{"id":13978,"date":"2012-11-22T13:05:35","date_gmt":"2012-11-22T11:05:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13978"},"modified":"2012-11-22T13:05:53","modified_gmt":"2012-11-22T11:05:53","slug":"epidemii-onirice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/epidemii-onirice\/","title":{"rendered":"Epidemii onirice"},"content":{"rendered":"

Corin Braga, Luiza Textoris,<\/em> Editura Polirom, Iasi, 2012, 371 p.<\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen neasteptatul roman al lui Corin Braga, \u201eLuiza Textoris\u201c, plasat mental \u201e\u00eentre revelatie si dementa\u201c, Matrioska onirica de \u00eent\u00e2mplari at\u00e2t de bine regizate anuleaza dialectica interpretarii banale a visului. De aceea, imponderabilitatea cuceritoare cu care romanul \u00eesi subjuga cititorul si \u00eel muta cu tot cu vise altundeva ma face sa cred ca Luiza Textoris nu e dec\u00e2t un alt nume, deghizat simbolic \u00een sonoritati mistice, ezoterice, al visatorului experimentat. Totusi, \u00een ciuda accesului aparent nerestrictionat, cartea e clar structurata pe nivele initiatice, marc\u00e2nd trecerea de la simpla contemplatie onirica la asumarea totala a acestui discurs.
\nCu alte cuvinte, pentru Luiza, protagonista romanului, fascinatia maladiva a visului e un veritabil modus vivendi, \u00een care \u00eei atrage pe ceilalti ca \u00eentr-un vertij. Fulviu Friator \u2013 iubitul Luizei, Michael, Emma si Regine Textoris, Adela si Anir, dublii de vis, Vroclav Vladinski \u2013 psihiatrul fetei par toti construiti anume ca sa \u00eentretina aceasta fantezie cu iz morbid. Calatoriile \u00eentreprinse de personaje prin orasul scufundat Clusium sau prin oglinzile \u00een care dublul \u00eesi exercita autoritar dreptul de posesie evoca libertatea bolnava de a depasi lumile, dar si o singuratate a starii de veghe-somn \u00een care Fiinta descopera deopotriva lumina si neantul. Drama Luizei nu consta at\u00e2t \u00een pasiunea ei pentru universurile compensative, c\u00e2t \u00een imposibilitatea de a complini un gol interior, indus prin tarele celorlalti, \u00een special a mamei care o condamna, prin trecutul ei, la nebunie si la moarte. De altfel, jurnalul de vise, re\u00eent\u00e2lnirile onirice cu bunica Emma, jocul lumilor care se confunda, setea febrila a protagonistei de a afla adevarul despre sine, precum si modul ei aparte de a iubi sunt forme de probatiune pentru un bildungsroman al carui sens evolueaza catre autoinitierea \u00een propria moarte.
\n\u201eIarasi ai visat?\u201c<\/strong>
\nDe la bun \u00eenceput visul apare ca plaga ereditara, ca o stranie mostenire de familie, cicatrice a \u00eent\u00e2mplarilor dureroase transpuse \u00een obsesia lumilor alternative. \u00cen acest roman cu nenumarate bucle, care ascunde la fiecare pagina o rasucire imprevizibila, si \u00een care halucinatia e deopotriva motor creator si drum spre nebunie, nu mai mira ca Luiza e sedusa de rafinatele structuri ale unui interior dedat visului, care face ca trecerile de la viata la moarte sa fie imperceptibile. Boala Luizei, o mixtura de concepte contradictorii, trece dincolo de simpla confuzie a realitatilor si de simpla interpretare medicala, devenind un prezent continuu capabil sa \u00eenlocuiasca o trauma prin artefactele imaginative ale oniricului.
\nPersonaje ca Emma, Regine, Michael si chiar Fulviu sunt contraforti fictionali care au menirea de a ruina sau de a sustine tragica aventura, caci, la drept vorbind, Luiza e captiva \u00eentr-o stare de solitudine plenara \u00een care totul devine creatia devianta a unui spirit debordant si debil. Si, mai mult dec\u00e2t o simpla \u00eentelegere a lumii prin translarea \u00eentr-o alta zona de cunoastere, aceasta posesoare a unei hipersensibilitati unice experimenteaza propriile sale trairi cu acribia samanului \u00eendragostit de magia pe care o practica, fiindu-si deopotriva roaba si stap\u00e2na.
