Aproape toata publicistica lui Gr. T. Popa, care ne e restituita acum \u00een primul volum din seria \u201eScrieri\u201c (editie, prefata si note de Alexandru Dobrescu), este expresia si rodul unui remarcabil talent de scriitor ce te tine cu spiritul treaz si de portretist. Pentru savantul despre care s-ar putea crede ca locurile sale de munca ar fi fost doar sala de disectie, laboratorul si catedra, scrisul nu e un violon d\u2019Ingres, ci o preocupare si o activitate de fiecare zi. E uimitor c\u00e2t de prodigios a fost eseistul, dar si prozatorul, pe care \u00eel vom cunoaste \u00een urmatoarele volume din amintita serie, ca sa nu mai vorbim de publicistul asa-zic\u00e2nd de serviciu care scria note si articole de stricta actualitate. Te \u00eentrebi c\u00e2nd oare avea timp pentru toate. Gr. T. Popa e cu at\u00e2t mai laborios ca om al scrisului la gazeta, cu c\u00e2t peisajul publicistic rom\u00e2nesc al vremii nu era, ca si astazi de altfel, foarte ofertant din punctul de vedere al calitatii, al seriozitatii, al valorii. Aflu dintr-un articol al sau ca la mijlocul anilor \u201930 \u00een Rom\u00e2nia apareau 150 de reviste, ceea ce \u2013 apreciaza Gr. T. Popa \u2013 \u00eensemna o \u201epublicistica bogata\u201c, numai ca cele mai multe periodice erau editate \u00een conditii precare \u201eat\u00e2t ca \u00eenfatisare, c\u00e2t si ca substanta\u201c, nu putine sucomb\u00e2nd repede si fiind \u00eenlocuite de altele care, si acestea, dispareau dupa o prestatie scurta si cvasianonima. Erau reviste goale de continut si scrise prost: \u201e\u00cen unele \u201eorgane\u201c de acestea limba este teribil stropsita. Ideatia pustie si restul nul\u201c, constata Gr. T. Popa \u00een analiza sa din \u201e\u00censemnari iesene\u201c (15 ianuarie 1936).
\nGr. T. Popa a trait tot timpul \u00een societatea scriitorilor, si \u00eenca a unor mari scriitori. I-a cunoscut \u00een diverse ipostaze si \u00eemprejurari, cu unii a colaborat sau a fost prieten, s-a simtit mereu bine \u00een compania lor. La moartea lui G. Top\u00eerceanu, el \u00eel evoca pe autorul \u201eBaladelor vesele si triste\u201c, cel care, \u00eentre altele, insistase ca revista \u201e\u00censemnari iesene\u201csa se numeasca astfel: \u201eDiscutiile (\u00een redactie \u2013 nota mea) uneori erau chiar aprinse si Top\u00eerceanu punea multa pasiune, mai ales pe-o tema: impartialitatea fata de curentele politice. El tinea mortis ca noi sa facem o revista de \u00eenalta atitudine spirituala, fara nici un fel de partinire a curentelor de st\u00e2nga ori de dreapta\u2026 Cum \u00een redactia noastra sunt tineri care simpatizeaza miscarile de st\u00e2nga, iar altii pe cele de dreapta, el tinea sa controlam atent fiecare fraza, fiecare cuv\u00e2nt, pentru a nu-i lasa sa lunece pe panta politica\u201c. Pledoaria lui Top\u00eerceanu era pentru: \u201eObiectivitate lucida, argumentare linistita \u2013 si dragoste de tara adevarata. Nu orbire si minti deformate de patima, ca la cele doua \u201eextremisme\u201c ale noastre, care afara de ura lor nu mai vor sa stie si sa vada nimic\u201c. Sa nu uitam ca ne aflam \u00een a doua jumatate a deceniului patru c\u00e2nd miscarile politice extremiste tulburau tot mai amenintator lumea. Urmeaza c\u00e2teva linii la un portret: \u201eSub \u00eenfatisarea lui ascutita, cu sclipitoarea fraza critica, \u00een care se citea la fiecare clipa o ironie, o \u00eentepatura, Top\u00eerceanu pastra un suflet rar, o bunavointa nelimitata si o putere de sugestie spre progres, rara. Prietenia lui se obtinea cu greutate, dar c\u00e2nd se obtinea \u2013 era definitiva. Dragostea pe care o avea pentru Sadoveanu