{"id":13993,"date":"2012-11-22T13:19:33","date_gmt":"2012-11-22T11:19:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13993"},"modified":"2012-11-22T13:19:54","modified_gmt":"2012-11-22T11:19:54","slug":"jos-gradenele-din-festival","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jos-gradenele-din-festival\/","title":{"rendered":"Jos gradenele din festival!"},"content":{"rendered":"

C\u00e2ta stralucire a avut stagiunea de anul trecut, tot at\u00e2ta a imprastiat in jur si FNT 2012. Adica nici prea-prea, nici foarte-foarte! Mai ales ca bugetul de criza i-a obligat pe organizatori si pe directorul artistic si selectionerul unic, in persoana criticului Alice Georgescu, sa faca taieri drastice. Fara staiful pe care il dau invitatii straini, fara teoreticienii de substanta din editiile precedente, fara diversitatea adusa de existenta mai multor module, in afara de mari regizori, mari actori si deja (dupa at\u00e2ta sarbatorire), sufocantul Caragiale, editia de anul acesta a Festivalului National de Teatru a aratat ca o doamna batr\u00e2na care, in zilele cu noroc, inca se mai tine bine. Nici unul dintre spectacolele vazute nu a nascut controverse inflacarate, cum s-a mai int\u00e2mplat prin anii anteriori. Tonul general a tinut de o suma de d\u00e9j\u00e0-vu-uri care circula nestingherite in productiile marilor nostri regizori, preferati in fiecare an de FNT.
\nCum se face selectia la o editie FNT, c\u00e2nd in stagiunea precedenta nici un spectacol nu se poate lauda ca a rupt gura t\u00e2rgului? Cu at\u00e2t mai putin a tarii! Dupa aceleasi criterii ca oric\u00e2nd: nimeni sa nu se supere, toti regizorii importanti sa fie reprezentati si nici un teatru de influenta sa nu ram\u00e2na pe dinafara. Diplomatie, nu gluma! Si cu toate ca si anul acesta strategia a urmat aceiasi pasi, nu as putea sa enumar vreun spectacol rasunator si profund nedreptatit, care nu a patruns pe lista scurta a festivalului. Paradoxal, multe dintre montari par interschimbabile cu omoloage ale lor, nu neaparat de o calitate cu mult mai mare. Subiectiv vorbind, cel mai trist mi s-a parut ca, in premiera absoluta, in afara unei singure exceptii (\u201eInsula\u201c de Gellu Naum, in regia Adei Milea, la Teatrul National Cluj, pe care l-am urmarit a treia oara cu aceeasi placere dint\u00e2i), nu as simti nevoia sa revad nici unul dintre spectacole. Drept e ca am pierdut c\u00e2teva. Sa fi fost tocmai capodoperele?
\nAnul acesta, focusul s-a centrat pe montarile lui Silviu Purcarete, mai noi si mai ales mai vechi, care intregesc portretul at\u00e2t de iubit al regizorului. Din pacate, a lipsit, din motive obiective (imbolnavirea unui actor), una dintre montarile sale uluitoare, model de comic spumos si inventivitate scenica, \u201eA douasprezecea noapte sau Noaptea de la spartul t\u00e2rgului\u201c de la Teatrul National din Craiova. Chiar si fara aceasta, la productiile prezentate, amatorii de Purcarete s-au putut delecta cu elementele forte ale stilisticii regizorului: leitmotivele care ii strabat intreaga opera, teatru intens vizual, ba chiar unul de opulenta imagistica, liniile ur\u00e2tului si grotescului ingrosate p\u00e2na la absurd comic.
\nDesigur, s-ar putea pune intrebarea daca o editie a FNT-ului are menirea sa radiografieze ultima stagiune sau teatrul rom\u00e2nesc in general. Amatorii de actualitate, de spectacole \u201ela cald\u201c ar putea considera ca principalul criteriu de selectie este musai noutatea. Altii, cei cu vederi clasice si viziune generalizatoare, argumenteaza ca mai importanta este valoarea dec\u00e2t data. Si, de fapt, au dreptate. Publicului ii face oric\u00e2nd placere sa se int\u00e2lneasca cu spectacole de greutate estetica, indiferent de anul de fabricatie. Cu at\u00e2t mai mult c\u00e2nd vin din tara, in conditiile in care bucurestenii au at\u00e2t de rar ocazia sa le vada. Cu o mentiune, insa! Daca publicul se inghesuie oric\u00e2nd cu placere la unul dintre spectacolele reusite ale regizorilor preferati, nota de cuprindere globala ar trebui, poate, echilibrata cu estetica t\u00e2nara. Daca selectionerul nu ambitioneaza sa rupa pisica in doua (cum nici unul dintre precedentii sai nu a facut-o!), sa realizeze primul statement din istoria FNT-ului, neselect\u00e2nd nici un spectacol al unui mare regizor, in caz ca in stagiunea precedenta acesta nu a montat nimic notabil, macar retorica lor sa fie contrabalansata de una mai proaspata. Cum s-a int\u00e2mplat de exemplu, cu \u201eJocuri in curtea din spate\u201c de Edna Mazya, in regia lui Bobi Pricop, Teatrul de m\u00e2ine, una dintre cele mai dramatice si puternice productii prezentate in festival. Sau cum a fost \u201ePovesti de familie\u201c, in regia lui Vlad Cristache, Teatrul \u201eMaria Filotti\u201c din Braila. Din pacate, exemplele se opresc aici, iar cu doua floricele nu se face primavara in teatrul rom\u00e2nesc. Dupa selectia din FNT si din alte multe festivaluri, arta noastra scenica da impresia ca s-a intepenit undeva si ca putine nume noi mai apar pe firmament. Discutia este mai ampla, iar motivele ar merita catalogate.