\nE limpede ca Luiza e angajata \u00eentr-un permanent vortex de spatii si timpuri si, macinata din interior de multitudinea de lumi pe care nu \u00eentotdeauna le poate rezolva, traieste (sau viseaza!) cu fascinatia, dar si cu disperarea de a se (re)gasi, acumul\u00e2nd o tensiune ce reverbereaza discontinuu. Boala, delirul generat de moartea bunicii, incursiunile onirice alaturi de Fulviu, invocarea spiritelor familiei, salvarea de la \u00eenec a orasului Clusium (aceasta Atlantida autentica imaginata de Corin Braga), \u00eencercarea de a dialoga cu Regine dincolo de dimensiunile concretului \u2013 sunt doar un pretext pentru evocarea acestor bizare calatorii si re\u00eentoarceri la spatii vizitate, cu scopul de a clarifica scenarii si incertitudini.
\nRegii delirante<\/strong>
\n\u00cen tesatura imagistica a cartii autorul mizeaza nu doar pe structuri simbolice sau pe \u00eembinari tematice, ci si pe aspectul formal al discursului, densitatea stilistica fiind permanent echilibrata de fluiditatea tensionanta a naratiunii care devine fluiditatea inefabila a visului. De altfel, un suav baroc sentimental si simbolic al descrierilor plasate \u00eentru etern, cu o atentie focalizata aproape maladiv, si uneori excesiv, pe bogatia luxurianta a detaliilor \u2013 brocarturi, stil Empire, art nouveau, macrame, oglinda venetiana \u2013 guverneaza romanul, totul \u00een contraponderea decodificarii banale a viselor. E limpede ca imaginarul cinematografic postulat de Corin Braga e de natura sa inverseze modul de captare a cititorului, prin destabilizarea lumilor interioare, care-si pot restructura \u00eensa mecanismele \u00een functie de legile oneiros-ului. O asemenea mundus imaginalis intertextualizanta, care se revendica \u00een mod atipic si original de la toate istoriile marcante de tipul \u201eAlisei \u00een Tara Minunilor\/ Oglinzilor\u201c sau \u201eMaestrul si Margareta\u201c, poarta \u00een sine \u00eencifrarea destinala a unei \u00eentregi omeniri condamnate la nobletea tragica a visului ca la un mod aparte de a muri folosind atelajele vietii. Este explicabil, asadar, cum frenezia unei astfel de trairi care are ca fundament dezlantuirea inconstienta si fragila a patimii onirice contine \u00een sine proptelele Absolutului.
\nMultiplele oglinzi prin care fata viseaza sunt vocea dureroasa a unui eu care cauta permanent elementul thanatic, caci nu \u00eent\u00e2mplator, moartea functioneaza aici ca prelungita stare de veghe, ca mersul pe o magma incerta, ca o traire de granita a unor stari incomplete. Lumea Luizei e de nebotezat, ca si \u00eentreaga sa fiinta de lumina, spectrala, ca o umbra care \u00eesi b\u00e2ntuie propria viata, iar visele ajung sa functioneze aproape fiziologic, asemenea miscarilor de flux-reflux, asimil\u00e2nd o biologie onirica unui mod interior, motiv pentru care Luiza e \u00eentotdeauna cu un diez mai sus sau cu un bemol mai jos dec\u00e2t tot ce i se \u00eent\u00e2mpla realmente.
\nImplicit, Corin Braga trimite cititorul spre zonele abisale ale originarului, spre initierile \u00een moarte, cartea reprezent\u00e2nd integral, de la structurile minimale la cele majore, o \u00eenlantuire de re-constituiri ale memoriei colective sub masca unui personaj bizar. De aceea, lumea exista ca \u00eent\u00e2mplare privilegiata si torturanta a eului care pare sa se scrie\/citeasca \u00eentr-o camaruta-enclava irizata de o lum\u00e2nare, tocmai pentru ca lumina de afara a devenit insuportabila. De altfel, chiar lum\u00e2narea din m\u00e2na Emmei Textoris sau cea la lumina careia Luiza-Adela citeste nu e doar un simplu instrument funebru, ci trimite explicit la metafora destinului uman care, arz\u00e2nd interior din ce \u00een ce mai intens, se consuma organic din ce \u00een ce mai repede.
