u2013 tot at\u00e2t de intriganta, de codificata si de claustranta ca inima unui italiano vero.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen parte construita la jumatatea secolului al XIV-lea (Rocca Antica), apoi reconditionata si largita spre sf\u00e2rsitul secolului al XV-lea \u00een timpul lui Lorenzo Magnificul (Rocca Nuova), fortareata Medici din regiunea italiana Volterra functioneaza \u00een prezent ca \u00eenchisoare de maxima securitate. \u00cen 2006, administratia penitenciara a lansat o campanie de re\u00eennobilare a spatiului, transform\u00e2nd una dintre… Cite\u0219te mai mult »Auguri!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,83],"class_list":["post-14007","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-film"],"views":1469,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14007","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14007"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14007\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14007"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14007"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14007"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}