Nu pot avea pretentia ca toata lumea sa se simta atrasa de muzee, sa le caute, sa le viziteze, sa se intereseze de ce (mai) fac ele \u2013 fie ca este vorba despre expozitii, conferinte, lectii, ateliere sau spectacole. Mi se pare normal ca fiecare om sa \u00eesi poate alege zona culturala care i se pare interesanta si, asa cum eu nu merg la concerte de manele, accept ca este dreptul celor care le frecventeaza (si al oricui altcuiva) sa nu intre \u00een vreun muzeu. Numai ca libertatile de care se pot bucura cetatenii nu se aplica si autoritatilor. \u00cen majoritatea tarilor lumii exista muzee private \u2013 fie ca ele sunt \u00een proprietatea unei persoane fizice, fie ca au fost \u00eenfiintate de persoane juridice de drept privat (culte, companii, asociatii); de altfel, primele colectii (care nu erau chiar muzee, \u00een sensul de azi al cuv\u00e2ntului) au fost exclusiv private, apartin\u00e2nd oamenilor suficient de bogati pentru a-si permite sa colectioneze opere de arta si de arta decorativa, dar si tot felul de \u201ecuriozitati\u201c.
\nAsa cum se stie, la originea primului muzeu public din lume a stat, de fapt, tot o colectie privata. Sir Hans Sloane, un medic de origine irlandeza, care a avut ocazia de a-si exercita profesia printre aristocratii vremii, a devenit unul dintre medicii personali ai regelui, fapt care i-a permis sa \u00eei fie remarcat profesionalismul si, drept rasplata, sa fie \u00eennobilat (a fost chiar primul medic care a primit un titlu nobiliar ereditar \u00een regatul britanic). Numai ca faima lui nu se datoreste nici practicarii medicinei, nici cartilor de specialitate pe care le-a scris si nici macar faptului ca a fost inventatorul (daca se poate spune asa) al ciocolatei calde (cacao cu lapte), pe care o recomanda drept medicament, ci colectiei pe care a str\u00e2ns-o. Medic fiind, Sir Hans a colectionat bunuri din domeniul stiintelor naturii. Mai \u00eent\u00e2i, a achizitionat colectii deja alcatuite, de diversi oameni bogati (acestea erau mai la \u00eendem\u00e2na comerciantilor, dec\u00e2t colectiile de arta, care pretindeau si bani si o oarecare educatie estetica), asa cum, de exemplu, a fost William Courten (un om despre a carui viata s-ar putea scrie un roman) sau de medici ori farmacisti, precum Nehemiah Grew sau James Petiver. Apoi, a \u00eembogatit colectia astfel creata, cu desene, gravuri, monede, manuscrise si o impresionanta biblioteca. Fiind, probabil, constient ca urmasii sai nu vor pretui colectia exceptionala, asa cum facut-o el, a oferit totul spre v\u00e2nzare statului (reprezentat prin Parlament), la un pret sub cel real al colectiei. Astfel, dupa moartea medicului colectionar, statul a achizitionat colectia pentru 20.000 de lire sterline (pentru stat, acesta a fost un adevarat chilipir) si, prin adaugarea bibliotecii donate de \u00eensusi regele George al II-lea, s-au pus bazele Muzeului Britanic, \u00eenfiintat \u00een 1753 si deschis pentru public \u00een 1759. A fost primul muzeu public din istorie, iar \u00eenfiintarea lui a marcat decisiv istoria muzeografiei mondiale, pentru ca, prin \u00eensusi actul de \u00eenfiintare s-a nascut un alt concept despre muzeu si, mai ales, s-a nascut o obligatie a statului de a crea si de a avea grija de anumite institutii publice de cultura. Asemenea obligatii statele si-au asumat si cu alte prilejuri, cum ar fi \u00eenfiintarea Institutiei Smithsonian (\u00een 1846, \u00een baza testamentului britanicului James Smithson, care si-a lasat averea statului american, cu conditia \u00eenfiintarii a ceea ce, astazi, a ajuns sa fie cel mai mare complex de muzee din lume) sau \u00eenfiintarea Muzeului Luvru, prin confiscarea colectiei regale, care a fost deschis publicului \u00een 1793. Se poate spune, asadar, ca secolele XVIII \u2013 XIX au consemnat \u00eenfiintarea muzeelor care nu doar sunt