\nFantezia bizara a orasului pierdut Clusium alimenteaza nebunia cautarii de noi lumi si identitati pentru a le salva pe cele pierdute sau aflate \u00een pericol, astfel ca apa \u00een care se \u201e\u00eeneaca\u201c Luiza si care mentine iluzia eterului evoca \u00een mod evident transsubtantierea si moartea. Subductia metafizica duce \u00een acest roman la o seismicitate interioara care creeaza, \u00een tremurul oglinzilor, veritabile clone narative ce se substituie personajelor. Acolo unde Luiza devine pur si simplu Adela si unde Fulviu s-a despartit sadic si chinuitor de alterul sau, Anir, c\u00e2stigarea unei relative independente e periculoasa si \u00eei transforma pe cei doi \u00een veritabili jongleuri de lumi. De altfel, jocul alteritatilor e construit pe modelul jocului cu metaforele asimptote, Adela si Anir put\u00e2nd fi ei \u00eensisi vise identitare inserate viselor evenimentiale. \u00cen acest sens sunt personajele propriile lor harti catre universuri care \u00eenglobeaza eul, fara a-i mai oferi optiunea \u201eexit\u201c si chiar scena \u00eent\u00e2lnirii monstrului siamez Adela-Joseph Knall transcende \u00eensasi realitatea onirica, constituind punctul de apogeu al poeticii dublului.
\nJonctiuni identitare<\/strong>
\nCu alte cuvinte, \u00een romanul lui Corin Braga, Celalalt devine expresia contratimpului ideal, astfel ca maladia sau drogul care o macina pe Luiza favorizeaza intruziunea \u00eentr-o istorie onirica extrem de personala, anticip\u00e2nd disolutia granitelor, contopirea oglinzilor si anularea conventiilor. Ca atare, descompunerea fluida a lumilor angreneaza destramarea corporalitatii \u00eensesi prin c\u00e2stigarea senzatiei de zbor, aceeasi pe care o traieste si Luiza de la bun \u00eenceput.
\nPe de alta parte, \u201eLuiza Textoris\u201c e si un atipic roman de familie, Emma, Regine si Luiza devenind avataruri umane ale subjugarii thanatice prin vis, ceea ce explica obsesiile culcusite \u00een sertarele unui inconstient care se \u00eembolnaveste treptat. Drama Reginei care creste \u00eentr-o familie scindata si traieste cu ne\u00eemplinirea primei iubiri, cu non-imaginea unui avorton si a unei mom\u00e2i sinucigase, va fi transferata voit asupra Luizei, care devine o narcoleptica (\u00eenainte de orice altceva). De altfel, imaginea recurenta a rochiei de mireasa demodate care trece \u00een mod simbolic de la bunica la mama si apoi la fiica defineste o legatura indestructibila nu at\u00e2t \u201ede s\u00e2nge,\u201c, c\u00e2t despre cum te poti \u00eenrudi, la propriu si la figurat, cu un om care se zbate \u00een magma aceleiasi suferinte. Luiza, Regine, Michael si Emma sunt uniti de fascinatia macabra a propriului trecut, care se substituie etajelor unui bloc straniu cu pivnite inundate si cu ascensoare care nu opresc la toate nivelurile. O atare hipnotizare a \u00eensusi trecutului scoate la iveala marturiile sacadate, incomplete si sfar\u00e2mate ale unor oameni care accepta tortura si prizonieratul sau fara putinta redemptiunii.