era un exemplu viu de atasament, adesea duios. Deseori aveau pareri deosebite si Top\u00eerceanu \u00eel critica deschis, dar niciodata dincolo de linia prieteniei. \u00cel iubea; si c\u00e2nd nu se potriveau \u00een unele idei, \u00eel durea ad\u00e2nc, dar tot \u00eel iubea\u201c. Odata, c\u00e2nd Gr. T. Popa care nu pregeta sa se ocupe si de \u201ebucataria\u201c revistei, se nelinistea ca Sadoveanu nu adusese articolul prevazut a fi publicat \u00een numarul la care tocmai se lucra, Top\u00eerceanu \u00eel asigura ca \u00eel va primi negresit, fiindca ce \u00eensemna un articol pentru Sadoveanu care \u2013 zicea Top\u00eerceanu \u2013 \u201eeste ca un arbore secular si gigantic: odata mai desprinde o frunza; si nici nu se cunoaste\u201c. Pe creatorul superbelor parodii \u201e\u00eel at\u00e2tau prostia si poza pretentioasa\u201c. \u00cen treacat fie spus, c\u00e2t de multe subiecte i-ar furniza astazi lui Top\u00eerceanu \u201efilosofii\u201c d\u00e2mboviteni, bahluieni si de pe alte r\u00e2uri rom\u00e2nesti, cu ifosele lor elitiste; ori poetii si prozatorii, ba si criticii, care cutreiera Europa si fac lecturi din fulminantele lor opere pe la niste festivaluri si sezatori intime de care numai ei au auzit (una din maladiile acestei epoci este festivalita), ascultati de c\u00e2tiva batr\u00e2ni rom\u00e2ni somnolenti plecati demult de pe aici si vis\u00e2nd la patria muma a carei limba o mai \u00eenteleg \u00eenca, fie si aproximativ! Dar politicienii corupti si agramati, dar cozile de topor, dar lichelele care lanseaza apeluri catre\u2026 lichele, asa ca \u00een familie; o familie numeroasa!?
\nMa \u00eentorc la doi mari oameni care au fost. La Top\u00eerceanu si la evocarea lui de catre Gr. T. Popa: \u201eDe cum a cazut la pat si s-a stiut ca e ceva serios la ficat, a intrat \u00eentr-un fel de panica, pe care o puteai citi \u00een fiinta lui, dar pe care o ascundea cu o stap\u00e2nire de sine admirabila. C\u00e2nd diagnosticele medicilor \u00eencepura a se \u00eencurca, l-a patruns un timp dezolarea, \u00een contra careia totusi izbucnea ades firea lui vesela si ironica\u2026 Starui sa mearga la Viena, \u00eesi punea toate nadejdile \u00een aceasta calatorie, dar nu avea bani. Si atunci a avut ultimul noroc, care vine foarte rar la oamenii \u00een nacaz: a \u00eent\u00e2lnit un suflet simtitor si o minte \u00eentelegatoare, care l-a ajutat generos si prompt\u201c. E vorba de ministrul Artelor Iamandi. \u201eA plecat\u201c, povesteste Gr. T. Popa, \u201efuris\u00e2ndu-se din Iasi si n-a vrut sa fie vazut de nimeni. Abia a consimtit sa viu eu la gara. Peste frica de moarte se asezase o noua \u00eencredere, de tipul acelora care \u00eesi au origina \u00een mister. \u00cenainte de plecare \u00eemi spuse si trist si vesel: \u2013 Uite, doctore, cum mi-a fost mie dat sa vad \u00eent\u00e2ia oara strainatatea. Si eu care visam sa merg odata cu dumneata la Cambridge! \u2013 Vom merge, n-avea grija.\/ Si dupa un moment \u00eentorc\u00e2nd compatimirea de la el la mine, \u00eemi zise glumind: \u2013 N-ai avut noroc doctore, ai ramas orfan: Sadoveanu s-a mutat la Bucuresti, ma mut si eu ceva mai departe si ai sa ram\u00e2i singur\u201c. Dar Gr. T. Popa face si istorie literara, \u00eentr-un alt articol din revista pe care o coordona. Considera ca este de datoria sa sa contribuie cu precizari importante \u00een ceea ce priveste biografia lui Top\u00eerceanu, cu convingerea ca datele si informatiile pe care numai el le detinea ca unul ce-i fusese apropiat sunt indispensabile istoricului literar sau viitorului biograf al scriitorului, cel at\u00e2t de discret c\u00e2nd era vorba de viata sa.