deschise publicului, ci care se afla si \u00een raspunderea unei autoritati publice. Ceea ce a fost, la mijlocului secolului al XVIII-lea, la Londra, o exceptie, pare, acum, ceva normal pentru toata lumea: autoritatea centrala a statului (ulterior, si autoritatile locale, care au \u00eenfiintat muzee regionale sau municipale ori chiar comunale) este responsabila \u00een fata cetatenilor pentru \u00eentretinerea unor institutii publice, cum sunt muzeele si bibliotecile. Desigur, secolul al XIX-lea, ca \u201esecol al natiunilor\u201c a fost si cel \u00een care statele si-au mai asumat si alte obligatii culturale, \u00eenfiint\u00e2nd teatrele nationale, de pilda. Nu este cazul sa discutam aici despre anormalitatea indusa de statele totalitare comuniste, care au etatizat \u00eentreaga cultura. \u00cen statele democratice, cultura sustinuta de stat, prin banii alocati c\u00e2torva institutii reprezentative, ca si cultura sustinuta de autoritatile locale, convietuiesc cu institutiile private (ansambluri artistice diverse, cinematografe, muzee, edituri, librarii etc.). \u00cen ceea ce priveste muzeele si bibliotecile, \u00eensa, ceea ce, acum doua veacuri si jumatate era o exceptie (pentru ca extrem de putinele institutii de acest fel din lume erau private), exceptia britanica, a ajuns acum sa devina regula. \u00cenfiintarea si existenta unui muzeu privat sunt considerate exceptii. Faptul \u00een sine are urmari extraordinare pentru \u00eentreaga societate.
\n\u00cen primul r\u00e2nd, statul este obligat sa sustina financiar aceste institutii pastratoare ale memoriei (la muzee si biblioteci trebuie sa adaugam si arhivele; \u00een orice tara din lume, cele mai importante arhive, cele \u201enationale\u201c, se afla \u00een proprietate publica). Este o datorie pe care statul si-o asuma, \u00een primul r\u00e2nd, pentru muzee, arhive si biblioteci, pentru ca ele, mai presus dec\u00e2t orice alte institutii de cultura sunt cele care pastreaza si afirma identitatea nationala. Dincolo de orice vorbe desarte despre un viitor apropiat \u00een care natiunile si sentimentele nationale vor disparea, statele sunt interesate sa \u00eesi pazeasca identitatile nationale. Ca, \u00een unele tari, acelasi stat care afirma, prin reprezentantii sai, c\u00e2t de importanta este cultura pentru societate si pentru identitatea nationala este si cel care, atunci c\u00e2nd vine vorba de economii la buget se g\u00e2ndeste, prin aceiasi reprezentanti ai sai, sa taie, mai \u00eent\u00e2i, din banii pentru cultura, asta este o alta discutie: este diferenta dintre angajamentele din campania electorala si scuzele prezentate la bilant \u2013 politicienii \u00eesi aduc aminte de criza economica numai c\u00e2nd sunt la putere. Stiu ca s-au gasit multi economisti care s-au g\u00e2ndit ca ar fi bine ca muzeele sa se autofinanteze. \u00cen fond, spun ei, de ce n-ar putea muzeele trai din v\u00e2nzarea de bilete? Chiar asa: de ce?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu pot avea pretentia ca toata lumea sa se simta atrasa de muzee, sa le caute, sa le viziteze, sa se intereseze de ce (mai) fac ele \u2013 fie ca este vorba despre expozitii, conferinte, lectii, ateliere sau spectacole. Mi se pare normal ca fiecare om sa \u00eesi poate alege zona culturala care i se… Cite\u0219te mai mult »Statul dator (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13990","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1060,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13990","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13990"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13990\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13990"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13990"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13990"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}