\nIn sectiunea de dans, bine reprezentata in editiile anterioare, FNT 2012 a facilitat int\u00e2lnirea publicului cu doua spectacole foarte apreciate, ambele in coregrafia mult iubitului Gigi Caciuleanu, \u201eD\u2019ale noastre\u201c, Teatrul National Bucuresti, programat in deschiderea festivalului, si \u201eCarmina Burana\u201c, Teatrul National T\u00e2rgu-Mures. Acestea au bucurat audienta, iar aplauzele au rasunat pe masura.
\nUn nou pol pe harta tarii<\/strong>
\nPe harta teatrala a tarii, exista, totusi, un pol valoric de data recenta (e vorba de ultimii ani) pe care actuala editie FNT l-a subliniat o data in plus: Teatrul German de Stat din Timisoara. Cu o directiune t\u00e2nara (Lucian Varsandan si Radu Nica), perfect pliata peste spiritul si estetica secolului XXI, TGST, aflat intr-un veritabil boom artistic, a produs surprize la fiecare dintre recentele editii ale Festivalului National de Teatru. Valoarea sa este atestata si de numarul de montari selectate anul acesta, nu mai putin de trei: \u201eTinuturile joase\u201c de Herta M\u00fcller, regia Niky Wolcz, \u201eCUPLUtoniu \u2013 Furiile & marele razboi\u201c de Neil LaBute, regia Radu Alexandru Nica, si \u201eNeintelegerea\u201c de Camus, regia Bocs\u00e1rdi L\u00e1szl\u00f3.
\nGradenele si ora exacta<\/strong>
\nUna dintre cunoscutele si venerabilele regizoare ale teatrului rom\u00e2nesc spunea, jumatate in gluma, jumatate in serios, ca daca ar fi presedinte, ar interzice in festival toate spectacolele cu publicul pe gradene. Ei bine, cred ca domnia sa este in asentimentul tuturor. In fond, extrem de putine montari vazute justifica optiunea regizorala pentru gradene. De ce un spectacol ca \u201eDomnisoara Iulia\u201c (regia Felix Alexa, Teatrul Maghiar de Stat Cluj) nu putea fi jucat cu publicul in stal, de exemplu? Decorul s-ar fi putut adapta, iar senzatia publicului de a imparti bucataria cu personajele nu s-a dovedit nici pe departe at\u00e2t de pregnant\u00e3 in receptarea operei de arta. In plus, strecurarea celor o suta de oameni printre coridoarele str\u00e2mte si intunecoase ale teatrelor dureaza mult si bine. Si iata cum spectacolele au reusit sa int\u00e2rzie p\u00e2na la o jumatate de ora. E de neinteles obstinatia cu care regizorii refuza sa-si adapteze productiile \u2013 atunci c\u00e2nd se poate \u2013, astfel inc\u00e2t intr-un festival sa le poata vedea c\u00e2t mai mai multa lume. Asta c\u00e2nd numarul de reprezentatii nu e niciodata mai mare de doi. Artistii nostri au invatat bine lectia de marketing conform careia frustrarea spectatorilor de a nu fi lasati in sala de spectacol antreneaza, nu de putine ori, v\u00e2lva in jurul artistului. Pe care incearca sa si-o construiasca prin orice mijloace. Nu e, insa, pacat pentru FNT, dar si pentru teatrele care fac o investitie at\u00e2t de mare de logistica, energie si efort (stim cu totii c\u00e2ta uzura presupun drumurile intre diferitele orase ale tarii), ca spectacolele lor sa nu fie vazute de c\u00e2t mai multi dintre cei ce le doresc?
\nIn plus, ati observat la cele c\u00e2teva reprezentatii cu publicul in stal c\u00e2t de reconfortant e sa auzi sala rasun\u00e2nd de aplauze? Pesemne, in momentele respective, v-ati adus aminte ce placuta e comuniunea intru desfatare estetica. Despre c\u00e2teva dintre spectacolele care au pricinuit-o cititi… in numarul viitor!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u00e2ta stralucire a avut stagiunea de anul trecut, tot at\u00e2ta a imprastiat in jur si FNT 2012. Adica nici prea-prea, nici foarte-foarte! Mai ales ca bugetul de criza i-a obligat pe organizatori si pe directorul artistic si selectionerul unic, in persoana criticului Alice Georgescu, sa faca taieri drastice. Fara staiful pe care il dau invitatii… Cite\u0219te mai mult »Jos gradenele din festival!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8444],"class_list":["post-13993","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-fnt-2012"],"views":1163,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13993","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13993"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13993\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13993"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13993"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13993"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}