\nUn scriitor care i-a fost si coleg la Facultatea de Medicina din Iasi si despre care scrie cu admiratie si, as spune, cu duiosie, Gr. T. Popa este Ioan I. Mironescu, (pseudonim literar al medicului Eugen Ioan Mironescu), nascut si el \u00eentr-o familie de tarani, la Tazlau-Neamt, reputat dermatolog specializat la Berlin, profesor si multi ani seful Clinicii de Dermatologie a Spitalului \u201eSf. Spiridon\u201c din Iasi, autor a doua volume de proza, colaborator al revistelor \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c si \u201e\u00censemnari iesene\u201c. Mai interesant dec\u00e2t prozatorul, altfel luat \u00een seama si de G. Calinescu \u00een monumentala \u201eIstorie\u201c, este omul, personajul, si el un erou intelectual, ca si Gr. T. Popa. Ia parte la rascoalele din 1907, fiind arestat si judecat la Tribunalul din Iasi, iar iubirea sa pentru clasa-mama se exprima prin fapte si gesturi literalmente memorabile. At\u00e2t ale medicului, care \u00eenfiinteaza \u00een Tazlaul natal un sanatoriu pentru \u201ereconfortarea persoanelor cu surmenare fizica sau mentala\u201c, prin care au trecut si scriitori (Sadoveanu, Panait Istrati, Ibraileanu, Top\u00eerceanu, Teodorenii, Otilia Cazimir si altii), c\u00e2t si ale politicianului, caci, \u00een speranta de a ameliora conditia taranului rom\u00e2n, \u00een 1930 se \u00eenscrie \u00een P.N.T. Un idealist, un romantic, cum \u00eel caracterizeaza Gr. T. Popa: \u201eRepede \u00eensa s-a dezmeticit: a vazut oameni cu trei case \u00een patru ani; a vazut \u00abtovarasi\u00bb escalad\u00e2nd bancile parlamentului, \u00abfrati \u00eentru suferinta\u00bb cu c\u00e2te doua automobile odata, c\u00e2nd mai \u00eenainte nici cal cu biciusca n-aveau; a vazut ahtiati de slujbe fugind din scoli la prefecturi si a vazut exodul ridicatorilor de norod spre capitala si spre orase mari; a vazut mai ales practicismul celor care vorbeau \u00een numele taranilor, dar care \u00eei dispretuiau mai mult dec\u00e2t stap\u00e2nitorii de odinioara. Vazut si s-a sc\u00e2rbit. A demisionat din politica si s-a retras la Tazlau. Si-a scris testamentul muscator de ironic la adresa practicienilor si, la moartea lui, am aflat ca \u00eentre timp el \u00eentretinea doisprezece copii saraci din Tazlau, ca dadea consultatii si medicamente gratuit taranilor si staruia sa lumineze mereu pe cei din satul lui. \u00cen satul natal s-a dus atunci c\u00e2nd a simtit aripa mortii si acolo a cerut sa fie \u00eenmorm\u00e2ntat, dupa obiceiurile taranesti, pe care le-a dictat \u00eenainte de \u00eenchiderea vesnica a ochilor. Taranist, se \u00eentelege, taranist p\u00e2na-n clipa mortii, dar\u2026 taranist romantic\u201c.
\nDe retinut, mai ales ca marturia ne vine de la o mare constiinta, cum arata \u00een at\u00e2t de mitizata epoca interbelica un partid care, dupa marea \u201erevolutie\u201c, voia sa ne faca fericiti cu orice pret si sa ne ofere un viitor luminos ce se afla\u2026 \u00een trecut, dar care, si asta nu numai din cauza vechilor sale practici si metehne, a ajuns la lada de gunoi a istoriei, de unde e greu de crezut ca \u00eel va mai scoate cineva vreodata\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aproape toata publicistica lui Gr. T. Popa, care ne e restituita acum \u00een primul volum din seria \u201eScrieri\u201c (editie, prefata si note de Alexandru Dobrescu), este expresia si rodul unui remarcabil talent de scriitor ce te tine cu spiritul treaz si de portretist. Pentru savantul despre care s-ar putea crede ca locurile sale de munca… Cite\u0219te mai mult »Un erou intelectual: Gr. T. Popa (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8441],"class_list":["post-13981","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-publicistica-lui-gr-t-popa"],"views":1646,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13981","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13981"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13981\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13981"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13981"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13981"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}