\n\u201eLuiza Textoris\u201c e, \u00een consecinta, o ampla transcriere onirica a experientelor tumefiante si eliberatoare, a jonctiunilor identitare, a jocurilor thanatice si a oglinzilor aburinde din care oric\u00e2nd poate aparea cineva, un \u201eTu\u201c terifiant si necorporal caruia sa \u00eei fie spaima de cel care l-a creat. Aici, scrisul devine o experienta \u00eenteleasa ca stare de balans nevrotic, pendul\u00e2nd contrapunctic \u00eentre diurnul rational si nocturnul incontrolabil, inser\u00e2nd visul scriptorului \u00een visul propriilor personaje, asa \u00eenc\u00e2t sa nu putem da seama despre granitele dintre lumi. E falsa impresia generala pe care o lasa romanul, de naratiune obiectiva, aparent scrisa cuminte la persoana a treia, caci \u00een realitate discursul la care se preteaza e cel al autobiografiilor, traumele neput\u00e2nd fi povestite la persoana \u00eent\u00e2i fara alura obsesiva a blestemelor interioare, acut individuale. Pentru Luiza visul e o astfel de trama cu fior de moarte, de aici si teama ei ca va pierde ori ca-i vor fi furate visele, dar si necesitatea morbida de a visa ca si cum ar trai (si invers).
\nFictiunea exasperanta a visului cumulata cu scrisul coloreaza universul \u201eoniroleptic\u201c al lui Corin Braga, promiscuitatea bizara a unei astfel de promisiuni textuale fiind pierderea totala a controlului asupra realitatii. De altfel, chiar si iubirea at\u00e2t de particulara a lui Fulviu pentru Luiza se desfasoara cu precadere pentru si datorita visului, care face din celalalt nu doar un simplu partener erotic, ci unul capabil sa-si asume integral delirul.
\nTineretea fara de batr\u00e2nete si viata (sau bine spus visul…) fara de moarte al Luizei, imposibilitatea \u00eentoarcerii la o realitate careia nu-i mai apartine, asemenea unei fiintei fara loc si timp, racordarea la o supra-realitate individuala \u2013 sunt, toate, semne ale unei re\u00eentoarceri \u00eentru vesnicia ca moarte. \u00cen consecinta, ultimele patruzeci de zile ale Luizei sunt, \u00een mod necesar, simbolice, caci at\u00e2t hoinareste sufletul p\u00e2na la panaghie ca sa revada locurile prin care a fost, de aceea protagonista, o moarta \u00een viata prin incapacitatea de a distinge somnul de trezie, cauta sa dezlege enigmele care i-au legat destinul si care au adus-o \u00een acest punct de convergenta. Poate ca sensul istoriei din \u201eLuiza Textoris\u201c se afla tocmai \u00een autenticitatea fiintei umane prada vidului, caci nu \u00eent\u00e2mplator, Luiza se descopera, la final, \u00eentr-o ratacire solitara absoluta, ca fictiune a propriului vis si ca reverberatie a unei arhive colective de memorii \u00eengropate.
\nSingurele obiectii ar putea viza descrierile puternic ornamentate si efuziunile de nuanta sentimentaloida care tind sa devina maniera prin repetare. Totodata, am surprins pe alocuri un exces de abordare tehnica, aproape stiintifica, a visului, ce dilueaza cuadratura simbolica si care confera constructiei romanesti un delicat aer de artificialitate. \u00cen acest sens \u00eensasi obsesia visului si consecintele ei deopotriva ca experienta organica si metafizica, at\u00e2t de puternic resimtita de toate personajele, e \u201eteoretizata\u201c implicit, prin declararea expresa a mecanismelor, ceea ce explica atenuarea fortei de semnificatie. Determinate de tendinta de a institui un \u201eprogram oniric\u201c \u00een sensul chiar estetic al cuv\u00e2ntului si function\u00e2nd ca pretexte pentru adevaratul subiect al romanului, aceste derapaje nu anuleaza \u00eensa calitatea romanului, ci pur si simplu insereaza un falseu \u00eentr-o constructie altfel impecabila.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Corin Braga, Luiza Textoris, Editura Polirom, Iasi, 2012, 371 p.   \u00cen neasteptatul roman al lui Corin Braga, \u201eLuiza Textoris\u201c, plasat mental \u201e\u00eentre revelatie si dementa\u201c, Matrioska onirica de \u00eent\u00e2mplari at\u00e2t de bine regizate anuleaza dialectica interpretarii banale a visului. De aceea, imponderabilitatea cuceritoare cu care romanul \u00eesi subjuga cititorul si \u00eel muta cu tot… Cite\u0219te mai mult »Epidemii onirice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6240,8440],"class_list":["post-13978","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-corin-braga","tag-luiza-textoris"],"views":2140,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13978","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13978"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13978\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13978"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13978"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13978"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}